1,946 matches
-
Este masculin, dar există și o variantă feminină Lilștu (sumeriană, Ki-sikilxe "Ki-sikil"). Este un spirit al stepei, care nu are pace, fără o locuință fixă, care atacă femeile Însărcinate sau pe cele care alăptează. Împotriva lui Lilû și Lilștu existau descântece speciale. 8) Namtarxe "Namtar" - demon sumerian, Îi corespunde akkadianul Namtaruxe "Namtaru". Este masculin, iar numele său Înseamnă „Destinxe "Destin"”: În cazul său Însă, este vorba despre un destin funest, fiind principalul mesager și ministru al reginei infernului Ereșkigalxe "Ereșkigal". 9
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
celebrare a divinității, deci și imnurile, lamentațiile etc. 1) Rugăciunile publice - erau folosite În diferite practici cultuale și rituale, mai ales În mediul templelor, Înaintea statuilor și simbolurilor divine. Existau rugăciuni de invocație, de preamărire a divinității, mai ales imnuri, descântece, rugăciuni „cu mâna ridicată”, plângeri, psalmi penitențiali etc. Multe dintre aceste rugăciuni sunt cuprinse În riturile divinatorii și magice (cf. subcapitolul 6.5-6). 2) Rugăciunile private - fie că sunt individuale, familiale sau de altfel, aceste rugăciuni sunt cunoscute În literatura
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
interzisă. Multe boli care trebuiau vindecate sau prevenite prin practică magică religioasă - În acest caz „magia albă” - erau atribuite spiritelor rele (demoni). Magia era numită În mod obișnuit kișpu(m) și era Încredințată preotului „descântător”, numit (w)³șipu(m). b) Descântecele (incantații, exorcisme) Riturile magice presupuneau acțiuni descrise și prescrise cu exactitate. Existau Însă și formule de rugăciune, numite „descântece” sau „incantație” (În franceză, incantantion, În engleză, incantation, În germană Beschwörung); În sumeriană é n, În akkadiană șpitu(m). Aceste rugăciuni
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spiritelor rele (demoni). Magia era numită În mod obișnuit kișpu(m) și era Încredințată preotului „descântător”, numit (w)³șipu(m). b) Descântecele (incantații, exorcisme) Riturile magice presupuneau acțiuni descrise și prescrise cu exactitate. Existau Însă și formule de rugăciune, numite „descântece” sau „incantație” (În franceză, incantantion, În engleză, incantation, În germană Beschwörung); În sumeriană é n, În akkadiană șpitu(m). Aceste rugăciuni erau Întrerupte de descrierea acțiunii care trebuia Îndeplinită În cadrul ritualului. c) Amuletele Din cadrul magiei mesopotamiene face parte și folosirea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un contract, conține numele a 35 de divinități elamite, invocate pentru a garanta contractul respectiv; se află aici nume precum: Pinikirxe "Pinikir", Huban, Ninșușinakxe "Ninșușinak" etc. Împreună cu acestea sunt invocate și două zeițe babiloniene: Nink și Așhara. Vestita culegere de descântece numită Șurpu conține câteva corespondențe Între divinități elamite și babiloniene: Iabru este Anuxe "Anu" din Elam; Humaban este Enlilxe "Enlil" etc. 2. Mențiuni despre religia hurrițilortc "2. Mențiuni despre religia hurriților" După informațiile prezentate În subcapitolul 2.1, nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bazează esențialmente pe informațiile provenite din arhiva capitalei hitite. Cea mai mare parte a textelor scrise În alte limbi decât hitita (trebuie amintită și existența unor table redactate În limbile tradiției scrierii, sumeriană și akkadiană) aparțin În general ritualului și descântecului magic; un interes aparte prezintă unele texte bilingve cu conținut mitologic. Gradul de cunoaștere al acestor limbi și cantitatea de mărturii nu sunt uniforme. Analiza celor două limbi de origine anatoliană indo-europeană, palaica și luviana, a dat rezultate majore, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
2. Sărbători și ritualuritc "2. Sărbători și ritualuri" Legătura strânsă care există Între zei și oameni se concretizează În cadrul cultului, care, pe lângă ofrandele zilnice de pâine aduse divinității venerate În templele lor, prevede și celebrarea unor sărbători, ritualuri magice și descântece. Sărbătorile, În cazul cărora cunoaștem diferite nume, sunt expresia de bază a cultului statului și se desfășoară conform unui calendar prestabilit În capitală și În diferite localități anatoliene. Despre sărbătorile religioase locale avem informații provenite din inventarele sanctuarelor periferice din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
adunare” (Singer, 1983, 1984). Legătura strânsă Între magie și religie, care se poate identifica În anumite rituri și acțiuni simbolice prevăzute de cultul de stat (esențialmente În cazul sărbătorilor și rugăciunilor), se manifestă pe deplin În ritualurile magice și În descântece. Textele legate de acest tip de ceremonie sunt, aproape În totalitate, ritualuri pe care le putem defini mai corect „anti-magie”, folosite În scopul de a oferi un remediu cu ajutorul formulelor și faptelor magice la situațiile anormale provocate de impuritatea adusă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În situația În care defunctul nu ar avea urmași sau, mai rău, ofrandele i-ar fi fost furate (Del Monte, 1987). Din cauza faptului că documentația are caracter „oficial”, informațiile despre morții care nu aparțin familiei regale se limitează la câteva descântece pentru Îmblânzirea mâniei defuncților rămași fără ofrande și evitarea Întoarcerii lor. Moartea ,de fapt, era trecerea Într-o lume care trebuia să rămână separată de cea pământeană, pentru a nu se crea condiții de contaminare, dăunătoare celor vii. Defuncții, care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
doua fază nu posedăm arhive, dar topografia urbană și dislocarea multor edificii sacre a fost studiată În amănunt. Cea mai mare parte a textelor are caracter administrativ și lexical, Însă nu lipsesc nici documentele care țin de viața religioasă (rituri, descântece, liste ale divinității, vreun mit obscur), fără a mai lua În calcul faptul că inclusiv textele economice fac aluzie mai ales la cult. Textele scrise În sumeriană, dar redactate Într-o limbă semitică arhaică au În vedere viața cetății și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
individuală care influența alegerea numelui propriu, fie În tendința arhaizantă care marchează În general onomastica; de asemenea, ele pot ține și de amplitudinea ariei geografice din care provin numele repertoriului de la Ebla. De proveniență sumeriană sunt unele texte care cuprind descântece, mituri și imnuri ce amintesc diferite divinități, redate Într-un fel sau altul În eblaită. Sunt atestate la Ebla descântecele é n-é-n u-r-u, folosite pentru neutralizarea veninului reptilelor și a „deochiului”, sau texte care asigurau prin mijlocire divină bunăvoința elementelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și de amplitudinea ariei geografice din care provin numele repertoriului de la Ebla. De proveniență sumeriană sunt unele texte care cuprind descântece, mituri și imnuri ce amintesc diferite divinități, redate Într-un fel sau altul În eblaită. Sunt atestate la Ebla descântecele é n-é-n u-r-u, folosite pentru neutralizarea veninului reptilelor și a „deochiului”, sau texte care asigurau prin mijlocire divină bunăvoința elementelor atmosferice În scopuri agricole. În aceste texte, zeii activi sunt, În afară de Ningirimxe "Ningirim" (divinitate specializată În astfel de intervenții), Tiamat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sanctuarul din Antas, unde era identificat cu Sardus Paterxe "Sardus Pater" (o străveche figură locală). În același loc erau venerate și cunoscute divinități tămăduitoare precum Shadrafa și Horonxe "Horon", un vechi zeu amorit, probabil În formă de șarpe, stăpân al descântecelor și protector Împotriva mușcăturii de reptilă. Un rol important trebuie să fi avut și Eshmunxe "Eshmun", venerat În felurite locuri sacre ale insulei și identificat cu tămăduitorii clasici Asclepiosxe "Asclepios" și Esculapxe "Esculap". În Spania, cultul lui Tanitxe "Tanit" și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cunoașterii În acest domeniu, cum au fost cele ale lui Adolf Spamer: Die Volkskunde als Gegeneartwissenschaft, Berlin, 1932; Ausdrucksformen, Wort und Idee; Die Deutsche Volkskunde, 1934, sau ale etnografului Arnold van Gennep: Le Folklore, Paris, 1984. Cele mai multe producții folcloristice, de la descântece până la spectacole (unele cu aspect de psihodramă) conțin elemente de observație sau de practică psihologică răspândite pe teritoriul locuit de români sau de predecesorii lor. Neîndoielnic, etnopsihiatria ne-a transmis o imagine sintetică despre boala și bolnavul psihic, o considerație
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
versuri, cel mai adesea rimate. Mai puțin răspândite, cele în proză (g. asupra relațiilor de familie, g.-anecdotă, g.-povestire) cunosc dezvoltări ample. În acest caz, g. cuprinde scheme poetice similare cu cele din basm, din cântecul bătrânesc sau din descântec. Alteori, prin diverse transformări, poate ajunge recitativ în jocurile de copii sau frământătură de limbă. Procedeul cel mai uzitat în exprimarea enigmei este metafora. „Căciula mutului / în fundul pământului” sugerează plastic ciutura fântânii. Limbajul este adaptat tendinței acestei specii de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287258_a_288587]
-
întrucât s-ar fi descoperit în unele versuri aluzii critice și remarci directe la persoana regelui, după cum mărturisește mai târziu, în anii exilului, poetul. Aceeași soartă a avut-o și „manuscrisul unei culegeri folclorice, de câteva sute de cântece și descântece”, întocmită în colaborare cu profesorul Gavril Ionescu, volum care, aflat în pragul tipăririi, a fost distrus, se pare, în perioada ocupației sovietice a Bucovinei. De altfel, acum P. se refugiază la București, continuându-și activitatea literară și jurnalistică la „Cuvântul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
lui memorialistică sunt valorizate, de asemenea. În anii ’90 V. se orientează către cercetarea sociologică, precum în studiul intitulat Sistemul culturii țărănești (2000). În baza unui dosar de „fapte” etnografice și folclorice care conservă oralitatea (colinde, strigături, orații de nuntă, descântece, hore etc., dar și relatări ale informatorilor despre diverse obiceiuri și practici arhaice), dosar alcătuit cu ajutorul unui chestionar aplicat în județul Cluj, se argumentează coerența spirituală a universului arhaic. SCRIERI: Onisifor Ghibu, educator și memorialist, Cluj-Napoca, 1983; Coresi, București, 1985
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
grădini”. Cu un instrumentar expresiv și formal larg uzitat în deceniul al șaptelea, volumul Roata e consemnabil prin tipul insolit de atitudine lirică a unui eu-exponent anonim, situat în orbita mitului și întărind prin varii procedee - forma folclorică de baladă, descântec sau strigătură, un ciclu de poeme intitulate alternativ Voce, Cor, Strigăt - marca rostitorului detașat o clipă, spre a se retopi în colectivitatea supusă aceluiași destin. Placheta Întoarcerile arată eșecul imaginarului recuperator al „roții întoarse a lumii”. Moartea și măsura măruntă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
cea puberală până la aceea isterică a femeilor care trăiesc numai pentru plăcerile trupești.” Desigur, Zburătorul constă În ceea ce se poate numi practică magică, pentru că În lumea stăpânită de asemnea viziuni, există protagoniste vrăjitoare care cultivă mitul prin farmece, vrăji și descântece. De altfel balada lui Heliade dă Întreaga măsură a stării erotice invocate. Textul baladei se structurează pe trei secvențe poetice. Prima, alcătuită din 12 strofe, reprezintă un monolog liric, ori ceea ce am putea numi o lirică a măștilor, Întâlnită În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
asta? Întreabă pe bunica: O ști vreau leac ea doară... o fi vreun zburător! Or aide l-alde baba Comana or Sorica, Or du-te la moș popa, ori mergi la vrăjitor...” punând În mișcare un Întreg arsenal de vrăji, descântece și farmece pentru eliberarea tinerei copile de chinurile la care este supusă de o făptură, desigur, malefică. Există o percepție a acestor practici care nu ajung la oamenii Încă tineri, cum e mama. Bunica este păstrătoarea acestor practici, „o ști
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ochii Luceafărului ca semn al glacialității stelare și refuză să-1 urmeze. Luceafărul, În schimb, vrea să-i eternizeze iubirea: „Colo-n palate de mărgean Te-oi duce veacuri multe, Și toată lumea-n ocean De tine o s-asculte.” Urmând repetatei chemări descântec: „Cobori in jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază...”, cea de-a doua Întrupare a Luceafărului are o altă origine, cea din soare și noapte: „Iar ceru-ncepe a roti În locul unde piere". În antiteză cu imaginea angelică a primei
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]