2,278 matches
-
dintr-un elementar fair-play profesional! În plus, sunt curios despre cine-i vorba! Fericiți cei ce nu vèd și cred! cèzându-mi privirea peste textul acesta simplu tresar brusc, ca și cum, în plinè noapte, într-o camerè fèrè luminè, aș fi cèlcat, desculț, fèrè sè-mi dau seama, pe cioburi sparte de sticlè, Fericiți cei ce nu vèd și cred, piatra a fost aruncatè, atenție la Dumnezeu, Matei și nu la Diavol! Ffmess.htm, Cette traduction des messages est plutôt littérale que littéraire (21
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
oare se coboară? Un voinic cu ochi de vultur lunga vale o măsoară. Șapte ani de când plecat-ai, sburător cu negre plete, Ș-ai uitat de soarta mândrei, iubitoarei tale fete! Și pe câmpul gol el vede un copil umblând desculț Și cercând ca să adune într-un cârd bobocii mulți. {EminescuOpI 84} - " Bună vreme, măi băiete! " - " Mulțămim, voinic străin! " - " Cum te chiamă, măi copile? " - " Ca pe tată-meu - Călin; Mama-mi spune cîte-odată, de-o întreb: a cui-s, mamă? Sburătoru-ți
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
trântite ale copilăriei, mama strigându-și băiatul înecat în Dunăre, rochia cenușie i se zbătea pe pulpele tinere, mergea cu ochii goi și mă striga pe nume Vino acasă, băiatul meu! o auzeam numai eu, înecatul; lumea privea la femeia desculță, pe fruntea ei strălucea o stea tulbure și albă paloarea feței mele de mort steaua pulsa ori de câte ori se apropia de fluviu, amintiri ce aveau să mă zgârie mai târziu cu gândul la băiatul înecat, la mama lui cu părul albit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mi-ar fi folosit la ceva fuga, dar sigur că nu puteam să o fac din cauza bocancilor. Și, chiar dacă aș fi renunțat la ei, azvârlindu-i în lanul de porumb de pe drumul spre casă, n-aș fi putut să merg desculț în fața lumii, convins că voi ajunge om tocmai datorită bocancilor. Întotdeauna mi-a fost frică de lanurile de porumb. De la școală plecam împreună cu prietenul meu Gustav, ca să-mi pot sprijini gândurile, lanurile foșneau lovindu-mă cu știuleții uriași peste față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Dar așa credea. Henry se agita, uitându-se la computer. Acum, când era în mașină, conexiunea căzuse timp de un minut sau două. Începuse să se îngrijoreze că o pierduse de tot. Se uită din nou la Dave, care era desculț. — Unde sunt pantofii tăi? — Mi-au ieșit. — Unde? — În mașina albă. Se referea la ambulanță. — Cum? — Unul era în gura lui. A bărbatului. Apoi, mașina a căzut. — Și ți-au ieșit pantofii din picioare? — Da, au ieșit. Se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
un material de bumbac foarte subțire, cu spatele gol, sânii sunt prinși într-o fâșie petrecută pe după gât, mai lată pe țâțe și mai îngustă spre ceafă, merele destul de mari, sânii foarte reușiți de Dumnezeu stau singuri în sus, e desculță, și asta îi dă farmec și senzualitate actriței, e o apariție dintr-o revistă de modă, se vede că are gust și că s-a lovit în ultimii ani numai de lume îmbrăcată bine. Are stil. A învățat o lege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu atenție, ajunge cu furtunul până la vie, apa curge peste pământ, el trage de timp, să treacă minutele, să treacă ora, termină cu udatul ăla!, îi strigă Tina, vino înapoi, pe straturi, nu-mi place să vorbesc singură! Voi merge desculț, la vară, pe gazonul ăsta din jurul casei, că dispare orice reumatism, pământul vindecă orice. La toamnă, să vii la struguri, să-i culegem. Mă gândeam să aduc niște studenți, e mai ieftin, adică... nu mă costă nimic. Dar poți veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-mi răcoresc gura spălându-mă pe dinți cu pastă verzuie, mentolată. Periuța Împrăștia pasta uniform și, Înadins Întârziam să-mi clătesc gura cu apă, pentru a ține cât mai mult captivă aroma ei. Vara făceam acest lucru În fiecare dimineață desculț, În livadă, lângă o brazdă de tufănele luând apă dintr-o cană de lut. Simțeam limba rece și amorțită plăcut. Urma o inspecție prin livada gemând de rod, ca o femeie În pragul nașterii. Iarba se culca supusă sub pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Nimeni și nimic nu mă va Întoarce din drum,, sau ,,Nu mă simt cu nimic obligat față de societate,, sau ,,N-am nimic de pierdut,,. Privește-o pe bătrâna care cântă la acordeon Încovrigată de suferințe fizice, privește-l pe adolescentul desculț și murdar cu privire rătăcită, care aspiră aurolacul din punga de plastic, privește-l pe domnul cu ochelari cum se strecoară prin mulțime, ținându-se cu mâna de nas, pe grăsana care blestemă și suduie de mama focului, pe fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
i-o smulge, ca o poate da în judecată. Ajung milionari... Și ce nu a mers în schema asta? - Miruna. - Să nu-mi zici că a devenit geloasa, ca nu mai ies la plimbare! - Ho, ho, știu că ieși și desculț... A zis să se culce și ea cu cineva. Ei, taci! Din „răzbunare”, nu-i așa? - Nu, din curiozitate. Și să intre și ea în „rândul lumii”. Toate colegele ei au avut sau au amanți. - Nu te întreb dacă ești
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
se afișeze public interdicțiile sus-amintite cu următoarele "povățuiri individuale": a) trupul să fie menținut la căldura potrivită, individul urmând să poarte pe pântec un brâu de flanelă sau de postav, să umble încălțat și cu ciorapi de lână și niciodată desculț; să nu se culce pe pământul gol, fără adăpost și înveliș; a nu se bea apă, vin sau alte băuturi reci după somn sau după o muncă grea, când omul era asudat, iar el nu trebuia să se depărteze prea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
tine? Cum, nici măcar ea să nu te bage În seamă? Și tu, care toată noaptea ai sărit dintr-un tren Într-altul, te-ai ascuns sub banchete, În trenuri păzite de soldații cu arma, ai venit până aici În pijama, desculț, cu obrazul plin de clăbuc, ras doar pe jumătate! Ca dintr-o altă viață, ca dintr-un vis Îți amintești tot ce ai pătimit pe acest drum nesfârșit, și ea nici măcar să nu te Întrebe: Ești tu, dragul meu? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dau să se apropie, șușotesc Între ei, strigă toți, deodată, vocile li se acoperă. — Al cui spui că ești? — Pretinde c-ar fi din familie! — Dar valizele unde-ți sunt? — Dacă ai fi el, n-ai fi venit neras și desculț la nuntă! — Cu cine a zis că e neam? Dacă ai fi el, ai avea Rolex la mână și ditamai Merțanu-n poartă! — Nu e el, nu vezi ce pantofi lucioși are? Nu vezi ce haină scumpă? — Un impostor, vedeți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mai mare a Helgăi, dar ce incredibil de elastic, parcă fără oase era trupul ei! Rușinat că uitase de Întâlnire, a dat s-o ridice, dar se ghemuise toată, Încolăcită ca o pisică, și a purtat-o așa În brațe, desculță și cu părul desfăcut, până la pat. Unde altundeva s-o fi pus când masa, scaunele, parchetul erau acoperite de cărți deschise, hârtii dactilografiate, probe de laborator, pahare cu vin ieftin, cești cu urme de cafea și sendvișuri scorojite? Fesele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Închizi În urma ta ușa grea a casei Dobrotă, Îți dorești să fii el, dar să rămâi tu. Și nici măcar nu bănuiești că Menadele Îi vor dărui ani grei de Închisoare, tortură, infirmitate, că după evadare va fi prins și ținut desculț, În carcera plină de apă Înghețată, piciorul cangrenat, amputat, fără anestezie... — ...Sfârșitul poveștii lui Anton este atât de trist, Încât n-are sens să vi-l povestesc Într-o asemenea seară festivă. L-am aflat În această călătorie de la fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
comentariu din care voi face câteva spicuiri: “ Litera Îl atrage și-l fascinează ca o dulce pradă și iată-l prins În vraja cântecului de sirenă, ce-l poartă spre un tărâm visat de mulți poeți, „Tărâmul Muzei”, un Împărat desculț, cu mâinile goale, un Îndrăzneț naiv, ce pare a se lăsa cucerit de la sine, fără prea multă vărsare de sânge. Muza cunoaște prea bine această trăire, această privire. Dar numai cei Încrezători vor reuși, cei devotați și cei care doresc
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
scriitori, poeți, compozitori au văzut lumina zilei pe aceste meleaguri care au fost surse de Încântare și inspirație: Alecsandri, Eminescu, Bacovia, Creangă, Sadoveanu, Enescu ș.a. Și chiar acum când scriu, parcă aud râsul cristalin, nevinovat, al unei copile ce țopăia desculță prin băltoace, după ploile calde de vară, pe ulița unui sat uitat de lume și de D-zeu. Și, după ploaia caldă, ce mirific se legăna curcubeul deasupra lumii - adâncită În bezna grijilor de mâine. Și, poate, chiar atunci, fascinată
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
îndemnă el, văzând că tânărul dă din cap aprobator, să vadă și domnul polițist! Zlătarul veni la mal, și întinse talerul către staroste. În afară de o pereche de pantaloni strâmți, suflecați până deasupra genunchilor, nu mai era îmbrăcat cu nimic. Era desculți și pielea de pe mâini i se încrețise de stat prea mult în apă. Îi arunca priviri piezișe lui Cristi care se apropiase și el curios să vadă ce se afla în tipsia aceea. Iaca domnule, rosti țiganul cel bătrân, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nimic, noaptea era acum tăcută. Toma se mai liniștise puțin, dar rămăsese mai departe atent la orice zgomot din jur. Era o senzație foarte ciudată, de parcă întreaga fire rămăsese în așteptare. Își simțea tălpile picioarelor înghețate, de parcă ar fi mers desculți. Privi în jos și se cutremură, ceața groasă se ridicase deja până deasupra gleznelor și urca spre genunchi. Toată aleea era acum scufundată sub valurile albicioase ce se întindeau până dincolo de gardul viu de pe partea cealaltă. Dinspre lacul, aflat acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încetă să-i mai bubuie în urechi. Din moment ce, din cauza întune ricului și a ceței, ochii nu îl mai ajutau aproape de loc, trebuia să aibă toate celelalte simțuri ascuțite la maxim. Cu vârful degetelor de la picioare își scoase încălțările și rămase desculț. Sub tălpi, simți răceala umedă a pământului de dedesubt. Nu avea nici o importanță, așa se va descurca mai bine și va face mult mai puțin zgomot în mers. Ascultă liniștea din jur și din nou i se păru că aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din locul acela. Se apropiară iar de marginea ravenei și porniră în lungul ei la deal. Inspectorul privea spre fund. Jos, printre bălăriile crescute în neorânduială se vedeau urme de pași. În mâlul moale erau întipărite două urme de picior desculț. Apa smârcului umpluse pe jumătate adânciturile dar se cunoștea că cineva trecuse pe acolo. Își continuară drumul, de data asta tăcuți. Spune-mi, dragă Winnetou, întrebă după un timp inspectorul, ai găsit vreo urmă de blană pe arbuștii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care am văzut-o noi mai devreme. De unde știi? Vezi vreun smârc pe aici prin preajmă? o întrebă el arătându-i noroiul încă umed, rămas la baza tocurilor. Dintr-un motiv neștiut, s-a descălțat și a plecat mai departe desculț. Oricum, treaba asta s-a întâmplat cu câteva ore mai devreme, cel mult zece sau douăsprezece. Bocancii ăștia au fost abandonați în cursul nopții trecute. Să înțeleg că ai găsit bilețelul lăsat de proprietar? Nu, draga mea, dar ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în altul. Înjurând înăbușit, traversez peste lemnele umezite alunecoase, pentru a-mi continua drumul. În răscrucea cu șoseaua, cineva mă fluieră îndemânatic din spate: Mergeți în oraș, domnu’? Una dintre fetele mici ale lui Țârțâc iese din râpă fugind mărunt, desculță și îmbrăcată numai într-o cămașă jilavă. Da, mă duc să-mi iau țigări. Păi de ce n-ați spus (zâmbește șui), că acuma a plecat sor’-mea, tot după țigări s-a dus, pentru nea Țârțâc... Ei, nu-i nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
an. Încă mai aveam mărunt prin buzunare ca să-mi ajungă de un suc și o prăjitură așa că abia așteptam să scap de gratiile prin care vedeam străzile. Copacii își așterneau resemați frunza ofrandă pe trotuare și vântul părea că aleargă desculț pe acel covor țesut din melancolii și frunze uscate. Un fior rece și totuși plăcut mă trecu pe șira spinării, poate și de la vânt, dar mai mult de la gândul că poate o să ies pentru prima oară împreună cu Creața (cum începusem
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Astea-s curvele de la Filologie, intru în ele ca-n brânză. Aveam 19 ani, 48 de kilograme și stăteam la coada rândului, pentru că eram așezate în ordine alfabetică; mă simțeam umilită cel mai mult de faptul că trebuia să stau desculță pe linoleumul verde, acoperit din loc în loc de pete mici și lipicioase de mizerie. Eu eram cu litera S. Nu era o policlinică a armatei, ci a Universității, iar doctorița cu deget de cauciuc se ocupa în mod normal de studente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]