3,645 matches
-
destoinic caporal, ne-a adus ordinul de evacuare la 12 noaptea, în data de 13-14 Aprilie 1944. Întors la centru operativ, urma să revină la orele 3 noaptea, pentru a ne conduce la debarcader. În scopul desprinderii de inamic prin discreție totală și liniște desăvârșită, am primit ordin să organizez o incursiune formată din 3 voluntari, în poziția inamică, pentru a răpi un soldat cu stea roșie în frunte, de la care să aflăm informații privind dispozitivul și planul de luptă al
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ziua de 8 noiembrie (onomastica regelui Mihai) vor fi executați. Mă aflam atunci la București și am sosit seara la Priponești, foarte îngrijorat de situația nou creată. Atunci a dispărut și ultima speranță de bine pentru poporul nostru, rămânând la discreția rău voitoare a Moscovei. Atunci ne-am cufundat și mai mult în Cea mai neagră noapte a istoriei noastre naționale! Ce a urmat după aceea... se știe! Am citit ultima sută de pagini din „Utopia zidurilor”, a doctorului Iorgu Gălățeanu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
ea. Discutau, deschis, detaliile acțiunilor care se consumau. Diamante dispăreau, ca prin farmec, de prin colțuri bine ferecate, ale lumii. Despre unele se afla mai repede, despre altele, mai cu întârziere. Polițiile erau pe urmele făptașilor. Margaîși făcea meseria cu discreție și sârg. Hotărâ, împreună cu iubitul ei hoț și mafiot, ca, petrecerea de nuntă să aibă loc în marele oraș german,în același timp, cu predarea-preluarea diamntelor din stoc, precum și cu reuniunea vârfurilor mafiote criminale. Una, zicea mirele, s-o acopere
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
veselă și n-am auzit-o niciodată cântând, deși tata, dacă era cu chef, o necăjea reproșîndu-i că nu mai cânta ca înainte de căsătoria lor. Imaginea care-mi stăruie în memorie e a unei ființe de o ermetică obișnuință a discreției, ce transforma orice suferință în taină. Când nu lucra, stătea cu o mână în poală și cu alta la bărbie, acoperindu-și, cumva, simbolic, gura pungită, fără să se plângă niciodată de ceva. Tot ce se întîmpla era, în logica
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să vină la mine, riscând o întîlnire cu "Șoacățu"? În acea cameră, având ferestrele acoperite cu hârtie vânătă, de camuflaj, cum cereau rigorile războiului, și bine încălzită iarna de o bună sobă de teracotă pe care o puteam îndopa la discreție cu lemne din rezerva liceului, am luat cele mai importante hotărâri ale adolescenței mele. De ea se leagă singura mea "nebunie" adevărată. 14. Fac o pauză pentru a lua o nitroglicerină. Am permanent pastilele la îndemînă. Presupun că în asemenea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Cric vechi în iarbă cric vechi în iarbă - cântecul greierilor ridică luna Cristina Oprea Am găsit și alte poeme interesante pentru tehnica jocului de cuvinte, dar acesta mi se pare deosebit pentru că folosește, cu oarecare discreție, un paronim pe care nu-l pierde din vedere și în sensul său adevărat. De obicei, joaca cu paronimele este acceptată mai degrabă fără altă finalitate decît gratuitatea unui calambur. Apropul cri-cri, cric, greier ar fi fost suficient în acest
Cric vechi ?n iarb? by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83685_a_85010]
-
hiperlucid, analitic, de sorginte camil petresciană, introspectiv și nu o dată dezarmat în fața prostiei, invidiei, răutății celor din jur. Schițele de portret presărate de-a lungul confesiunii românești se împletesc inextricabil cu întâmplări triste, tragice, grotești, comice. Anumite similitudini dezvăluie cu discreție elemente autobiografice precum și repere ale unui Vaslui de dinainte de Revoluție, codificat transparent (orașul N.) și probabil și ale satului natal. Dar ficțiunea rămâne ficțiune. Contestatarii structurii romanului ar putea invoca aglutinarea de secvențe narative între coperțile cărții, coagulate firav de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
lingouri de aur. Mi-am pus zăbrele la ferestre, sistem video, sistem de alarmă, ce mai pot face altceva decât să anunț poliția.Aici însă nu sunt hoți, da nici n-așvrea să aflecineva ce se află “depozitat” aici. -Contați pe discreția mea. -Am înțeles. Îmi arătă apoi un tablou al lui August Rodin, un Cézanne, și multe alte pânze celebre. Mă gândeam cum e să pictezi ceva care valorează cândva zece milioane de lire sterline. A pus tabloul la loc în
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
quiz-urile politice îmi iese de obicei că sunt puțin înclinată către libertinaj, așa, pentru că sunt foarte tolerantă, îmi dau seama că rămân totuși, în centrul firii mele, o persoană conservatoare, ceea ce implică, printre altele, și o tendință mai accentuată spre discreție și moralitate (până la stoicism). Până la urmă cred că asta mă și definește : contrastul dintre toleranța maximă pe care o am față de ceilalți, respectul imens pentru viețile lor (care e, într-un fel, un respect pentru viață în general), indiferent cât
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
mai aveau unde să se ducă. Toți erau urmăriți de Securitate. Călugării nu mai aveau voie să poarte ținuta monahală, sau să aibă întâlniri cu personalul monahal. Erau încurajați să-și întemeieze familii și să devină productivi în folosul societății. Discreția și răbdarea au însemnat cheia pentru supraviețuirea monahismului în acei ani grei. Modul în care cei tineri se ascundeau când veneau controalele, alții nu se îmbrăcau în haina monahală pentru a-i deruta pe cei ce urmăreau călugării, au reprezentat
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
poartă pretutindeni dușmanul cu el. Căci războiul din afară se termină ușor, dar războiul din suflet ține până la moarte. Deci se cuvine la acest moment trist să medităm mai mult la viețuirea noastră, să ne folosim duhovnicește de smerenia și discreția, de răbdarea și suferințele celor ce și-au trecut inima prin baia durerii în acele vremuri vitrege. Să ne gândim cum am fi trecut noi prin ele, dacă am fi fost atunci, să învățăm de la ei virtuțile, să nu judecăm
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
circă, unchi al unei neveste de turnător, ușier pensionar, supraveghetor de birou, curier sau Însoțitor al unui politician irlandez, dresat să voteze conștiincios cu „băieții“ În ziua alegerilor și răsplătit cu un dram de protecție În schimbul serviciilor aduse și a discreției sale, dispus să se arate servil, să se gudure și să se plece În fața celor Însemnați cu pecetea privilegiilor și puterii, dar gata să mîrÎie, să se răstească și să-i repeadă cu o grosolănie impertinentă și gratuită pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de norocoși încât să-l lăsați cu flota lui acolo!?... - Concepția ta despre noroc, veni imediat, cu răceală răspunsul, nu corespunde cu a noastră. Dispariția noastră de la locul luptei înseamnă că vasta noastră civilizație... de acolo... se află acum la discreția unei culturi ostile, lipsită de umanism. Și noi credem că într-un fel sau altul tu ești răspunzător pentru acest dezastru. Așa că... Când Vocea Patru tăcu amenințător, se produse o întrerupere. Vocea unui băiat, subțire, ascuțită, țipă de undeva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cum i-ați zis? - șeful vostru. Îndreptându-se către cei șase, îl auzi pe Dan Lyttle care strângea cu repeziciune, în spatele său, vasele de pe masă. Desigur, curățenia includea și îndepărtarea cu grijă a bucății de hârtie care fusese cu atâta discreție identificat ca fiind identitatea cele mai importante mașini care existase vreodată pe Pământ. Îi legară picioarele cu o sfoară la glezne și la genunchi. Încheieturile și brațele îi fură încătușate la spate. Și fu întins pe sofaua care se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
poate urmări totul cu o mișcare rapidă: cunoaște timpii lenți, foarte lenți, mișcările scurte, atingerile ușoare. Vorbirea fără măsură, spus mai clar, a spune fără nici o reținere mai mult decât cu sinceritate, descoperirea impudică a sentimentelor, sfârșitul prudenței, renunțarea la discreție, părăsirea regulilor comportamentale care păstrau intenția de a ex-prima racordul ierarhic, tactul educativ, delicatețea prieteniei și atâtea alte apropieri nuanțate de persoane și de lucruri, tre-buie identificate ca simptome ale urâțeniei. Cum e posibil să apară frumoasă forma vieții noastre
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
imaginarului creator și nu al întâmplării bine înșurubate în realitatea istorică. Așa a fost să fie vizita discretă, la răposatul George Șerban, a domnului Victor Atanasie Stănculescu ministrul apărării, care amabil s-a întreținut cu președintele societății, totul într-o discreție ferită de curiozitatea neavenită a presei, pe urmă ni s-a dat de înțeles că sentimente binevoitoare îl cutreieră pe mai marele oștirii față de Versoix, cel puțin așa am priceput noi, buimăciți de această meșteșugită amestecare a vorbelor domniei sale, în
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
o simți cuprindea orgoliu și exaltare, cât și prudență. Nu trecuseră nici două luni și jumătate de la moartea lui Thorson și se organiza apărarea împotriva asalturilor interstelare. Cei non-A trebuie că și-au dat seama că se găseau la discreția unui dictator nevrozat și că era nevoie să concentreze spre protecția lor resursele productive ale sistemului. Aceasta putea fi ceva titanic. Gosseyn văzu că degetele căpitanului Free pipăiau levierul care-i putea duce la baza Gella, stea situată la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
o simți cuprindea orgoliu și exaltare, cât și prudență. Nu trecuseră nici două luni și jumătate de la moartea lui Thorson și se organiza apărarea împotriva asalturilor interstelare. Cei non-A trebuie că și-au dat seama că se găseau la discreția unui dictator nevrozat și că era nevoie să concentreze spre protecția lor resursele productive ale sistemului. Aceasta putea fi ceva titanic. Gosseyn văzu că degetele căpitanului Free pipăiau levierul care-i putea duce la baza Gella, stea situată la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
pe Nicu. Cu unii se împrietenise chiar, așa cum se întâmplase cu cei din strada Fântânei, familia Margulis. Și servitorilor le cam intrase pe sub piele. Era un comisionar pe care te puteai bizui, foarte util la treburile urgente și care cereau discreție. Firmă serioasă, spunea patronul lui, asumându-și toate meritele celor cinci băieți, în timp ce greșelile erau ale fiecăruia în parte. Ridică ochii și văzu în dreptul Școlii Centrale de Fete o trăsură a poliției, de culoarea vișinelor din sticla din care mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai cocoloșească. Marwan se așeză în fața lui Pavel, pe un scaun cu pernă de catifea, consacrat vizitatorilor aleși. Pavel își scoase ochelarii rotunzi, care-i oboseau ochii, îi întinse o țigară de foi și-și luă și el una. Cu discreție, domnul Procopiu întredeschise fereastra, prin care năvăli aerul rece. — Ce-o să citim în ziarul de mâine? întrebă Marwan, cu interes real pentru tot ce ținea de viitor. Se făcuse fotograf din dorința de a fi măcar cu un picior în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
domnul Costache Boerescu. Nu-i plăcea să întindă mâna și nici să se întindă la vorbă sau, când le făcea, avea un scop, nu întotdeauna clar. De data asta îi rugă cu ton de poruncă să introducă chiar acum, cu discreție absolută asupra persoanei lui, un scurt anunț pentru ziarul de mâine-dimineață. Pavel Mirto se sculă să ducă biletul jos, la tipografie. — A, să nu uit, aveți doi-nouă-șapte aici? îl întrebă el pe Procopiu, la plecare. — Telefonul? 297, da, dar seara
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Să fi văzut cum a alergat mama, rămasă la vorbă în curtea bisericii, și cum l-a luat în brațe de parcă ar fi fost bebeluș. Însă atunci au scăpat numai cu sperietura. Polițistul coborâse vocea și-i rugase să țină discreție absolută la ce avea să le spună în continuare, iar Agata și doctorul, care stăteau vizavi, se aplecaseră spre el, să-l audă. Și le spuse despre ultimele cuvinte rostite de tânăr și de vădita ușurare pe care o citise
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sigur că „sindroamele“ spun altceva. Odată se amuzaseră, polițistul și bărbatul ei, să vadă asemănările dintre meseriile lor și găsiseră o droaie. Ambele cereau spirit de observație, inimă caldă și cap clar, generozitate și dedicație, tact și curaj. Ambele necesitau discreție și putere de muncă. Amândoi făceau anchete, fiindcă în medicina de azi interogatoriul este obligatoriu, explicase Leon. Răspunsurile trebuiau interpretate: bolnavii, la fel ca răufăcătorii, ocolesc adesea adevărul. Amândoi analizau cu mare atenție semnele. În amândouă e nevoie de morală
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
din lucrurile pe care i le-am povestit doctorului Margulis, noroc că nu prea multe, despre „o lume cu alte reguli și un timp viitor, destul de sumbru pentru noi“. Însă doctorul nu era pomenit. Mie mi-a promis, de altfel, discreție absolută. Să mă fi trădat? Iată că în nici zece minute singurii oameni care m-au ajutat în noua mea viață și-n care am avut încredere par să aibă câte o hibă gravă. Bărbatul cu zâmbet oriental m-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Colonelul regreta tot ce-i spusese prezumtivului locotenent din armata imperială a Maiestății sale. Rugămintea era atât de umilă încât îi produse repulsie lui Cayle. Niciodată nu mai cunoscuse senzația de a avea pe cineva în palmă, întru totul la discreția lui. Se dădu, pur și simplu, înapoi înfiorat. Nici nu mai voia să-l privească. Răspunse: - Maiestate, l-am cunoscut ieri pe colonelul Medlon la bordul unei nave interplanetare și s-a oferit să mă angajeze fără nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]