2,053 matches
-
recite în românește "Somnoroase păsărele". Să-l auzi pe Eminescu recitat de un negru în inima Braziliei, la 12000 de kilometri de România, mi se părea ceva de domeniul paranormalului și totuși era "viu și adevărat". Când ne-a adus delicioasa băutură, "artistul" s-a prezentat respectuos și am avut cu el o conversație inteligibilă în limba poetului nepereche, el fiind unul din elevii "clasei de română" a domnului Profesor! Aud mereu la televizor întrebarea: "Cum ați reacționa la întâlnirea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu o mân) pe cel mai puternic dintre ei și s)-l arunce din ring. Acel braț enorm, cu urme de acupunctur) la Încheieturi, amestecă În oală cu ierburi peste, tofu și niște nevertebrate necunoscute, cu o arom) curioas), dar delicioase. În mână lui, polonicul nu p)rea mai mare decât o linguriț) pentru p)puși. Nu cred c) profesorului Werblowsky Îi place mai mult decat mie ceremonioasa cin) sabatic). Îmi reamintește (și el nu este, evident, r)spunz)tor de
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
pot citi poeziile În stilul lui Berryman. Pot Încerca, Îi spun; le-am auzit citite de el destul de des, la Minneapolis și În alte p)rți. John Îmi telefonă uneori la trei dimineața s)-mi spun): „Tocmai am scris ceva delicios! Ascult)!”. Așa c) știu destul de bine cum Își recita poeziile. Le citesc lui Silk și Schimmel unele dintre cele care Îmi plac mai mult. B)utur) și poezie, un gând bun pentru un prieten mort și o scurt) dup)-amiaz
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
absurditatea micii Întâmplări, râsul este formidabil și eliberator. E ca jocul clovnului sublim, libertate totală, fericire fără umbră. Râzi de nu mai poți și după aceea te simți mai ușor, mai bun, de parcă ai fi luat parte la o masă delicioasă sau te-ai fi trezit dintr-un vis frumos. Așa era Noaptea Încurcăturilor. Regizor de televiziune Gustul pentru eteroclit Îl aveam de tânăr și i-am dat curs prin comenzile primite În scurta și unica mea carieră de salariat al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care le-am urcat pe furiș În liftul hotelului meu, căci la recepție era scris cu litere groase: Interzis mâncatul În camere. În timp ce coceam ilegal vinetele, Încercam să-mi amintesc ce făcea mătușa mea Olimpia ca să-i iasă cea mai delicioasă salată de vinete de pe planetă. Seara, când am revenit cu produsul meu gastronomico-teatral printre actori, spațiul era transformat. Ce păruse neprietenos devenise dintr-odată atrăgător datorită culorilor vesele ale cortului instalat, lumânări aprinse formau un coridor, ghidându-ne spre un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să mă târăsc apoi prin acest tunel cufundat În beznă, unde mai Întârziam un pic ca să ascult muzica din urechile mele - acea vibrație singulară atât de familiară băiețașilor ascunși În cotloane pline de praf - și după aceea, cuprins de o delicioasă panică, o zbugheam rapid, tropăind În patru labe, spre capătul Îndepărtat al tunelului, dădeam pernele la o parte și eram Întâmpinat de rețeaua de raze de soare de pe parchet, sub Împletitura de trestie a unui scaun vienez, și de două
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mult timp Îndulcită de un ceai cu rom Într-o bucătărie primitoare. Una dintre cele mai mari plăceri ale ei pe timpul verii era jocul tipic rusesc hodit’ po gribï (la cules de ciuperci). Prăjite În unt și Îngroșate cu smântână, delicioasele ei capturi apăreau cu regularitate pe masa noastră de prânz. Deși nu momentul degustării lor era important pentru ea. Bucuria ei era căutarea lor și această căutare avea regulile ei. De pildă, nu culegea niciodată bureți; nu culegea decât ciupercile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de dinți englezească. La micul dejun, Siropul Auriu importat de la Londra se Încolăcea sclipitor pe lingura ce se Învârtea În el, picurând o porție suficientă pe o felie de pâine rusească unsă cu unt. Tot felul de lucruri plăcute și delicioase soseau Într-un ritm constant de la Magazinul Englezesc de pe Bulevardul Nevski: tarte cu fructe, săruri mirositoare, cărți de joc, jocuri de puzzle, sacouri cu dungi, mingi de tenis albe ca talcul. Am Învățat să citesc În engleză Înainte de a Învăța
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ar fi putut afecta copilul nostru. Tu socoteai Întotdeauna Îngrozitor de banală și nu lipsită de un oarecare farmec filistin ideea că numai acei băieței cărora nu le place să se spele și le place să omoare vietăți, sunt niște băieței delicioși. Aș vrea să amintesc fiecare părculeț pe care l-am vizitat; aș vrea să dețin abilitatea pe care profesorul Jack, de la Harvard și de la pepiniera Arnold, le spunea studenților lui că o deține, și anume aceea de a identifica diverse
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
credincioșii se pregătiseră toată săptămâna pentru acel moment unic, în care urma ca toți să ne unim într-un singur trup al rugăciunii. Îl invit pe Andrei la restaurantul „nostru” vegetarian, din apropierea sinagogii, unde se pot mânca feluri atât de delicioase din legume și fructe. Vorbim despre cuvântul Mitzva - a face fapte bune, despre Bat Mitzva - binefacere, datorie sfântă, morală, sacrificiul de sine în favoarea aproapelui tău. Mi se pare că visez - studiul ebraicii, abandonate pentru a citi mai mult în latină
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mult. Mă privește lung și apoi mă întreabă despre crucea coptă de la gâtul meu, cadou de la Agneta (Pleijel), ca purtător de noroc în creația literară. Se face o rugăciune în tăcere și mâncăm, în adierea brizei venind dinspre mare, feluri delicioase pregătite de Eva. Apoi, episcopul vorbește despre programul nostru de la radio, care i-a plăcut foarte mult, la care au participat și actrița Agneta Ekmaner și Birgitta Trotzig. Era foarte cald, dar eu nu dădeam nici un semn prin care să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
o zi am fost invitată la o rudă de-a gazdei, verișoară cred. Mi-a arătat și m-a servit cu zece feluri de mâncare de pește, de te apuca amețeala numai la mișcarea atâtor și atâtor farfurii. Totul era delicios. Populația era majoritar formată din lipoveni. Oameni buni, blânzi și muncitori. Mă bucuram de bucate minunate, de oameni pe măsură, de prietenia fetei gazdei, Jeni. Totul părea senin și așa și a fost până la intrarea în viața mea a doamnei
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
la "Don Augusto", celebrul restaurant din Mercado Central, specializat în pește și fructe de mare. Acolo meniul comandat de noi era mereu același: stridii, caldo de mariscos (supă de fructe de mare) și locosi (un melc marin cu o carne delicioasă), stropite cu o sticlă de Undurraga alb, excelent! (De la posturile mele diplomatice de la Rio și Montevideo am revenit de mai multe ori la Santiago și întotdeauna primul nostru drum era la "Don Augusto"!) Cu cei de la ambasadă mai ieșeam din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
primitive, au învățat arta scrisului și socotitului foarte multe generații. În fiecare zi aveam grijă de ele și nu îmi pot imagina copilăria mea fără tăbliță. Odată ajunși acasă, după ce hoinăream culegând castane frumoasele castane cafenii, catifelate, căzând cu o delicioasă pocnitură pe trotuar ne scriam primele lecții ale vieții pe tăbliță; eram învățați cu strășnicie că numai copiii leneși nu vin cu temele făcute. Acum ar trebui să spun ceea ce se obișnuiește: că eram fericit, pentru că circulă părerea foarte răspândită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
eliberare prin închipuire, simt chemarea către gânduri călătoare. * Hai să încep de aici, de pe Strada Zorelelor. Nu că-i atât de frumos, toamna, pe Strada Zorelelor. Nu am fost niciodată pe Strada Zorelelor, dar ce importanță are realitatea... Minciuna este delicioasă, nu adevărul, iar visarea nu are seamăn cu realitatea care nici nu se compară cu o închipuire bine închipuită. Strada Zorelelor este o uliță unde casele, deși destul de modeste, au geamuri sclipind de curățenie și înflorate de mușcate ochioase. Gardurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu disciplina, care au ascultat o viață întreagă, oameni care sunt ahtiați să fie integrați într-o acțiune patriotică. O astfel de acțiune civică pare pregătirea "rezolvării definitive" a problemei maidanezilor. Devine, implicit, necesară denunțarea insomniilor cauzate de maidanezi; devine delicioasă afișarea la ziar a unei anume virtuți civice: "ura câinelui". Că lucrurile amintesc de o "rinocerizare", nu are nici o importanță, atâta vreme cât rinocerul produce frică. Că stimularea la crimă "este o crimă", nu are nici o importanță, de vreme ce nu trece prin suflet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
din "a cincea esență"; alteori, descopăr o lumină nouă ce reflectă realitatea cotidiană cea mai banală într-o nuanță despre care eu însumi nu aveam nici o bănuială. O carte nouă a lui Fowles o carte necitită constituie o formulă de delicioasă așteptare a unei surprize. * The Tree, publicată în englezește în 1979, apare în românește (Polirom, 2007) sub denumirea Copacul, într-o excelentă traducere de Veronica Focșeneanu. Dacă, în general, travaliul traducătorului este menționat în penumbră, cred că în privința volumului Copacul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pe pămîntul acesta, pentru fiecare om există o linie a orizontului. N-o să mîncăm niciodată cîini, pentru că îi doare! O fotografie difuzată de agenția EPA a șocat întreaga lume. O bucătăreasă dintr-un restaurant sud-coreean scotea dintr-o oală o „delicioasă“ ciosvîrtă fiartă de cîine. Cu cîteva luni înaintea Mondialului organizat în acea țară! „Eu n-o să bat niciodată covoarele, pentru că le doare!“ Vocea e a unui copil cu dinții în schimbare și funcționează ca logo pentru prevenirea violenței în familie
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
urmele profesorale, poncifele. Toate figurile din poetică sunt puse la contribuție, dar mai ales se recurge la elementul livresc. Gluma miroase a catedră, și prietenii de la Viața românească, prinzîndu-i mecanismul, îi trimiteau scrisori cu titluri de fantezie: "Bătrînule Fakir și delicioasă scrumbie", "Ilustrule Belezis și grațioasă balenă", "Ilustrule Ahasverus și somnorosule morun", "Drăgălașă Giocondă și frumoasă Fiametta", "Voluminoasă Saltea a lui Solomon și grațioasă Regină de Saba". Hogaș are propensiune spre bombasticul oratoric și spre hiperbolă. Fundamental, literatura lui e nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
al treilea voiaj între ușă și geam s-a întors iarăși spre noi să ne întrebe: „Ați văzut vreodată o lostriță? Cum arată?” Era sincer curioasă, fapt pe care nu-l manifestase la prima citire a cuvîntului. Dincolo de amănuntele ei delicioase, povestea are o „învățătură”. Incomparabile prin definiție, femeile acceptă doar comparațiile care le subliniază raritatea sau unicitatea. Însă exercițiile epistolare de felul celui al profesorului I. (care a avut, probabil, în minte imaginea „lostriței” lui Voiculescu) sînt riscante. Cu cît
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
neclarități, ciudățenii de grafie, enigme de sens; de cum mă aplec pe vreuna, se și deschide o lungă suită de aventuri detectivistice, care costă nu doar timp și răbdare (cele mai prețioase), dar costă la propriu... Asta, a propos de sugestiile delicioase, dar Într-adevăr, ingenioase, cu vizita la Arhiepiscopie sau la Ambasada Sârbă. Am avut deja „n” experiențe cu arhiva Ministerului de Externe, cu Arhivele Statului, cu feluriți supraviețuitori ai cercului de la „Sburătorul”, cu editori ai altor scriitori citați În agendă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
În... 1991!!! Nu este Întâmplător că, În pofida firii mele mai curând retrase și retractile, am fost, deși deja departe de țară, din nou eroul unui scandal de proporții, În 1992. Simetrii semnificative... Candida mea interogație la Eliade mi-a adus delicioase injurii În presa română, liberă de data asta de tutela Direcției Presei. Dacă drăgălașa noastră amică numită România Mare m-a calificat, brutal și imprevizibil, drept „trădător”, „Domnul Gunoi”, „Piticul de la Ierusalim”, presa mai subtilă și mai democratică a găsit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de soia, ceapă, alge și fulgi de pește uscat. I-am adus orez și prune murate. A mâncat tot. Absolut tot. Pe masă nu mai rămăseseră decât sâmburii de la prune. Îi citeam satisfacția în priviri. — Mulțumesc pentru masă! A fost delicioasă! Nu mai văzusem în viața mea o fată frumoasă și slabă mâncând în halul ăsta. Ca bucătar, nu puteam fi decât încântat, dar în același timp nu-mi puteam înfrânge dezgustul. — Întotdeauna mănânci așa de mult? am întrebat ușor stânjenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am privit tavanul mașinii, gândindu-mă la mâncare. Mi-au trecut prin minte tot felul de bunătăți, dar locul lor a fost luat imediat de șuruburile de pe tăvițele albe. Mi le imaginam plutind în sos alb, garnisite cu creson. Arătau delicios. Fata a ieșit din bibliotecă la șase și un sfert. E mașina ta? m-a întrebat. — Am închiriat-o. Ce părere ai? — Păi, nu te vedeam în așa ceva. Mi se pare mai potrivită pentru bărbați mai tineri. Nu m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
avansat de prin secolul al XIX-lea... mai cu seamă când e vorba de specialități. E nevoie doar de ingrediente proaspete, imaginație și să pui trup și suflet în ceea ce faci. Astea vor rămâne pe vecie neschimbate. Și tarta e delicioasă. Mai poți mânca? — Bineînțeles. Chiar și cinci porții când e vorba de tartă cu lămâie. Am mâncat înghețată de struguri, tartă cu lămâie și am băut cafea espresso. Desertul a fost minunat. Așa ar trebui să fie întotdeauna. Cafea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]