3,808 matches
-
vorbită, cît și în cea scrisă, corespundea unui dialect și era folosită în regiunea în care se vorbea dialectul respectiv și, din acest motiv, fiecare dialect putea avea o formă literară, iar limba literară în ansamblu era o sumă de dialecte (sau de variante) literare locale. Situația s-a schimbat radical în epoca modernă, cînd dialectul a rămas o diviziune teritorială a limbii populare, dar nu și a limbii literare scrise. Acum limba literară este supra-dialectală și chiar dacă a pornit cu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care se vorbea dialectul respectiv și, din acest motiv, fiecare dialect putea avea o formă literară, iar limba literară în ansamblu era o sumă de dialecte (sau de variante) literare locale. Situația s-a schimbat radical în epoca modernă, cînd dialectul a rămas o diviziune teritorială a limbii populare, dar nu și a limbii literare scrise. Acum limba literară este supra-dialectală și chiar dacă a pornit cu o pronunțată bază dialectală (fiindcă are corespondent numai un dialect sau un grup de dialecte
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
radical în epoca modernă, cînd dialectul a rămas o diviziune teritorială a limbii populare, dar nu și a limbii literare scrise. Acum limba literară este supra-dialectală și chiar dacă a pornit cu o pronunțată bază dialectală (fiindcă are corespondent numai un dialect sau un grup de dialecte), tinde să se îndepărteze tot mai mult de ea, prin normare și prin achiziția de elemente total diferite de ceea ce conține dialectul. Ca atare, locuitorii cultivați ai tuturor regiunilor în care se vorbesc dialectele unei
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dialectul a rămas o diviziune teritorială a limbii populare, dar nu și a limbii literare scrise. Acum limba literară este supra-dialectală și chiar dacă a pornit cu o pronunțată bază dialectală (fiindcă are corespondent numai un dialect sau un grup de dialecte), tinde să se îndepărteze tot mai mult de ea, prin normare și prin achiziția de elemente total diferite de ceea ce conține dialectul. Ca atare, locuitorii cultivați ai tuturor regiunilor în care se vorbesc dialectele unei limbi folosesc o singură formă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
chiar dacă a pornit cu o pronunțată bază dialectală (fiindcă are corespondent numai un dialect sau un grup de dialecte), tinde să se îndepărteze tot mai mult de ea, prin normare și prin achiziția de elemente total diferite de ceea ce conține dialectul. Ca atare, locuitorii cultivați ai tuturor regiunilor în care se vorbesc dialectele unei limbi folosesc o singură formă a limbii literare, dialectele fiind folosite în continuare, dar numai de locuitorii lipsiți de cultură 28. Fiind singura în atenția intelectualilor, pînă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
un dialect sau un grup de dialecte), tinde să se îndepărteze tot mai mult de ea, prin normare și prin achiziția de elemente total diferite de ceea ce conține dialectul. Ca atare, locuitorii cultivați ai tuturor regiunilor în care se vorbesc dialectele unei limbi folosesc o singură formă a limbii literare, dialectele fiind folosite în continuare, dar numai de locuitorii lipsiți de cultură 28. Fiind singura în atenția intelectualilor, pînă în secolul al XIX-lea, numai limba literară a fost analizată și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
îndepărteze tot mai mult de ea, prin normare și prin achiziția de elemente total diferite de ceea ce conține dialectul. Ca atare, locuitorii cultivați ai tuturor regiunilor în care se vorbesc dialectele unei limbi folosesc o singură formă a limbii literare, dialectele fiind folosite în continuare, dar numai de locuitorii lipsiți de cultură 28. Fiind singura în atenția intelectualilor, pînă în secolul al XIX-lea, numai limba literară a fost analizată și interpretată, opinii despre limba populară fiind rareori consemnate în scris
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mod particular de a comunica într-o limbă, fără vreo organizare sau direcționare potrivit unor scopuri dinainte stabilite, încît evoluția limbii populare, produ-cîndu-se potrivit necesităților de comunicare curente, se realizează inconștient și, în același timp, diversificat prin particularizări locale în dialecte și în graiuri. Aspectul literar al limbii se caracterizează printr-o evoluție dirijată reflectată în mod deosebit printr-o activitate de normare, care are drept rezultat instituirea unor reguli și a unor aprecieri în folosirea faptelor de limbă, încît vorbitorii
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
genealogică sau tipologică dintre limbi se reflectă în diferite grade la nivelul arhitecturii și structurii lor. Configurația lingvistică actuală a Europei Evoluția istorică (ce cuprinde evoluția socială, politică și culturală) este singura care explică uneori statutul de limbă acordat unui dialect sau unui grup de dialecte, pornind de obicei de la faptul dacă pe baza lor s-a creat sau nu o limbă literară și dacă au stat la baza formării unei conștiințe naționale și a unei formațiuni statale moderne. Aceasta înseamnă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
se reflectă în diferite grade la nivelul arhitecturii și structurii lor. Configurația lingvistică actuală a Europei Evoluția istorică (ce cuprinde evoluția socială, politică și culturală) este singura care explică uneori statutul de limbă acordat unui dialect sau unui grup de dialecte, pornind de obicei de la faptul dacă pe baza lor s-a creat sau nu o limbă literară și dacă au stat la baza formării unei conștiințe naționale și a unei formațiuni statale moderne. Aceasta înseamnă că nu există întotdeauna criterii
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
formării unei conștiințe naționale și a unei formațiuni statale moderne. Aceasta înseamnă că nu există întotdeauna criterii stricte pentru a delimita o limbă istorică de alta, încît nu se poate oferi o argumentație lingvistică suficientă în delimitarea limbii neerlandeze de dialectele vecine din Germania, care sînt atribuite limbii germane, deși aceste dialecte sînt mai apropiate de neerlandeză decît de dialectele germane de sud. Pe de altă parte, dialectele franco-provensale din centrul Franței sînt considerate numai variante locale, iar nu o limbă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
înseamnă că nu există întotdeauna criterii stricte pentru a delimita o limbă istorică de alta, încît nu se poate oferi o argumentație lingvistică suficientă în delimitarea limbii neerlandeze de dialectele vecine din Germania, care sînt atribuite limbii germane, deși aceste dialecte sînt mai apropiate de neerlandeză decît de dialectele germane de sud. Pe de altă parte, dialectele franco-provensale din centrul Franței sînt considerate numai variante locale, iar nu o limbă, deși repartizarea lor la limba franceză sau la limba provensală este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a delimita o limbă istorică de alta, încît nu se poate oferi o argumentație lingvistică suficientă în delimitarea limbii neerlandeze de dialectele vecine din Germania, care sînt atribuite limbii germane, deși aceste dialecte sînt mai apropiate de neerlandeză decît de dialectele germane de sud. Pe de altă parte, dialectele franco-provensale din centrul Franței sînt considerate numai variante locale, iar nu o limbă, deși repartizarea lor la limba franceză sau la limba provensală este discutabilă. De aceea, situația limbilor care se vorbesc
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nu se poate oferi o argumentație lingvistică suficientă în delimitarea limbii neerlandeze de dialectele vecine din Germania, care sînt atribuite limbii germane, deși aceste dialecte sînt mai apropiate de neerlandeză decît de dialectele germane de sud. Pe de altă parte, dialectele franco-provensale din centrul Franței sînt considerate numai variante locale, iar nu o limbă, deși repartizarea lor la limba franceză sau la limba provensală este discutabilă. De aceea, situația limbilor care se vorbesc astăzi în Europa și teritoriile pe care sînt
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Formarea limbilor înrudite este în legătură cu istoria comunităților de vorbitori, care se pot scinda în mai multe grupuri, între care legăturile devin cu timpul tot mai slabe și pot chiar înceta. În aceste condiții, limba se împarte în diviziuni regionale, în dialecte, iar cînd diferențele lingvistice se accentuează, dialectele aceleiași limbi se transformă în limbi deosebite, deși ele continuă să fie înrudite prin originea lor și să ateste această înrudire prin elementele lor principale. Aceasta a fost situația în cazul unor limbi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de vorbitori, care se pot scinda în mai multe grupuri, între care legăturile devin cu timpul tot mai slabe și pot chiar înceta. În aceste condiții, limba se împarte în diviziuni regionale, în dialecte, iar cînd diferențele lingvistice se accentuează, dialectele aceleiași limbi se transformă în limbi deosebite, deși ele continuă să fie înrudite prin originea lor și să ateste această înrudire prin elementele lor principale. Aceasta a fost situația în cazul unor limbi indo-europene, precum latina și germanica comună, încît
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de la o limbă la alta și reprezintă unul dintre principalii factori diversificatori care au dus la fragmentarea limbii-strat și la apariția unor limbi noi. Deseori, substratul poate fi foarte variat și în spațiul aceleiași limbi, și, de aceea, ea cunoaște dialecte cu deosebiri pronunțate. Pentru unele dintre limbile romanice, substratul este relativ unitar (pentru franceză celtic, pentru română traco-dacic), dar pentru altele este foarte variat (pentru italiană celtic, liguric, etrusc, paleovenet, umbric, osc, grecesc). În principiu, stratul (limba-bază) reprezintă elementul care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
diferit de la o limbă la alta, favorizează diversificările. Uneori însă, asemenea diversificări au fost generate chiar de limba-bază, atunci cînd aceasta a avut variante dialec-tale în diferite teritorii. Astfel, latina populară de la baza limbilor romanice a avut cel puțin două dialecte cu particularități deosebite, iar germanica de la baza limbilor germanice a fost deosebit de fragmentată dialectal, încît, în Anglia, unde colonizarea germanică s-a produs mai tîrziu (după secolul al V-lea), au ajuns vorbitori ai unor dialecte germane cu trăsături specifice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
avut cel puțin două dialecte cu particularități deosebite, iar germanica de la baza limbilor germanice a fost deosebit de fragmentată dialectal, încît, în Anglia, unde colonizarea germanică s-a produs mai tîrziu (după secolul al V-lea), au ajuns vorbitori ai unor dialecte germane cu trăsături specifice pronunțate. Pe de altă parte, substratul a putut fi uneori element unificator, inițiator de fenomene similare, căci substrat celtic, de exemplu, se întîlnește în cazul limbii franceze, al limbii provensale, al italienei de nord și, zonal
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cultural, atunci cînd o limbă și o cultură au avut un ascendent asupra altora. Ca atare, în mod ideal, ar trebui făcută o diferență între influențele exercitate la nivel popular (și, de obicei, cu caracter zonal, în anumite graiuri sau dialecte) și influențele exercitate la nivel cult și, în consecință, ar trebui tratate separat și din perspective diferite. Acest lucru nu este însă posibil întotdeauna, deoarece multe dintre elementele pătrunse inițial în limbile populare au fost preluate prin ele și de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în veacul al XIX-lea, limbă care are multe concordanțe cu româna. Retoromana (sau romanșa), deși are un număr redus de vorbitori (în jur de 830000 de vorbitori în cantonul elvețian Graubünden și în nord-estul Italiei) este lipsită de unitate, dialectele ei occidentale marcînd pluralul cu desinența -s, iar cele orientale uzînd și de -i (ca italiana și româna). Cu toate acestea, această limbă a beneficiat de o anumită cultivare, deși nici aspectul literar nu este unitar, în dialectul engadinez realizîndu-se
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de unitate, dialectele ei occidentale marcînd pluralul cu desinența -s, iar cele orientale uzînd și de -i (ca italiana și româna). Cu toate acestea, această limbă a beneficiat de o anumită cultivare, deși nici aspectul literar nu este unitar, în dialectul engadinez realizîndu-se, prima traducere a Bibliei într-o limbă romanică, în anul 1560. De asemenea, deși cu redare dialectală, o foarte bogată literatură, îndeosebi poezie, s-a realizat în epoca modernă. Provensala (sau occitana) a fost însă prin excelență limba
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
zone ale lui, aflate sub ocupație străină, populația românească fiind deznaționalizată, deportată sau exterminată. Prin emigrare, comunități importante de români au ajuns în S.U.A., Canada, Australia, în unele dintre țările Americii de Sud și dintre țările vest-europene. Limba română are patru dielecte: dialectul dacoromân, pe baza căruia s-a creat limba română literară și cu care se identifică însăși limba română în zonele menționate, dialectul aromân (sau macedoromân), dialectul meglenoromân și dialectul istroromân (acesta dispărut astăzi). Ultimele trei dialecte se vorbesc în sudul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în S.U.A., Canada, Australia, în unele dintre țările Americii de Sud și dintre țările vest-europene. Limba română are patru dielecte: dialectul dacoromân, pe baza căruia s-a creat limba română literară și cu care se identifică însăși limba română în zonele menționate, dialectul aromân (sau macedoromân), dialectul meglenoromân și dialectul istroromân (acesta dispărut astăzi). Ultimele trei dialecte se vorbesc în sudul Dunării, de obicei în zone rurale, supuse deznaționalizării, și în localități dispersate. Elementul de substrat al limbii române este relativ unitar, fiind
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în unele dintre țările Americii de Sud și dintre țările vest-europene. Limba română are patru dielecte: dialectul dacoromân, pe baza căruia s-a creat limba română literară și cu care se identifică însăși limba română în zonele menționate, dialectul aromân (sau macedoromân), dialectul meglenoromân și dialectul istroromân (acesta dispărut astăzi). Ultimele trei dialecte se vorbesc în sudul Dunării, de obicei în zone rurale, supuse deznaționalizării, și în localități dispersate. Elementul de substrat al limbii române este relativ unitar, fiind reprezentat de limba dacă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]