3,056 matches
-
doar titlul unui buletin de analize relative la partea centro-răsăriteană a continentului, editat de W. Berelowitch, ci și o formulă de recunoaștere a unei realități de sorginte geopolitică. Înainte ca această Europă de est să prindă un contur ce se destramă abia acum în mare viteză și paralel cu febrile căutări de soluții echilibrante pe tărâm politic, intelectuali de marcă (filosofi, sociologi, oameni de știință) au socotit oportun să organizeze diverse reuniuni internaționale spre a circumscrie "spiritul european" și a pregăti
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
socio-politice memoria colectivă transformă în mit, după câteva generații, orice întâmplare mai de seamă. Trebuie să vină un specialist în științele umane pentru a-i decela și lămuri apoi sensul. Dar când au loc atâtea întâmplări ieșite din comun? Se destramă un mare imperiu sub ochii noștri, se regândesc alianțe în căutarea unui nou echilibru geopolitic, se schimbă o lume. Procesul comunismului, spectaculos în această Europă a marilor experimente, însă angajând oarecum o planetă întreagă, e la ordinea zilei. Să ne
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
școlile gnostice de atunci, multe școli sau mișcări științifice actuale se consideră apostoli ai unei ere noi, descoperitori ai unor noi adevăruri, care de care mai incitante, într-un eclectism redutabil și un sincretism deconcertant. Iar precum gnosticismul s-a destrămat prin activitatea excentricelor secte alexandrine, astăzi ni se oferă fragmentar o puzderie de modele subculturale, pseudoștiințifice, promovate de o puzderie de guru salvatori. Renasc, în forme noi, misteriile antichității. Actualele abordări, foarte tehnice și foarte specializate, tind să fie înlocuite
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
bine și de adevăr. Nu de puține ori, acest lucru este posibil prin faptele așa-zișilor "mari nebuni". Compasiunea Ofeliei face trimitere la aparenta rătăcire a minții prințului ce se potrivește perfect idealului de om al Renașterii: "Ce minte-aleasă se destramă aici!...El , pilda tuturor s-a prăbușit!" Tragedia lui Shakespeare subliniază condiția ontologică a umanității bazată pe un paradox: înțelepciunea trebuie să îmbrace haina nebuniei pentru a elimina din scenă uzurpatorii de orice factură sunt ei. Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
displace, închinând prea des la ospețe, Hamlet consideră că făptura umană, oricâte virtuți ar avea, poate fi umbrită de o simplă pornire malefică: Chiar de-s virtuți curate precum harul/Și fără număr-câte-ncap în om/Printr-un cusur anume să destrame/ Întreaga cumpănire;-un dram de rău/Mănează toată nobila plămadă,/Spre-a ei rușine//."227 Ca întotdeauna, Hamlet dă glas adevărului într-un canon al personajelor ce îndeobște au această menire. De pildă, tradițional în societatea europeană a Evului Mediu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
profetic suferința Mântuitorului Hristos, dar și depășirea ei prin bucuria din dimineața Învierii: „Dar eu Știu că Răscumpărătorul meu este viu Și că El, în ziua cea de pe urmă, va ridica iar din pulbere această piele a mea ce se destramă. Și afară din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu. Pe El Îl voi vedea Și ochii mei Îl vor privi, nu ai altuia. Și de dorul acesta măruntaiele mele tânjesc în mine” (Iov 19, 25-27). Suferința nu înseamnă că ne-
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
profetic suferința Mântuitorului Hristos, dar și depășirea ei prin bucuria din dimineața Învierii: „Dar eu Știu că Răscumpărătorul meu este viu Și că El, în ziua cea de pe urmă, va ridica iar din pulbere această piele a mea ce se destramă. Și afară din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu. Pe El Îl voi vedea Și ochii mei Îl vor privi, nu ai altuia. Și de dorul acesta măruntaiele mele tânjesc în mine” (Iov 19, 25-27). Suferința nu înseamnă că ne-
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
victimei comportamentului medical eronat; - în cazul vătămărilor sau pierderii unui copil, părinții pot obține compensații de ordin financiar atât pentru suferințele provocate de nefericitul eveniment, cât și pentru neînțelegerile familiale intervenite între ei din această cauză (de exemplu familia se destramă ca urmare a pierderii copilului) sau pentru problemele apărute atunci când vătămarea este atât de gravă, încât duce la neînțelegeri și conflicte în familie (de exemplu familia se destramă întrucât copilul a rămas cu un handicap major și întrucât apar conflicte
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
neînțelegerile familiale intervenite între ei din această cauză (de exemplu familia se destramă ca urmare a pierderii copilului) sau pentru problemele apărute atunci când vătămarea este atât de gravă, încât duce la neînțelegeri și conflicte în familie (de exemplu familia se destramă întrucât copilul a rămas cu un handicap major și întrucât apar conflicte pe această temă); - în cazul pierderii capacității de a-și câștiga existența sau în cazul diminuării acesteia, dacă partea vătămată demonstrează că, în urma vătămărilor suferite, capacitatea sa obișnuită
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
sub pretextul unei cruciade, la călătoria crailor spre împărăția Preotului Ioan. Murise însă, cum vom vedea, în împrejurări încâlcite. Ambiții eșuate, pierderea femeii iubite, frustrări paricide. Bilanțul unei vieți ce nu și-a spus încă ultimul cuvânt. Grupul însuși se destramă pe drum, prietenii dezamăgesc. Personajul posedat de putere și bogăție lumească, poreclit în derâdere Poetul, este ucis chiar de Baudolino: "dreptatea s-a făcut, i-am dat moarte asasinului sacrului și romanului împărat". Baudolino va rămâne singurul legatar al romancierului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
provincie. Când crima perfectă se produce în viața de toate zilele, ACP-iștii dau înapoi; ei, care terorizaseră structurile și scenariile Crimei Perfecte (livrând și bibliografia aferentă printr-o vastă arhivă ilustrată), dau bir cu fugiții, rafinata rețea de cunoscători destrămându-se. Omeneasca lașitate funcționează din plin, mai ales atunci când află că ancheta poliției îl acuză pe Spade-Paco, membrul de vază al clubului. Pe deasupra acestor defecțiuni intervine și moartea tragică a Hannei, momentele de analiză finală a cuplului Poe-Hanna fiind cu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Casa unor gloriole sfărâmate, a unor inimi schimonosite. Servitorul Totoeste tipic pentru ceea ce înseamnă sodomizarea pe viață, autismul dobândit prin complexul miles gloriosus. Romanul se sfârșește printr-un lung priveghi al mortului, la care Alexandru participă detașat, spre a se destrăma ca personaj, în final, sub colajul frazeologiei delirante, superstițioase, stupide a participanților. Reflex al vidului halucinogen, o atracție necontenită a neantului. Din impudoarea și prefăcătoria căruia Alexandru refuză să se smulgă, deși avea toate datele. Puterea de a-și imagina
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
subordonarea Cortèsurilor fiind deplin realizată sub domnia lui Carol I: cei doi stâlpi ai "libertății spaniole", Cortès și ayuntamientos nu mai aveau forță. Dimpotrivă, în Imperiul german nici chiar încercările de reformă a instituțiilor (1500-1502 și 1521) nu au putut destrăma solidaritatea stărilor, pentru a duce la subordonarea Dietelor provinciale (Landtag)115. Este evident că în țările unde autoritatea monarhiei s-a consolidat (Anglia, Franța, Spania), Adunările de stări au decăzut. În altele, în special din centrul și răsăritul Europei (Imperiul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
adunare la Wislica, în 1368, regele a adoptat legi prin care urmărea să desăvârșească unitatea Poloniei: Statutul de la Wislica i-a oferit protecția necesară împotriva abuzurilor și violenței nobilimii 430. În acest fel Cazimir al III-lea a reușit să destrame pentru un timp rezistența șleahtei și a clerului. Este notabil că încă din secolul al XII-lea în Polonia statul a încetat să mai fie patrimoniul suveranului care domnea. Boleslav al III-lea (1102-1138)431 a fost ultimul monarh care
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
în care nobilii reclamau participarea în totalitate, pentru a-și putea impune voința asupra oligarhiei. Punct culminant al supremației stărilor, perioada 1490-1526 este deschisă de Vladislav al II-lea Jagellon (1490-1516)528. Acțiunea centralizatoare a lui Matia Corvin s-a destrămat. Noul rege a fost nevoit să accepte tot ce i s-a impus: renunțarea la marile impozite și promisiunea scrisă că va cere consimțământul prelaților și seniorilor înaintea oricărei hotărâri care ar atinge interesele regatului. La umbra "puterii" lui Vladislav
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
nimic în problemele importante ale statului 548. În 1520 Cristian al II-lea (1513-1523) a recucerit Norvegia, fiind încoronat și ca rege al Suediei. Dar după trei ani, prin victoria lui Gustav Eriksson asupra lui, Uniunea de la Kalmar s-a destrămat (1523). Fiecare suveran Gustav Wasa al Suediei și Frederic I în Danemarca va încerca să constituie un stat puternic. Domnia regelui danez Cristian al II-lea a rămas ca o perioadă în care monarhia s-a impus, și aceasta prin
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Ceea ce contează însă este doar faptul că, în această questa până la urmă eroică, Ovidiu Nimigean pare a-și fi găsit adevărata identitate poetică, o identitate construită tocmai pe principiul rupturii, al dizolvării. Căci "Aici, în locul fără dimensiuni, ființa mea se destramă pentru a se recompune"... Referințe critice (selectiv): Nichita Danilov, Apocalipsa de carton, 1993; Al. Andriescu, în "Convorbiri literare", nr. 4, martie 1994; Mircea A. Diaconu, în "România literară", nr. 20, 1994; Radu Andriescu, în "Timpul", nr. 2, 2000; Romulus Bucur
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este cât se poate de convins de legitimitatea poeziei de a exista și, mai mult, de a-și recâștiga prestigiul pe care i-l conferă funcțiile ei esențiale. Și pentru el, poezia rămâne singura cale de a reface un sine destrămat de pierderea credinței în sine și în zei ("Sunt doar înluminare fără miez și fără înveliș, fără durere și fără patimă, fără hotar, fără altare, fără amintiri și fără speranță. Mă dor urmele cuielor din palmele crucificate-n scris" frigul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Că în unele viziuni leopardiene, prima geana de lumină marchează desprinderea de starea originară de bine, întreruptă de contactul cu durerea. Acest univers primordial, făurit din tainice iluzii în care se împletesc ape, cuvinte, arbori, imagini fantastice și liniște se destramă: Zi inutilă, / mă iei din spații suspendate, / (pustiuri stinse, renunțări) / din codri tăcuți / înlănțuiți cu șfori de aur / cărora nu le schimbă sensul / nici foșnet de vânturi / ce coboară deodată / nici rotire de stelele (Forme de arbori chinuite).294 Foșnetul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pur, el tălpii mele / șovăitoare malurile-i neagă / și unda-ntortocheată, / fugind grăbit pe valea-nmiresmată (Ultimul cânt al lui Safo, vv. 27-36). Râul, salciile, păsările se feresc de atingerea nefericitei Safo, alter-egoul poetului, semn că armonia inițială s-a destrămat.368 Filtrul quasimodian a exclus numeroase concluzii ale romanticului cu privire la Natură, păstrând numai imaginea ei de mama binefăcătoare, deoarece aceasta se plia pe sensibilitatea să poetica și deoarece îi oferea un leac pentru perpetua rătăcire a eului și pentru singurătatea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mai întâi desprinderea lunii din cer, apoi căderea acesteia pe pajiște, în final, stingerea ei apocaliptica. Spre deosebire de tablourile quasimodiane, cel leopardian se bucură de coerență narativa și de continuitate tonala ce se regăsesc și în Visul, unde viziunea onirica se destramă treptat și lasă să apară nemiloasa realitate. Nu mai puțin dramatice, dar foarte diferite din punct de vedere structural, viziunile quasimodiene sunt când punctuale, monoimagistice, cănd fragmentate, întrerupte, discontinue, ca într-un tablou cubist ce se structurează pe o succesiune
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
înainte de toate, ea are nevoie de mintea hermeneutică aptă să o deslușească. Lipsa numelui personajului nu e întîmplătoare. În el trebuie să identificăm toate victimele adevărului absolut în artă și, concomitent, toți reflectorii a căror dorință avidă de obiectivitate se destramă, paradoxal, pe patul procustian al propriei lor subiectivități. Tînărul critic tulburat pînă la depersonalizare de discursul lui Vereker devine noul Orfeu (al literaturii), mesmerizat de ideea găsirii unei iluzorii Euridice (a semnificației) la sfîrșitul tribulațiilor sale (exegetice). Alături de amicul George
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fiind în permanență urmăriți de necesitatea asumării responsabilității propriilor acțiuni. Ideeea de bază însă rămîne aceea că, și cu atu-ul "perfecți unii", "crima" nu poate supraviețui în obscuritatea enigmei la nesfîrșit (în final, Henry se sinucide, iar grupul se destramă, intrînd într-o etapă a disoluției de identitate). Cîteva episoade din text, legate de aceste tensiuni etice sînt absolut antologice (între ele, înmormîntarea lui Bunny, la care criminalii participă îndurerați e, de departe, cel mai rafinat). "Istoria secretă" nu funcționează
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Momentul are valoarea vechilor "epifanii" din proza lui Joyce. Aflînd despre trădarea soției, avocatul ecologist intră în criză profundă, conștientizîndu-și ratarea proprie. Începe, compensator, o relație cu asistenta lui mult mai tînără, Lalitha, iar familia Berglund, inevitabil și previzibil, se destramă (pentru a se uni totuși, mai curînd formal, în final). Pentru Jonathan Franzen, "lumea în disoluție" (indiferent de contextul istoric în care ea se articulează!) nu reprezintă numai o metaforă epică un "mobil" de construcție ficțională, cum ar veni -, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
flăcările tâmplelor mele.// Priviți până o să vi se atingă privirea de vânt/ Brațele mele ca niște fulgere vii, jucăușe -/ Ochii mei n-au cătat niciodată-n pământ,/ Gleznele mele n-au purtat niciodată cătușe!// Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze și destrame-mă vântul,/ lubiți-mi liberul dans fluturat peste voi -/ Genunchii mei n-au sărutat niciodată pământul,/ Părul meu nu s-a zbătut niciodată-n noroi!//". (Dans în ploaie). Căpătând valențe metafizice de tip expresionist, iubirea Anei Blandiana este, adesea, asociată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]