2,549 matches
-
fundamentală". Este suficient însă acest simplu raționament, chiar însoțit de observațiile de mai sus, pentru a înțelege funcția constitutivă a analiticii și dialecticii pentru discursul de tip filosofic? În tot cazul, pentru a stabili unele sensuri "finale" ale analiticii și dialecticii, se cuvine să fie reiterate și câteva dintre precondițiile lor istoric-filosofice. În felul acesta, orizontul de operare al reducției dictaturii judicativului va fi mai clar stabilit. Logica trebuie să aibă o utilitate, socotea Aristotel; de aceea ea este, înainte de toate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o parte: a) operația lui Zenon din Elea, elevul lui Parmenide, de a scoate la iveală rezultate ambivalente ale facultăților de cunoaștere (cele acceptate și de Parmenide), dar prin asumarea unor clare temeiuri discursiv-judicative ("dialectice"); b) arta socratică a dialogului ("dialectica", arta de a formula întrebări) folosită în contextul maieuticii; c) conceperea dialecticii de către Platon ca o metodă ce conduce la eidos (existența în sine, idéa, "forma"); iar pe de altă parte, folosirea "dialecticii" (discurs plin de capcane logice) de către sofiști
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a scoate la iveală rezultate ambivalente ale facultăților de cunoaștere (cele acceptate și de Parmenide), dar prin asumarea unor clare temeiuri discursiv-judicative ("dialectice"); b) arta socratică a dialogului ("dialectica", arta de a formula întrebări) folosită în contextul maieuticii; c) conceperea dialecticii de către Platon ca o metodă ce conduce la eidos (existența în sine, idéa, "forma"); iar pe de altă parte, folosirea "dialecticii" (discurs plin de capcane logice) de către sofiști într-un mod "non-regulativ", prin raportare la scenariile ei propriu-zis filosofice, adică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
discursiv-judicative ("dialectice"); b) arta socratică a dialogului ("dialectica", arta de a formula întrebări) folosită în contextul maieuticii; c) conceperea dialecticii de către Platon ca o metodă ce conduce la eidos (existența în sine, idéa, "forma"); iar pe de altă parte, folosirea "dialecticii" (discurs plin de capcane logice) de către sofiști într-un mod "non-regulativ", prin raportare la scenariile ei propriu-zis filosofice, adică zenoniene, iar mai târziu, socratice și platoniciene. Propriu-zis regulativ (adică după regulile "gândirii ființei"), două sunt instanțele constituite ontologic: ființa însăși
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
are nevoie de anumit model regulativ după care să fie ea însăși constituită. Acest model este, așa cum ne-a arătat descrierea natural-istorică din capitolele primei secțiuni a lucrării, judicativului constitutiv; dar el "modelează" nu direct, ci prin mijlocirea analiticii și dialecticii. Și așa trebuie să se întâmple cu toate celelalte compartimente ale filosofiei, constituite judicativ în funcție de "obiectul" discursului, pornind, totuși, de la ceea-ce-este, de la "obiectul" disciplinei filosofice originare, ontologia. Analitica și dialectica, modele de discurs și corpusuri normative pentru orice demers filosofic
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dar el "modelează" nu direct, ci prin mijlocirea analiticii și dialecticii. Și așa trebuie să se întâmple cu toate celelalte compartimente ale filosofiei, constituite judicativ în funcție de "obiectul" discursului, pornind, totuși, de la ceea-ce-este, de la "obiectul" disciplinei filosofice originare, ontologia. Analitica și dialectica, modele de discurs și corpusuri normative pentru orice demers filosofic, sunt, în structura disciplinelor filosofice, și "orizonturi teoretice" în care se pun câteva probleme ce vor fi consacrate în istoria filosofiei: problema existenței, a cunoașterii și adevărului, a destinului omenesc
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
atât mai mult putem gândi și înțelege această precondiționare judicativă exercitată de aceste două modele de discurs, corpusuri normative, orizonturi teoretice, cu cât o găsim și o recunoaștem în cazul ontologiei, adică al disciplinei filosofice originare. Faptul că analitica și dialectica au ajuns la un moment dat să domine spațiul întregii discursivități constituie o dovadă a destinului judicativ al gândirii filosofice, o probă a "lucrării" judicativului chiar și în momente ale gândirii anterioare dominației sale recunoscute. Judicativul constitutiv, odată instituit și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adică absolutul său. Ideologia, prin urmare, reprezintă forma desăvârșită a dictaturii judicativului, adevărul său. Ea s-a constituit pe baze exclusiv judicative, analitica susținându-i structura formală, ea însăși constituită după o "logică" a supremației unei "părți" dintr-un întreg, dialectica "umplându-i" această structură cu aplicații (interpretări), prin care ea se apropie de "stilul" demersului filosofic.196 Neîndoielnic, idealul dictaturii judicativului încarnată în aceste forme de cunoaștere l-a constituit adevărul. De aceea adică fiind ideal adevărul nu poate căpăta
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de "putere legitimă" a unei părți dintr-un întreg; dar nici în filosofie, în măsura în care valabilitatea oricărui gând și a oricărei reconstrucții este condiționată de intrarea acestora în forma judecății și a acreditărilor judicative "formale", reglate și constituite de analitică și dialectică. Dar în toate aceste cazuri este vorba despre adevărul limitat la corespondența dintre judecată și fapt, dintre conținutul judecății și faptele socotite "reale" la care ea se referă. Corespondența este natura însăși a adevărului în limitele judicativului constitutiv, pentru că există
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
idee a lui Aristotel, comentată, de altfel, într-un context anterior: ideea despre gândirea care se gândește pe sine. Aceasta ne-a apărut ca un element constitutiv al judicativului. Mai mult, ca un generator de probleme pe care analitica și dialectica și le vor însuși. Toate acele probleme, precum și cele câteva enumerate puțin mai sus, țin de un fel de principiu prin care își face prezența "gândirea care se gândește pe sine" în orizontul discursului (de fapt, oriunde se produc gândirea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
orizontul precizat, de formele logice (concepte, judecăți de orice fel, tipuri de raționamente etc.) sau de alte elemente constitutive ale discursului, cum ar fi conținuturile sensibile și noetice, adevărul etc., ci de probleme, interogații, chestionări. Filosofia însăși, prin analitică și dialectică, și-a însușit acest principiu, l-a înlăuntrizat, prezentându-se pe sine ca un domeniu mai degrabă aporetic decât apofantic, mai degrabă "nedumerit" decât propriu-zis hotărât enunțiativ. Așadar, nuanța aporetică a filosofiei a oricărui tip de discurs, în fapt este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care se gândește pe sine" din perspectiva formală a timpului, adică a judicativului constitutiv; faptul originar al trecerii acestei gândiri în registrul formalului este reprezentat de "formula" S P, "multiplicată" însă pentru a constitui cele două modele normative, analitica și dialectica. Dar este gândirea-care-se-gândește-pe-sine logos-ul însuși? Pe de o parte, este, desigur; este însă numai logos-ul formal, survenit, cum știm, prin "interpretarea" strict formală a însuși logos-ului; ea este, altfel spus, timpul; și este, totodată, și non-judicativul, adică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
În această mișcare de recondiționare temporală a subiectului și predicatului se află ca atare și condiția de posibilitate a saltului de la judecată la dictatura judicativului. Și, în consecință, redescoperim și condițiile de posibilitate ale celor două discipline judicative, analitica și dialectica, modulate (ontologic, cosmologic, antropologic, epistemologic etc.) în funcție de temele filosofice sau de altă natură deschise în orizontul dictaturii judicativului. Pentru a parcurge și această ultimă parte a primului moment al reducției, trebuie să pornim tot de la Aristotel. Acesta socotește că există
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de subiect într-o judecată. Individualul nu poate fi decât subiect; universalul nu poate fi decât predicat; ambii termeni individualul și universalul sunt consacrați în "ramurile" filosofiei și, desigur, în primul rând, în disciplinele instituționale ale dictaturii judicativului, analitica și dialectica. Înainte de a opera reducția în sensul "lucrării" timpului pentru recondiționarea (reconstituirea) elementelor aspectului formal al judecății (și al judicativului), se cuvine a face o trimitere către contexte aristotelice referitoare la individual și universal, fără a privi această operație ca un
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
veritabile instituții judicativi, adică a unui corpus de norme care pun în forma proprie orice gând, rostire, făptuire. În privința gândirii, rostirii și făptuirii filosofice, sunt constituite cele două instituții despre care am vorbit încă de la începutul aceste lucrări: analitica și dialectica. Dar tot din perspectivă filosofică au apărut ca fiind după normativitatea judicativă și semantica (privitoare la forma "noțiune" a gândirii și rostirii, dar, de fapt, la subiect ca "poziție" logică) și metafizica post-ontologică (privitoare la ființă, la individualul-universal, însă, de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ea nu indică, de fapt, o absență ca atare, ci o neîmplinire: în judicativul regulativ, cele trei operații părtinirea, ordonarea și autorizarea sunt, de fapt, la un nivel pre-operațional. (Ceea ce înseamnă, cumva, că analitica nu trece de condiția semanticii, iar dialectica, de cea a metafizicii post-ontologice.) În privința diferenței anunțate, luând în seamă ceea ce tocmai a fost stabilit, nu ne putem gândi, așadar, decât la felul în care judicativul intervine în părtinirea, ordonarea și autorizarea gândirii, rostirii și făptuirii. Întâi, el poate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ediție, 1989). Surdu, Alexandru, Problema transcendenței (Filosofia pentadică I), Editura Academiei Române, București, 2007. Surdu, Alexandru, Teoria formelor logico-clasice, Editura Tehnică, București, 2008. Surdu, Alexandru, Teoria subsistenței, (Filosofia pentadică II), Editura Academiei Române, București, și Editura Ardealul, Târgu Mureș, 2012. Vattimo, Gianni, "Dialectică, diferență, gândire slabă", în vol. col. Gândirea slabă, trad. Ștefania Mincu, Editura Pontica, Constanța, 1998. Vezeanu, Ion, "Dificultăți ale identității absolute: Leibniz și Frege", în Revista de filosofie analitică, Volumul IV, 2, Iulie-Decembrie 2010. Vieru, Sorin, " Note" la Gottlob Frege
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Istoria filosofiei și istoria logicii au problematizat continuu judecata și au stabilit limite formale ale acesteia, deși tocmai judecata a structurat metodologiile filosofice, în felul acesta constituindu-se fenomenul numit în lucrare "judicativ constitutiv" sau "dictatură a judicativului". Analitica și dialectica, disciplinele "formale" ale filosofiei, sunt veritabile "instituții" ale dictaturii judicativului. Ele stabilesc regulile preluării și prelucrării oricărei teme filosofice, deschiderea orizonturilor de tematizare, calea prin care devin semnificative anumite demersuri, înseși soluțiile problemelor puse sau formele de adâncire a aporiilor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
semnificative anumite demersuri, înseși soluțiile problemelor puse sau formele de adâncire a aporiilor formulate, legăturile teoriilor cu "lucrurile însele" etc. Și tocmai o asemenea situație constituie condiția unei "dictaturi". Dar este vorba despre o dictatură a judicativului, fiindcă analitica și dialectica au ca temei ultim al lor faptul că adevărul, socotit valoare fundamentală pentru cunoaștere, instanța cea mai de preț pentru re-cunoașterea filosofică și una dintre valorile esențiale pentru ființarea omenească, este asociat, direct, doar cu judecata dintre formele gândirii evidențiate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
contemporană, Loredana Huzum • Estetica pragmatistă. Arta în stare vie, Richard M. Shusterman • Judecată și timp. Fenomenologia judicativului, Viorel Cernica • Filosofia artei, Florence Begel • Filosofia umanului. Personalism energetic și antropologie kantiană, Viorel Cernica • Filosofie românească interbelică, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Immanuel Kant. Poezie și cunoaștere, Vasilica Cotofleac • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin • Jean Calvin. Providența, predestinarea și estetica simbolului religios, Mihai Androne • Lexic de filosofie, Alain Graf • Marii filosofi contemporani, Alain Graf • Marile
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Paul Ricoeur, Memoria, istoria, uitarea, p. 17. 7 Husserl, Ideen I, § 94; Idées directrices pour une phénoménologie, p. 328. 8 Pentru sensul termenului a priori, în folosirea lui în acest context, a se vedea: Imm. Kant, Critica rațiunii pure; îndeosebi "Dialectica transcendentală", Cartea a doua, Capitolul al treilea: "Idealul rațiunii pure". M. Heidegger, Problemele fundamentale ale fenomenologiei; Partea întâi, Capitolul întâi: "Teza lui Kant: ființa nu este un predicat real". Saul Kripke, Numire și necesitate; îndeosebi Prelegerea III. 9 Sensul "discursului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Prolegomene la logica pură, p. 349. A se vedea, pentru această problemă, Capitolul XI: Ideea logicii pure, §69 §70. 47 Cf. Mircea Florian, "Indice terminologic al Organonului", în Aristotel, Organon, IV. Gheorghe Vlăduțescu, O enciclopedie a filosofiei grecești, art. "analitica"; "dialectica". Francis E. Peters, Termenii filosofiei grecești, art. dialektike. 48 Pentru sensurile termenului logos, a se vedea, pe lângă ceea ce a fost deja indicat: M. Heidegger, Introducere în metafizică; Capitolul al patrulea, C. "Ființă și gândire"; Idem, Ființă și timp, Introducere, Cap
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
să negăm ceea ce s-a afirmat și să afirmăm ceea ce s-a negat." Idem, Despre interpretare, 6, 17 a; p. 215-216. 65 A se vedea Pierre Aubenque, Le problème de l'être chez Aristote ; Ed. rom., Partea întâi. Capitolul III: "Dialectică și ontologie sau nevoia de filosofie". 66 Aristotel, Metafizica, XIV (N), 2; 1089 a; (1965), p. 445. 67 "Inducția însă este ridicarea de la individual la general." Topica, 12, 105 a; în Organon, IV, p. 25. 68 Cf. Analitica primă, II
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
VI-a și Cartea a VII-a. 96 Cf. Topica, IV, 6, 127 a. 97 "Mai degrabă trebuie să recurgem aici la opiniile probabile asupra obiectului dat, pentru a explica principiile. Aceasta este sarcina specifică sau cea mai potrivită a dialecticii. Căci, fiind arta de a cerceta, ea ne îndrumează spre principiile tuturor științelor." Topica, I, 2, 101 a; p. 9. 98 Pentru relațiile dintre logica aristotelică și logica transcendentală, a se vedea și: Alexandru Surdu, "Studiu introductiv" la Imm. Kant
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
principiile tuturor științelor." Topica, I, 2, 101 a; p. 9. 98 Pentru relațiile dintre logica aristotelică și logica transcendentală, a se vedea și: Alexandru Surdu, "Studiu introductiv" la Imm. Kant, Logica generală. 99 Analitica transcendentală este o logică a adevărului; Dialectica transcendentală este "o critică a intelectului și rațiunii cu privire la folosirea ei hiperfizică, pentru a descoperi falsa aparență a pretențiilor ei neîntemeiate și pentru a reduce ambițiile ei cu privire la invenție și extindere, pe care crede a le descoperi cu ajutorul principiilor transcendentale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]