KorAP: Find »[drukola/base=dinte & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...77 78 79 ...707 >

17,651 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

bine, sigur cé da. Sé fie copaci pufoși că pîinea scoasé din cuptor, Vladimir Ilici? - Si sé le creém condiții sé se Înmulțeascé? - Si sé luptém cu braconajul! - Sé fie cerul plin de porumbei, albi, cum sînt gingiile pline de dinți? - Sé ménînce ideea capitalismului! Sigur cé este mult mai bine sé creștem porumbei! Aceștia o sé-i sperie, céci Își fac cuib În céștile soldaților, sé le între puf În ochi! - Sé méturém pédurea că sé se odihneascé bine muncitorii. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Întregi și omoaré femei și copii că voi. Ostașii noștri și oamenii simpli din Afganistan se Împrietenesc și, chiar dacé nu Înțeleg limba, oamenii de acolo le vorbesc prin semne despre greutéțile lor și despre cruzimea capitalismului care-și ascute dinții că o fiaré. De aceea poporul din Afganistan vrea sé Învețe limba rusé, céci iubește Uniunea Sovieticé și pe oamenii sovietici. Copiii din Afganistan au vise În care se Împrietenesc cu copiii din Uniunea Sovieticé. Uniunea Sovieticé este o țaré

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
urmă stîlpilor și copacilor de lîngé drum, care alergau. Péreau cé pleacé undeva departe, unde și-au propus sé ajungé copacii și stîlpii de pe marginea drumului, mai repede, si dealurile din depértare, pédurile și iazul, mai Încet. De parcé cei dinții ar fi fost tineri și grébiți și ar fi alergat, iar cei din urmé ar fi fost mari și obosiți, și ar fi péșit din urmă lor. Șasa se Întreba dacé se vor Întîlni cu toții acolo unde și-au propus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
și ne dé În schimb oxigen. Dacé nu ar fi plantele, oamenii ar respira numai bioxid de carbon pentru cé aerul nu s-ar reîmprospéta. De aceea este bine sé aerisiți cameră În fiecare dimineațé și sé vé spélați pe dinți. O zi trebuie sé Înceapé cu gimnastică de dimineațé. Gimnastică este izvorul sénétéții. Péstrați oxigenul, céci oxigenul este viața. Iar féré fotosintezé nu are loc metabolismul În organism. Sé luém doué plante de același fel. Doué flori. Sé le punem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845

la autorități pentru obținerea licențelor de import. La import a colaborat cu reprezentanții Românoexport pentru importul de bumbac sudanez cu fibră lungă și medie. A participat la semnarea contractului, în 1970, privind acordarea asistenței tehnice la fabrica de pastă de dinți Super Cristal cu firma Sharaf Chemical Agencies. A cultivat bune relații cu autoritățile sudaneze și conducerile principalelor firme comerciale, care au contribuit la reluarea relațiilor diplomatice cu R.D. Sudan. A participat împreună cu delegați veniți din țară la pregătirea vizitei în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

Mi-au căzut în noroi toate stelele. Luceferi sparți. Priveam pianul cu dușmănie. Monstrul de pian rînjea. Norocoasa rivală era cîntăreață de operetă. Ea cînta, eu nu. Rîvneam la sărutul cu gust de vișină metisă. Mă trezeam cu el în dinți, în cerul gurii. Nu știu cum s-a scurs vara, învățînd pentru admitere în cochilia grădinii. Numai vară n-a fost. Vorba vine că învățam. Mă ghemuiam sub bozii de după dîmboc și scînceam ca Tano. Nodul din gît părea a fi o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
a bubuit toată noaptea. A doua zi s-a făcut neașteptat de cald și cerul ca jupuit de toți norii. Seara, ultima seară (Iordan venea a doua zi) ne plimbam deasupra ecluzei. Rusalin sărea după o creangă, să reteze cu dinții o frunză. Printr-un ciudat efect optic, cărarea pe care a crezut-o asfaltată era chiar apa. A pornit-o într-acolo și a căzut, de sus, în lac. A bătut aerul cu palmele și s-a dus la fund

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
pîntec suav de Evă și cu șarpele-colan în jurul gîtului. Incercînd apa solzoasă cu vîrful piciorului, atrasă de oglinda în cercuri a lacului. Mai bine zis, de ochii în cercuri ai băiețandrului prelung ca un șarpe, c-o frunză retezată-n dinți". Atunciacuatunciacu... La București n-am mai ajuns. "Ah, ce întîmplare și viața noastră". Mă aștepta o altă despărțire. De tante Liselle. Am înțeles că-și ceruse repatrierea. Era franțuzoaică. Auzeam ce-și spuneau cînd ridica Iordan vocea. Altfel, mă țineau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Ana Pauker pe Cambrea. Pe prichiciul închisorilor zăceau de-a valma și legionari, și antonescieni, și liberali, și social-democrați. Și tot de-a valma au ieșit (care-au mai ieșit) distrofici, schilozi, bolnavi de nervi. N. Carandino a reapărut fără dinți de la Zuchaus, după 9 ani (7 de singurătate totală!). Mihail Romniceanu, ministru liberal, în cîrje, tot după 9 ani. Legionarii au omorît la Jilava 85 de demnitari, după ce 12 nicadori și decemviri, cu Zelea-Codreanu treișpe, au fost legați fedeleș și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
ridicîndu-i borul cu-n deget, să i se vadă ochii fericiți pentru că, din spate, Iordan o ținea de talie. Talia încăpea perfect între mîinile frumos desenate. El spunea "desemnate". Uitase și de caninul ieșit în afară, ca să rîdă cu toți dinții. Rîsul ei fericit. Îmi mușca rotula piciorului drept, să mă facă să rîd. De-asta m-o fi durînd așa, acuma. Era liber. O terminase cu Mam'zelle Nitouche, cea cu picioarele albe ca luminările spermanțet. Hai încoace, ce mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Mi-e groază ca opționalul să devină iarășișiiarăși obligatoriu. Ca tot ce numeam, pe vremea de dinainte, "muncă voluntară" (ori "contribuție benevolă") să devină iarășișiiarăși obligatoriu. Valoarea e mereu atipică. Mereu o ia înainte, e inadaptabilă. Iese din rînd ca dintele meu. Cum s-o globalizezi? Ce te ții de mine, cîine? Du-te la Șichy! Să-ți dea Miss Deemple cafea. Ea se ține scai. Moare să mă scarpine după ceafă, știu io. Da' numa' pe tine te iubesc. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
raci; eu mă mulțumeam cu o bucățică de ciocolată, ronțăită concomitent cu miez de măr făinos. Eram regina lui de apă și de sare. M-a ținut în brațe și mi-a compus liedul ăsta; l-a compus pe clapele dinților, genunchilor negri, coastelor mele. Purtam o basma mov, cu bănuți alămii și mereu altă petunie la ureche. Ieșeau aburi din pîlnia petuniei. Cristoase, vorbesc despre nopți de dragoste din mileniul II, secolul trecut. Cînd ațipeam pe țărm, nu visam lei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
CC al UTC, l-a lipsit pe Herr Professor de bucuria de a-și vedea cartea într-o vitrină de librărie. O vindeau (în aranjamentul directorului general) oficiile poștale, pe lîngă felicitări muzicale cu rățuște, formulare de telegrame, periuțe de dinți și săpunuri cu scorțișoară. Editarea e formă fără fond dacă n-ai tiraj acceptabil și difuzare ca lumea. De reclamă nu mai zic. Editura Universității a scos-o în haină elegantă. Numai că prima costa 700 de lei, față cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
ce ruladă. Mă simțeam trasă pe roata mare a farfuriei, între bolul cu supă de ceapă și ficatul în sînge; sechestrată între mille feuilles. Mi se părea că pe mine mă potrivea Iordan de sare, mie îmi pocnea clavicula în dinți, pe mine mă desfăcea pe îndelete de pe oase. Nu din chiflă mușca el. Dădea la o parte un castron pentru altul: fricassée de pui la Ambasador, în țipăt de păuni; pentru pește à la Suisse, la Pescăruș; friptură cu afine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
U., cu ochii pe arena circului. Cînd și-a construit personajul din Astă vară n-a fost vară..., pe Lia Alexianu, sînt convinsă că s-a gîndit la mine. Proba? A facut-o să zîmbească asimetric, pentru a-și masca dintele rebel. În roman, Lia dă peste Mistrie în bibliotecă, făcînd sex frenetic, sonor, pătimaș cu Elvirica Țarcă. Prilej de volute stilistice. Grameriana, într-un poncho cu franjuri, îl strînge în brațe du(b)ios§§§§§§§§§§ pe... Maiacovski. Așa crede Lia. Întunericul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Mi-am imaginat o noapte de femeie tînără, cu tomberoneza, cu pisica maidaneză. Zgribulite într-un pat înghețat. Doar și eu dețin o îndelungată practică a singurătății. Gustul de fiere, de laptele cucului cînd îi strivești, din greșeală, tulpina în dinți, s-a accentuat. Nerăbdător, sub o aparență abia amicală, Rusalin aproape c-o împinsese afară: Pleci, Șichy. Se întunecă. Văzusem (acuma eu îi urmăream de dincolo de geamurile fără perdele) cum Rusalin îi sărutase în fugă obrazul. Sigur rece, ca din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
să vorbească despre ea, după ce-a revenit în casă: Mă enervează igrecul din Șichy. Și ce se încărcase de furtună, ca un nor negru, cînd Șichy s-a întors după fularul de cachemir. Nu-și masca indispoziția. Trosnea din dinți cum ar fi dat la ferestrău. Aș fi vrut s-o liniștesc cumva. Se rujase prea apăsat: fructă vopsită de vitrină, nedorită de cel pentru care se copsese, se înroșise. Nu s-a îndurat să urce la volan. S-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
de membrana livingului, înconjurați de picturi, stînd de vorbă. Conversația se întinde ca ierburile crescute în iazul Dorobanț. Chipul lui Șichy, îmbujorat de sfială și de foc, pîinea prăjită, un tacîm scăpat, butucul prăbușit în jar, respirația gură la gură, dinții mici. Rusalin căutîndu-i cu limba gropițele din obraji. Șarpele casei ticăie ca un ceas demodat. Percepi iepurele rață și rața iepure, ca-n desenul lui Wittgenstein, se îndoiește vocea a doua. Și de ce n-ar fi percepția mea realitatea? Simt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

află lucruri noi despre Hinchipun, spiridușul șchiop, despre Vampir, Strigoi, despre Zâna Zorilor. Îi sunt prezentați Gnomul, Trolul cel Uriaș și urât, Scorpia, Vasiliscul verde, cele mai hidoase și mai rele dintre babe: Dochia, Pâca, cea mereu cu luleaua între dinți, Muma-Pădurii, Joimărița; ascultă poveștile, spuse de ei înșiși, vârcolacului și Licornului, ca și povestea perversei Aspide; zboară spre soare, vertical, călare pe Hipogrif; se întreține cu Iormorogul, cea mai veche creatură din rezervație, ființă cu două fețe, patru mâini, patru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
dată. Oamenii au fost tot mai înfricoșați de apariția pregnantă a lunii noapte de noapte și de nemicșorarea ei. Nimeni nu mai dormea, tulburat fiind de radiația și strălucirea puternică a lunii. După câteva zile, mi-am luat inima în dinți și am cerut-o de nevastă pe fata din lună. Nu prea înțelegeam nici eu cum ar fi fost posibil așa un lucru, dar eram pentru prima dată îndrăgostit și nimic altceva nu conta. Eram gata să rămân să locuiesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
urâtă dintre creaturi, dar când apar cu toatele pe prispă, la o șuetă, sau croșetează, sau fac o partidă de bridge, cu greu te poți hotărî pentru cea mai hâdă dintre ele. Joimărița, cea lungă și slabă, cu părul despletit și dinții galbeni, e alergică la usturoi. Îți povestește întâmplări cu fete leneșe, cărora le strivea degetele cu vătraiul. Muma-Pădurii are părul în șuvițe de șerpi, e adusă de spate și are mâinile noduroase crăci uscate. Se laudă cum fură somnul copiilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Dochia, au fugit până la urmă de-acasă de gura ei afurisită, drept care a rămas în cele din urmă singură să necăjească copiii altora. Cea mai pitorească rămâne baba Pâca, ea ține mereu o lulea mare în colțul gurii înfiptă între dinții ei rari și negri, pufăind tutun pe toate orificiile. Baba are nasul lung și încârligat, gura cavernoasă ca o peșteră, urechile cornoase și ochii bulbucați. Pipa sau "cădelnița dracului" e nelipsită din gura Pâcăi, fie că mănâncă, ori că bea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
și-l răsfoiește absent. Recunoaște deodată fotografia străbunicului, aceeași cu cea din tabloul de la căpătâiul patului; în costum negru de ginerică, cu străbunica tânără, subțire și triunghiulară cu rochia ei pe jupoane, în dreapta lui. Îi zâmbește din poză triumfal din dinții lați și retușați, supărător de albi; o mână îi atârnă nenatural pe lângă corp, cealaltă răsfrântă peste umerii strangulați ai străbunicii. Își amintea perfect că străbunicul a primit un nume în clipa morții și, din acel moment, toată lumea s-a referit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
mea. Cu timpul, am început să sesizez transformări în imaginea din fotografie: mici detalii în pieptănătură, înclinări diverse ale capului, zâmbetul îi varia cu starea mea sufletească. Într-o zi avea gura ușor întredeschisă, lăsând să i se vadă deodată dinții frumoși și translucizi de albi. Altădată, și-a ridicat mâna dreaptă ca și cum mi-ar fi adresat un salut. Gestul ei fulgurat, abia perceptibil din mână, n-aveam să-l uit niciodată, cum degetele ei fine și expresive călcau ușor aerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
foarte singur. Singur cu boala mea. Înainte, eram doar singur și mă obișnuisem. Acum, cunosc singurătatea de dincolo de moarte. Este ceva ce iei cu tine oriunde te duci. Boala ta e puternic grefată în tine. Tu ai sculptat-o cu dinții tăi de vampir cu care ai scormonit adevărul. Ai vrut să experimentezi, să încerci, să înțelegi. În loc să contempli. Să contempli și să te bucuri. Ăsta ar fi singurul sens al vieții. Faza 5. Acceptarea De câteva zile, am început tratamentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]