2,113 matches
-
epistolar, sunt contrazise. În textele sale scurte din volumul Sangvine), autoarea dublează introspecția printr-o schemă narativă precisă și ordonată, în vreme ce profilul personajelor este creat cu rigurozitate. De cealaltă parte, Katherine Mansfield își afirmă de la bun început interesul față de „experiență“, devorează jurnalele lui Oscar Wilde, dovedind la începutul carierei un mai mare talent pentru redactarea scrisorilor decît pentru textul literar propriu-zis. Așa cum afirmă și John Murry, primele sale încercări constau în înregistrarea propriilor sale trăiri și experiențe, din care în literatura
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
sufletul ușurat, încărcat de emoții și planuri viitoare. Am privit înapoi Fortul 13 Jilava. Părea un imens cavou, cu celule reci, întunecate și umede. Aici au pătimit și au murit mulți legionari. Fortul 13 Jilava, neagră văgăună, ascuns cimitir, a devorat strop cu strop multe vieți tinere, suflete mari. Aici s-au chinuit Căpitanul, tatăl Căpitanului, frații Căpitanului, Văcăreștenii și multe vârfuri legionare. Reduta fortului sau reduitul, cum se mai numește, a fost pumnalul cel mai feroce al tuturor prigonitorilor noștri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și cei din trecut, comunismul s-a năpustit valuri, valuri asupra Mișcării Legionare care s-a opus cu jertfe zguduitoare monstrului apocaliptic. Legionarii, prin lupta și jertfele lor, au zădărnicit și întârziat cu ani mulți nesătula gură de a ne devora total. Oastea legionară a fost decimată cu zecile de mii, dar nu răpusă. Azi, comunismul deghizat în democrație rămâne aceeași fiară crudă pentru ființa umană. Să fim conștienți de acest dușman care știe a lucra cu măiestrie. Să ne întoarcem
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
umezeala scândurilor ceva care te făcea să dorești soarele... Cum ar fi arătat, oare, viața mea fără acea zi? În primii ani de liceu, mă dădeam în vânt după literatura sămănătoristă. Era o reacție împotriva mediului în care fusesem aruncat. Devoram cu pasiune dulcegăriile cu suflete pure, neprihănite, venite de la țară, pe care blestematul de oraș le corupea cu desfrâul său modern. Simțeam, la rândul meu, Bucureștiul ca pe o realitate ostilă, unde eram obligat să trăiesc departe de părinți, de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Boccaccio sau din "Amantul doamnei Chaterley" doar partea deocheată, din "Anna Karenina" doar adulterul, din "Oedip" doar incestul, însă fervoarea mea era pură. M-am "inițiat", totodată, în filosofie, în artă, dând buzna fără nici o pregătire în domenii aproape virgine, devoram tot ce-mi cădea în mână despre cei șapte înțelepți ai Greciei antice sau despre erezia lui Akhenaton în Egiptul vechi, pentru a mă întoarce, apoi, la literatură, unde îmi improvizam idoli sau obsesii (cum ar fi "soarele negru al
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
unor asemenea favoruri, dar pentru că era ziua mea, s-a abținut. M-am așezat pe un gărduț care dădea spre mare să înfulec vata de zahăr, savurând deliciosul contrast dintre dulceața sa incredibilă și consistența sa ușor înțepătoare, până când am devorat vreo trei sferturi din ea și mi s-a făcut greață. Era liniște pe faleză. Cuibărit în fericirea mea, nu dădeam prea multă atenție trecătorilor, dar îmi amintesc ca prin ceață de perechi respectabile care se plimbau braț la braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Nu te teme. în timp ce el își îngropa fața în pieptul ei bogat, ea îi trase cămașa de pe umerii bine proporționați îngenunchie și își frecă nasul de buricul ei se lăsară pe pat și el se urcă pe ea, în timp ce se devorau lacomi, cu buzele într-un lung și umed sărut se lăsară pe pat și ea se urcă pe el, buzele lor întâlnindu-se înfometate într-un sărut lung și sfredelitor Of, fir-ar să fie! ea gâfâia de dorință el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
strălucind. Sunt milioane de dolari. Râse și mai tare văzând uimirea nedeghizată a lui Graham și tot corpul i se zgudui când își întinse brațul într-un gest amplu care cuprinse camera, chelernerițele, cei trei prieteni și carcasa de vită devorată de pe platoul de argint. Ce hăcuială, ehe, domnule Packard! Ce hăcuială! În următoarea jumătate de oră, atmosfera de la masă deveni tot mai veselă și Graham își dădu seama că începuse să se simtă tot mai nelalocul lui. — Văd după buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vorbească pe un ton precaut, temându-se parcă de cuvintele pe care le rostea: — Dar ce am simțit astăzi era diferit, cu totul diferit. La un moment dat, nimic nu mai conta: barbarii, Imperiul, cariera, viața mea, chiar victoria... Mă devora o foame cum n-am mai simțit niciodată, dar nu o foame de mâncare. Era o dorință mai puternică decât dorința de a bea când setea e pe punctul să te răpună, mai puternică decât dorința de a închide ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
doua zi Valerius era prea obosit ca să vorbească. Ochii larg deschiși și pupilele dilatate dădeau o expresie pierdută chipului său bronzat, cu obrajii supți din cauza foamei și a oboselii. Trupul lui slab devenise puternic. — Valerius... Vino. După prânzul obișnuit - Valerius devoră felia de pâine de orz și bău dintr-o înghițitură carafa cu apă -, Proculus se îndreptă spre arena pentru antrenamente. — Azi vei lupta cu patru adversari, toți înarmați cu plasă, trident și pumnal de lemn. Antrenamentul începu. Imediat, plasa rețiarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care ieșeau din pământ, în aclamațiile mulțimii. Amfiteatrul apăru deodată în fața ochilor lui Valerius - un spațiu imens, amenințător, cu trepte unde se îngrămădea mulțimea, care i se păru un animal cu mii de capete întinse spre el, gata să-l devoreze. Apoi îl văzu pe Marcus cu coapsa însângerată, străbătând arena cu pași repezi și îndreptându-se spre ieșirea principală. În mână ținea neglijent o frunză de palmier. Văzu doi oameni prinzând cu cârligele trupul neînsuflețit al lui Florius și târându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l să sufere de foame prin oprirea proviziilor care vin din Aegyptus. — Să sufere de foame... Glasul batjocoritor al lui Cornelius Fuscus îl făcu pe legatul din Pannonia să amuțească. — Vespasianus știe prea bine că, dacă mai întârziem, Vitellius va devora întreaga Italie! Soldații izbucniră în râs, fiindcă se știa că Vitellius cheltuia milioane de sesterți pentru banchete și că jefuia orașele, municipiile, satele și câmpiile. — În mesajele sale, Mucianus spune să se evite vărsările de sânge și ne recomandă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
erau uciși în taverne, la terme, în lupanare... Peste tot curgea sânge, peste tot domnea confuzia, peste tot se auzeau strigăte și implorări. La luptă se adăugau festivitățile Saturnaliilor; războiul transformase sărbătoarea în adevărate bacanale. Curgeau râuri de vin, se devorau munți de mâncare, peste tot erau oameni care se împerecheau, vrând parcă să se bucure de toate plăcerile vieții înainte de a sfârși sub tăișul vreunei săbii. Luptele cele mai sângeroase se dădură la Castrul Pretoriului. Flavienii erau de-acum siguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de sfere leagănă iarbă și flori. Niciodată nu te-ai gândit c-ai să mori?! La treizeci de ani, tot liniștea o căutai! Din toate părțile venea. Se insinua ca o neîmplinire într-o lacrimă mare, arcuind brațele în așteptare. Devora rafinat clipele ce trec neizbândă a sufletului întreg; s-a viclenit în lumină și ceară așteptând ca cerbii apa de izvoară. Rugăciune sau ca o tăgadă te apasă cu ființa ei de zăpadă? Ilustrata a venit târziu, mi-a rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
că-i poluată. Au vărsat ăștia pești în ea, ceva de groază, că i-a dat și la televizor pe mai multe canale, că de aia și cred că s-au înmulțit în halu ăsta. Peștii pyrania am auzit că devorează tot. În marea noastră nu-s pești pyrania că suntem un popor pașnic. Nu-s, dar numai ideea c-ar fi și tot te înnebunește... La noi sunt rechini. Rechini care nu mușcă. Nu mușcă până într-o zi... Eu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
prevăzut acestui scop. Puțin nedumerit, adică neinformat, m-am îndreptat spre o altă somitate a științei, decanul Facultății de biologie, un bătrânel simpatic abia revenit, plin de lauri de la Congresul Internațional de Biostimulatori desfășurat la Tokio. Dar și acesta era devorat de mai mulți studenți familiști cărora nu le convenea aranjamentul pe camere, pe neveste și copii, poziția sudului ca sud...în sfârșit, apelând prin sondaj la alți decani, rectori și prorectori, i-am găsit în aceeași unanimă preocupare pentru dilatarea
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
măritată tot așa, ca în cazul nostru, a plecat de acasă și a nimerit într-un trib de antropofagi unde a fost aleasă regină. Ea s-a bucurat enorm în primele două zile dar în a treia nu, că au devorat-o. Erau niște antropofagi republicani. Nu suportau reginele. Cum vi se pare? Ce? Povestea... Absurdă, imposibilă și de-a dreptul stupidă! Și-apoi știi dumneata cât costă un pașaport?! Știi de câți euro ai nevoie pentru o simplă excursie la
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
la pomană. Care de care voia să apuce bucata cea mai mare! „Mai domol, nesătuilor, că aici nu-i sat fără câini!” - i-a Întâmpinat gândul de veghe. „În sfârșit, te-ai trezit și tu, vecine? Mă lași să mă devoreze emoțiile și tu, vorba ceea, <huci margineaă” - l-a dojenit Gruia. „N-au nici o șansă, prietene. Uite aici sâneața. Sunt un bun țintaș! Nu-mi scapă nici unul!” - s-a fandosit gândul de veghe. Ia adu-ți tu aminte de momentul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Pentru că, într-un articol de fond din ziarul "Socialistul", l-a numit pe Stalin, idolul Anei Pauker, "măcelarul din Piața Roșie". Ce n-am accentuat destul este că asasinatele în serie au fost patronate de Justiție. Că sistemul l-a devorat pe însuși Ministrul ei. Lucrețiu Pătrășcanu a fost debarcat din funcție, arestat în iunie '48 și executat în aprilie '54. Cam tot atunci murea la Sighet și Iuliu Maniu, victimă a Justiției patronate de Pătrășcanu. Sentința? Și în cazul unuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o mîncăm, dacă tocana de berbec de la Hanul lui Manuc nu-i mai plăcea. Îl așteptam la intersecția cu "6 Martie" și venea, înfuriat că vameșii i-au dijmuit pachetul trimis de Brăduț, de la Paris. Lipsea pateul. Catastrofă. Cînd nu devora un Stroganoff, un cotlet-surpriză, o scrumbie în țiplă (micii îi mînca așa cum alții mănîncă semințe), pîndea trufandale prin magazine, într-o continuă vînătoare gastronomico-bahică. Piersici congelate la Fortuna, copane de pui de baltă la Delta, filé de rechin la Leonida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că scrii și rescrii primul roman? Că-l utilizezi și-l reutilizezi pe primul? Că ești numai și numai memoria ta? Eu, da. Știe Mario Vargas Llosa ce spune: mă simt, uneori, ca animalul fantastic din bestiarii, catoblepasul care se devorează pe sine. Scriu și rescriu istoria unui eșec, e tot ce pot și vreau să istorisesc, deși n-am nici măcar justificarea de-a fi "om cu operă". Mereu un personaj feminin care-și construiește o lume paralelă, total diferită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ce urmează, mă voi interna în spital; acasă nu are cine să-mi dea măcar un pahar cu apă. Soțul meu nu mai este soțul meu, nu știu cui aparține, mie însă nu. Și culmea, cu toate că știu, văd și simt cum mă devoră boala, arde în mine dorința de a trăi, nu atât pentru mine cât mai ales pentru îngerașul meu. Ina lăsă o clipă scrisoarea deoparte, reflectând: Curios, de ce îmi vorbește de un singur copil? se întrebă ea. S-o fi întâmplat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
folositoare din Întreg liceul - mi‑am dat seama că Mirandei nu‑i vor trebui mai mult de două, poate trei minute ca să citească Întreg discursul. Abia dacă Îmi rămăsese timp să trag o dușcă din apa San Pellegrino și să devorez cele câteva căpșuni pe care mi le lăsase cineva, cu mare amabilitate, În micul bar din apartament. Ce bine ar fi fost să‑mi fi lăsat un cheesburger, am gândit eu. Mi‑am adus aminte că Îmi pusesem o ciocolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dintre capoatele acelea de catifea, Îmi pusesem și o pereche de papuci din același material și eram pregătită să mă Înfrupt cu omletă, cornuri, prăjituri, brioșe, cartofi, pufuleți și clătite, care au venit Însoțite de o aromă amețitoare. După ce am devorat toată mâncarea și două cești de ceai, m‑am Împleticit Înapoi spre pat și am adormit atât de rapid, Încât m‑am Întrebat dacă nu cumva Îmi pusese cineva un somnifer În sucul de portocale. Masajul a reprezentat un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și inutil, spionat de curiozitatea nudă a spectatorilor, plină de o cruzime Înfiorătoare. Actorii sunt niște ființe foarte curajoase; ei trebuie să aibă puterea de a ține În frâu pornirea instinctivă a mulțimii de spectatori de a ucide, de a devora pe loc personajele principale ale spectacolului public. Îmi dau seama că, odată intrat pe poarta liceului nostru din Slatina, mă crispam dureros, ca un gladiator intrat În arena cu lei. Eu și Emilia devenisem protagoniști fără să vrem, ne selectaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]