2,257 matches
-
și crematoriu. Noi știam deja treaba asta și fiecare Încerca să nu fie bolnav. În august, mergeam la lucru și unu’ a zis: „Domnilor, e păcat să mergem cu pantofii, că vine iarna și n-o să avem pantofi. Să mergem desculți”. Și fiecare și-a ascuns ghetele. Eu n-am avut pantofi - ghete am avut, pe care le-am pus sub... (râde) „pernă”, sub paie, paiele care mi-au folosit ca pernă. Și am umblat desculț - dar nu mult, vreo 2-3
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
o să avem pantofi. Să mergem desculți”. Și fiecare și-a ascuns ghetele. Eu n-am avut pantofi - ghete am avut, pe care le-am pus sub... (râde) „pernă”, sub paie, paiele care mi-au folosit ca pernă. Și am umblat desculț - dar nu mult, vreo 2-3 săptămâni, căci după aceea au Început ploile, pentru că eram În Alpi, la 60 km de Elveția. E foarte frumos acolo, Însă noi nu prea am văzut frumusețea. Când a trebuit să Încalț ghetele, mi-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
venit Înapoi. Pe mine tot timpul m-au persecutat: erau halate de muncă, nu mi-au dat, că sunt comunistă; dacă le-au dat bocanci - vai de capul nostru, erau olandezi, cu talpă de lemn - nu mi-au dat, umblam desculță Încă În decembrie, de Crăciun, și zăpada era până la genunchi. Dar nici n-am tușit - am făcut un TBC după lagăr; 15 ani am fost tratată la sanatoriu de doctorul Mladin, care e mort acum, fie-i amintirea binecuvântată. Poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vezi în el un nebun, abject, avea momente cutremurătoare de biată ființă care-și poartă crucea. De unde și tabloul superb, toate personagiile adunate în jurul mesei care amintește de „Cina”. Hainele lor în culori moarte. Caligula - în haină de sac alb - desculț. Tabloul este în programul produs. Despre mine îți pot spune că sunt mult singură - după plecarea lui Dan în Anglia până în 20 dec., că citesc „La țigănci” de M. Eliade. Aseară am fost cu Vladimir și Andrei 622 la teatru
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
ca scaiul de câine. Tradiționalismul e atât de impregnat în conștiința românească, încât o grupare de oameni, de altfel deștepți, școliți și cu cărți publicate, plâng după satul nostru tradițional, adică după satul scufundat în beznă și glod, cu țărani desculți, analfabeți, bolnavi de pelagră și sifilis, plâng după mizerie, după acea murdărie sordidă, orientală, după crâșma în care cu un pahar îmbătai tot satul, după crâșmarul hoț, „care are marfă proastă / și-o nevastă / ce se ține c-un jandarm
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
pe ușa capitonată deasupra căreia scria cu litere mari: director. Înăuntru era fratele meu cel mic, Alexandru, cu ochii plini de lacrimi. Am intuit situația și m-am pregătit sufletește. Mai mult dezbrăcat decât îmbrăcat, în hainele vărgate ale penitenței, desculț, cu capul chilug descoperit, tremurând de frig și emoție, slab ca un schelet, semănam cu o arătare. Am surprins reacția de spaimă de pe fața fratelui meu. Înainte de a apuca să salut, maiorul Munteanu se repezi la mine și mă apucă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
roșcat căpătase o culoare mai vie și părea un nimb pufos; cămașa, aproape descheiată, îi dădea la iveală pielea strălucitoare și blănița roșcată, cârlionțată, care-i acoperea pieptul. Pantalonii suflecați lăsau să i se vadă gambele lungi, elegante, bronzate. Era desculț. Cicatricea de pe buză dădea gurii lui frumoase o forță pervers masculină. Rosina era în plină strălucire, încântată și amuzată să-și exercite puterea, în timp ce-i ținea la picioarele ei, își plimba încurajator privirea sașie, pătrunzătoare, de la unul la celălalt dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
foarte ușor, care plutea vaporos în jurul ei. Î[i întinse brațele, turti materialul zburător și și-l lipi de trup. Am ieșit afară din hotel și am rămas un moment amândoi în soare, la bordura pietroasă a drumului. Rosina era desculță. — Și crezi că or să meargă lucrurile între tine și Peregrine? — Nu văd de ce nu. Nu ne-a despărțit vreodată altceva decât gelozia. — O chestiune uriașă. Care are darul ubicuității. Mă rog, e un semn de dragoste. Peregrine era pur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
stâlp, acolo, și care-o fost bătută și lăsată acolo. Tortura asta era îndurată mai cu seamă de oamenii care erau mai categorici, mai dârji... Dar să vă spun altceva despre Gherman... Într-o zi cu ploaie multă, am rămas desculț că mi s-a desprins talpa la gheată. Am legat-o cu o sârmă și așa am umblat... Și trebuia să mă duc la lucru. E, și-atuncea, prin Gherman, am primit o carte poștală să scriu acasă, să-mi
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
i-o dat lui Urzică Petre 5 ani condamnare. Săracu’, când l-am văzut... când l-o’ băgat în cameră: O, mamă dragă, de ce m-ai făcut? N-o fost în stare să-și deschidă degetele la picioare... Ca să bată desculț e mai bine decât încălțat, că are bocancul trepidații, și crapă între degete, se desfac degetele... Și mai era unu’ Savu Vasile de la Constanța, foarte bun mecanic. M-o învățat el mecanica pă sticlă. Pe el l-o’ băgat la
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
perspectiva individualității clasei din care face parte: „Un director nu se comportă astfel.”; b. introducerea „obiectului” denumit de substantiv în procesul de cunoaștere, realizând prima treaptă, a detașării, în acest proces: „Și pe câmpul gol el vede un copil umblând desculț/Și cercând ca să adune într-un cârd bobocii mulți” (M. Eminescu, I, 83), „Când l-aude numai dânsul își știa inima lui,/Căci copilul cu bobocii era chiar copilul lui.” (M. Eminescu, I, p. 84) Determinarea maximă semnifică detașarea unui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
umezi pe bolta senină.” (M. Eminescu) Verbul regent sau interjecția funcționează ca predicat: „Iat-o cât e de luminoasă.” (I.L. Caragiale, IV, 232) Formele verbal-nominale pot realiza funcții sintactice diferite: • atribut: „Și pe câmpul gol el vede un copil umblând desculț.” (M. Eminescu, I, 70) • circumstanțial: „El se îngrozea văzându-se ajuns a rătăci (...) prin locașele sălbatice ale fiarelor.” (Al. Odobescu, 263), „A reușit să parvină arătându-se totdeauna foarte docil.” • un alt complement predicativ: „Am văzut-o intrând furioasă.” Numele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
construcțiile incidente”, pe de o parte, și celelalte „fenomene sintactice”, pe de alta, există deosebiri esențiale: a. Fiecare din „fenomenele” sintactice: elipsă, anacolut, repetiție își au natura în ele înseși; identitatea lor funcțională este fixată de structura lor: Pe brumă desculț și pe rouă încălțat. șelipsaț Încet, încet, vara s-a dat la brazdă.” șrepetițieț Cuvintele și construcțiile incidente au această identitate numai intrând în raport cu elemente „neincidente”: „Turturel - așa-i că sună bine? - este pseudonimul destul de transparent cu care Edgar își
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pasivitate s-ar putea să fie răbdare. A.B.: Da, experții nu țin seama de ceea ce s-a întâmplat cu această țară în ultima sută de ani. În 1876, Eminescu se întreba cum să trimitem la luptă o armată de desculți. În 1878 eram învingători într-un război pe care nimeni nu ne credea capabili să-l purtăm. Același lucru s-a întâmplat, în primul război mondial. Eu cred foarte mult în puterea de redresare și regenerare a României, în această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
Minerii, chemați de puterea nou "emanată", au rezolvat și această amenințare la adresa fragedei noastre "democrații". Majoritatea a învins definitiv la orașe și la sate. Ce anume a învins acea majoritate? Ea a învins România. Înfrântă, țara a ajuns în zdrențe, desculță, purtată în lanțuri în ovațiile "învingătorilor". Acum, după 26 de ani, o nouă generație de răzvrătiți și de revoltați a ieșit, din nou, în stradă. Sunt câteva zeci de mii în toată țara. Vor câștiga acești tineri o "bătălie" și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
sufletul. Și mama vitregă, Katerina Ivanovna, abrutizată de sărăcie, a apărat-o pe Sonia de acuzația de furt (înscenat de Lujin, un escroc ce aspirase la mâna Duniei), spunând, cu furie: Mai curând și-ar vinde ultima rochie, ar umbla desculță și v-ar da vouă dacă ați fi la ananghie... A căpătat condicuța pentru că-mi mureau copiii de foame... Personajul Sonia este construit de genialul scriitor rus cu discreție și cu finețe, ca o întrupare a nobleții sacrificiului, ca o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în câteva pagini, povestea Murei este educativă pentru copiii de astăzi, care au tot ce visează dar care nu depun nici un efort pentru asta, considerând că totul li se cuvine. Numai întorcându-ne cu gândul la vremurile când copiii mergeau desculți la câmp, înfruntau setea și arșița, acasă întrețineau gospodăria și se întreceau în cele mai diverse munci artizanale care să le îmbunătățească și îmbogățească viața, putem să ne închipuim viața tinerilor la începutul veacului al X X -lea, după primul
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
apoi tropotul care-l ajungea din urmă, apoi fuga-i ușoară alături de el. Cerbul își azvârlise capul pe spate, își răsfrânsese buza; râdea și vântul îi șuiera printre dinții verzi. Fata avea fusta largă. Alerga iute, cu zdravenele-i picioare desculțe. Sui pe malul șanțului de udat, coborî de cealaltă parte și se făcu nevăzută. Bobi ajunse drept în vârf. Dar înaintea lui nu mai era decât platoul pustiu, cu două-trei fumegări de pâclă. Cerbul, ridicat pe picioarele dinapoi, scutură din
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
canalele râd prin grătarele lor/ cu zeama grasă, inconștientă, regeneratoare." (Lucrurile de dimineață). Se refuză viața aceasta care este doar lâncezire, perpetuă agonie, falsitate și se dorește o evadare. Orașul claustrant ar putea fi înlocuit cu "bucuria elementară a picioarelor desculțe", călătoria în afara acestuia este una spre simplitate, spre existența neproblematizantă ("Ne-am falsificat viața ca o introducere în filosofie/ și nu rămâne decât un singur lucru interesant:/ să părăsim odăile, pentru a redeveni oameni...", Lucrurile de dimineață). Părăsirea odăilor nu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Ion Caraion, "Criza tineretului?", în Ecoul, an II, nr. 61/21 februarie 1944, p. 2. 200 "Cartierul - un platou de lumini și umbre, pe unde civilizația a venit cu bacilii ei cu foame și cu uzine, cu boli sociale, picioare desculțe și femei denaturate, de unde viața începe amenințătoare, raționalistă, implacabilă (...). Cartierul - odiseea câinilor vagabonzi, a copiilor fără părinți, patria cenușie a circurilor naufragiate, a oamenilor respinși de intemperii în propriile lor suflete, a piraților autohtoni.", Ion Caraion, "Cartierul", în Ecoul, an
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fericit”, atunci când ea află că Ghiță, ginerele ei, vrea să ia În arendă hanul de la „Moara cu noroc”. Cizmar de meserie, Ghiță se săturase să cârpească cizmele oamenilor, mai ales că aceștia obișnuiau să umble toata săptămâna În opinci, ori desculți, iar când dumineca e noroi, Își duc cizmele În mâna pâna la biserică. Acțiunea se desfășoară Într-o zonă geografică a Ardealului, la hanul Moara cu noroc, aflat Într-o vale dintre dealuri, o răscruce pe unde trec turme de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
culoare că soarele anulează toate culorile și ele devin cenușii. O pereche de bocanci, reparați din când În când de Traian Pisică, amintește că țăranii au făcut un pas Înainte, față de vremea când toată vara și chiar toamna târziu, umblau desculț (vezi romanul „Desculț” de Zaharia Stancu). Când Încearcă și Moromete să repare ceva la unul din aceste obiecte, se rupe o componentă Într-unul din ei și Îl aruncă cine știe unde, de se ocupă de el Duțulache, câinele casei, și el
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
anulează toate culorile și ele devin cenușii. O pereche de bocanci, reparați din când În când de Traian Pisică, amintește că țăranii au făcut un pas Înainte, față de vremea când toată vara și chiar toamna târziu, umblau desculț (vezi romanul „Desculț” de Zaharia Stancu). Când Încearcă și Moromete să repare ceva la unul din aceste obiecte, se rupe o componentă Într-unul din ei și Îl aruncă cine știe unde, de se ocupă de el Duțulache, câinele casei, și el un personaj, participând
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și IV), traducere de Tuula T. Teiri și Elina Syrjänen, în "Columna", nr. 18, 2005, p. 14. Stanca, Radu, Argonautti (Argonautica), traducere de Adriana Stîngă și Anja Haaparanta, în "Columna", nr. 5, mai 1985, p. 11. Stancu, Zaharia, Paljain jaloin (Desculț) și Isänmaa (Patria), traducere de Pirjo Raiskila, în "Columna", nr. 1, mai 1982, pp. 50-51. Stănescu, Nichita, Koti rauha (Către pace) și Nuori leijona, rakkaus (Leoaică tânără, iubirea), traducere de Liisa Aaltonen, în "Columna", nr. 2, mai 1983, p. 33
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
volum de poezii, Poeme cu îngeri la Editura Cartea vremii. În 1928 apar Proverbe culese de V. Voiculescu și Gh. D. Mugur - București. Vasile Voiculescu în anul 1928 Cunoscându-l, un scriitor, Zaharia Stancu, autorul de mai târziu al romanului Desculț, scria în „Luceafărul” din 1947 lăsând o mărturie despre calitățile și modul de viață a celui la care ne referim: „doctorul începea să dea consultații pe la șapte dimineața și uneori îl apuca ora două sau trei după amiaza tot acolo
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]