43,048 matches
-
Cristian Teodorescu Spre finalul carierei sale, Nicolae Ceaușescu (sau cei care-i scriau discursurile) a ăncercat să mobilizeze masele făcând ăntr-un discurs o trimitere la istorie. Modelul ănaintasilor, cu care Ceaușescu se străduia să-și garnisească politică, constă an acel discurs an cuvintele lui Decebal, nici mai mult nici mai puțin. Care era sursă istorică de care se folosea fostul președinte cu
Pestele cu cap de Motoc by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17508_a_18833]
-
Cristian Teodorescu Spre finalul carierei sale, Nicolae Ceaușescu (sau cei care-i scriau discursurile) a ăncercat să mobilizeze masele făcând ăntr-un discurs o trimitere la istorie. Modelul ănaintasilor, cu care Ceaușescu se străduia să-și garnisească politică, constă an acel discurs an cuvintele lui Decebal, nici mai mult nici mai puțin. Care era sursă istorică de care se folosea fostul președinte cu sceptru? Niște versuri de Coșbuc. Care era sursă lui Coșbuc? Trecutul romanțat al patriei, care oricum nu conta, important
Pestele cu cap de Motoc by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17508_a_18833]
-
anume statut economic și social. Cel puțin la început, modificarea unui asemenea nume real se face din punctul de vedere al "cunoscătorilor", al celor ce vor să-și pună în evidență o relație de familiaritate cu produsul. Distanță presupusa în discursul obiectiv de simplă utilizare a denumirii comerciale este substituita aici de o afectivitate ușor ironică. Din punct de vedere formal, cuvîntul ilustrează reunirea a doua procedee destul de răspîndite în argoul românesc actual: trunchierea și derivarea cu sufixul -an. Trunchierea (procedeu
"Mertan" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17485_a_18810]
-
admirabila sugestie) "pianul plin de oboseli", sub steaua războinic-săngeroasă a solitudinii (ibidem). Asociată cu lirismul, fiziologia se poate asocia la fel de profitabil cu morală. Dincolo de metaforă (adică depăsind-o, urmăndu-si calea lăuntrica, mai putin "formală"), existentă se impune ca atare. Autentificăndu-se prin discursul liric, ăn cadrul căreia confesiunea sentimental-dezolată, din care derivă judecată etică, are cea mai mare pondere: Femeia ăntinsă de mirosul trupului meu/ că de o boală fără sfarsit/ că de-o izbăndă/ tărătoare și lăncezind an tărănă.../ Flamanda deșertăciune/ goana
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
oricăror simțuri (Puntea măgarilor, podul minciunilor). Efectul acestei demonice absorbții a Râului exterior al reprezintă dorința exasperata a accentuării fenomenului. O masochista aspirație către indistincția "buimaca" a existenței, catre conglomeratul sau amoral, catre universul dereglat, prin asumarea Râului sau intrinsec. Discursul liric, patetic an diformitatea lui secret-miloasă, functioneaza precum un filtru, reținând impuritățile spre a le neutraliză: "De-as avea și eu o traumă că pojarul,/ o răpăiala de ploaie de vară,/ o nevroza că o mătase,/ după care ești și
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
plâns al nepotrivirii ontice. Fie că e proiectat dinăuntru an afară, fie că e proiectat din afara ănăuntru, realul se revelă drept o "minciună", deci o pecetluire an veac a singurătății, cu atat mai acute cu cât se ăntretese, ăn jocul discursului imagistic, cu utopia mundana: "Mai devreme sau mai tarziu/ tot te vei ăntoarce/ la minciună țesuta ăntre tine și lume,/ ea, micuța iapa fumurie,/ care ati apară imaginația/ când sloiurile o iau la vale./ O vei strigă atunci an gura
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
a caror semnificație - presupunând că există vreuna - rămâne ascunsă. Tranziția românească și-a construit clișeele ănainte anca să-și definească esențele.(...) an 1989, omul de rând asculta odele cantate societății socialiste și se gândea la frigiderul gol. Astăzi, el aude discursuri despre economia de piață și privește cu jind rafturile inaccesibile ale magazinelor. Limbajul de plastic a ănlocuit limbajul de lemn al Epocii de Aur, cu o rapiditate ănspăimăntătoare. Tranziția noastră și-a inventat eroi ănainte de a câștiga vreo bătălie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17507_a_18832]
-
fața locului, românul se trezește acum o biată făptura (oarecum animată) în mijlocul unui popor implacabil de statui. an aceste condiții, Comisia pentru Artă Monumentala a Ministerului Culturii nu mai este decît un fel de școală de retorica unde se țin discursuri, se emit păreri și se contabilizează tot felul de supărări și scrisori, pline de indicații și de sfaturi dojenitoare, venite din partea reprezentanților acelorași organizații civice care nu omit să-și treacă în clar, înaintea numelui, si cinstitul grad de colonel
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
în legătură cu ideologia lor. Cand explică, de pildă, in ce circumstanțe s-a înființat Școală de literatură, el vorbește că un propagandist la o lecție de "învățământ politic": Firește că o literatura nouă nu se face ușor și nici numai cu discursuri sau sfaturi date oamenilor de către acei care nici nu sunt de fapt de specialitate. În anii care au urmat după înființarea Uniunii Scriitorilor, au avut loc foarte multe discuții pe secții ale scriitorilor, adunări ample cu tineretul sau întâlniri în
Sub dictatura prostului-gust by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17512_a_18837]
-
apocrife, toata atmosferă de ficțiune întreținută de critică burgheza în jurul persoanei lui Eminescu". Pe valurile limbii de lemn plutesc și alte ambarcațiuni similare, înzestrate cu armele de foc ale "luptei de clasă", gata să "spulbere" totul. Iată o frîntura din discursul altui pontif al momentului critic, Ion Vitner: "Apropierea centenarului lui Mihail (sic!) Eminescu - acest mare liric și nefericit om - era firesc să provoace o recrudescenta în cercetarea literară a operei sale, care este departe de-a fi terminată. Exegeza eminesciana
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
elabora și o "dramă muzicală". La Conferința Partidului Comunist Ucrainean din 1920, Stalin înscria într-un formular, la rubrică referitoare la profesie: "scriitor (publicist)". Iar "firea de artist" a lui Nicolae Ceaușescu transpare în "versurile" cu care își orna unele discursuri, în intervențiile sale operate în textul Imnului de stat, ca și în "soluțiile arhitectonice" pe care nu ezită a le oferi oamenilor de profesie: "Poate că aici să-și afle sorgintea virtuoasa politică de aservire a culturii, precum și ușurință cu
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
Sowietzivilization, Frankfurt am Mein, 1989, S 135 f.f.) Același lucru se poate spune și despre numeroasele vizite de lucru ale lui Nicolae Ceaușescu, de mitingurile ăspontaneă, în cursul cărora poporul era chemat, prin entuziasmul și aplauzele sale, să fie garantul discursului. Așa-zisa construire a socialismului se bizuie pe un limbaj tip, prin tranziția ortodoxiei ideologice în ortoglosie, după aprecierea lui Alain Besançon. Apare și o lozinca: ăarta în slujba poporuluiă, care nu traduce altceva decît subjugarea propagandistica: "Singurul schimb posibil
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
de folclor)". Pretinzînd că se întemeiază pe "reflectare", pe "observație", adică pe mimetism, semantica acestei literaturi ține de domeniul socialismului fictiv. Toate reprezentările ei, susține Emil Iordache, pot fi asimilate cu "centaurii", "strutocămilele", "zînele". Contrafăcînd lumea în direcția tendinței sale, discursul cultural, recte ideologic, se dispensează complet de realitate. "Aceasta literatura seamănă aproape întru totul cu literatura S.F., cu precizarea că imaginea literaturii de anticipație este înlocuită totalmente de gramatică și lexicul ideologiei. Chemările la reflectarea vieții sînt doar chemări la
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
ideologic, se dispensează complet de realitate. "Aceasta literatura seamănă aproape întru totul cu literatura S.F., cu precizarea că imaginea literaturii de anticipație este înlocuită totalmente de gramatică și lexicul ideologiei. Chemările la reflectarea vieții sînt doar chemări la integrarea în discursul puterii". Am putea adăuga: sînt voci de sirenă. Emil Iordache, Literatura orizontală, Ed. Timpul, Iași, 1998, 154 p.
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
Rodica Zafiu Recentele discuții despre manualele de istorie a purtate pe un ton incredibil de violent, pasional, apocaliptic - dezvăluie lucruri surprinzătoare. În zece ani de la dispariția limbii de lemn și a ideologiei centralizate, după explozia atîtor limbaje și discursuri diferite, variate, adesea nonconvenționale și nonconformiste, cel putin o zonă nu s-a clintit, pentru surprinzător de mulți cititori. Sensibilitatea aparte cu care se reacționează la discursul istoric (care pare a fi considerat, ca și stagiul militar, un fenomen opresiv
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
dispariția limbii de lemn și a ideologiei centralizate, după explozia atîtor limbaje și discursuri diferite, variate, adesea nonconvenționale și nonconformiste, cel putin o zonă nu s-a clintit, pentru surprinzător de mulți cititori. Sensibilitatea aparte cu care se reacționează la discursul istoric (care pare a fi considerat, ca și stagiul militar, un fenomen opresiv dar necesar), e împinsă dincolo de limitele normalului. Istoria pare să rămînă un spațiu al majusculelor și al clișeelor, al dogmelor de nediscutat. De fapt, discursul istoric idealizat
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
reacționează la discursul istoric (care pare a fi considerat, ca și stagiul militar, un fenomen opresiv dar necesar), e împinsă dincolo de limitele normalului. Istoria pare să rămînă un spațiu al majusculelor și al clișeelor, al dogmelor de nediscutat. De fapt, discursul istoric idealizat și regretat a cel impus de manuale în timpul mai multor decenii de cenzură și presiune ideologică - cuprindea două elemente importante, reunite sau alternative: vagul abstract și emfaza sentimentală; ambele asigurau solemnitatea i. Schimbările de paradigmă ale științei istorice
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
a "noul împărat, Traian (98-117) se hotărăște să-l atace și să-l supună pe Decebal" a evitînd mitizarea convențională sau tratarea în cheie ideologică negativă, dar și eliminînd total interesul pentru figură istorică. E evident că în nici unul dintre discursurile citate nu putea fi vorba despre banalul breton...
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
să nu dea crezare minciunilor meschine care tind să diminueze rolul politic al lui Maniu, atît înainte, cît și după Unire". Așa să fie. A ajuns să-și reprezinte românii subjugați, ca deputat la Budapesta, între 1906-1910, remarcîndu-se prin intrasigenta discursurilor rostite. În 1915 Maniu trecuse de 40 de ani și putea scăpa, legal, de război. Dar, pentru asta, i s-a cerut să redacteze o scrisoare de fidelitate față de statul maghiar. Cum a refuzat, a fost luat în armată, parcurgînd
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
convorbire, care a avut loc, probabil, în chiar dimineața zilei de 27 noiembrie este, negreșit, revelatorie. Și e, fără îndoială, impresionantă relatarea despre participarea lui Maniu la înmormîntarea lui Madgearu, unde, ni se comunică aici, ar fi rostit și un discurs, cînd abia vreo zece academicieni au participat la funeraliile lui N. Iorga (cele două victime ale legionarilor se aflau depuse în casa mortuara de la cimitirul Bellu, pe două catafalcuri alăturate), nimeni (nici Rădulescu-Motru, presedintele Academiei) neîndrăznind să rostească o cuvîntare
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
fenomen pe care l-am menționat mai sus, exprimă degradarea unei concepții ce nu s-a putut menține nici măcar la cota propriei sale doctrine, eșuînd în slogan, în poncif, în vocabularul pauper și în sintaxa primitivă ale căror prototipuri erau discursurile lui Stalin și Hitler. Mihai Zamfir, Discursul anilor '90, Ed. Fundației Culturale Române, București, 1997, 152 p.
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
sus, exprimă degradarea unei concepții ce nu s-a putut menține nici măcar la cota propriei sale doctrine, eșuînd în slogan, în poncif, în vocabularul pauper și în sintaxa primitivă ale căror prototipuri erau discursurile lui Stalin și Hitler. Mihai Zamfir, Discursul anilor '90, Ed. Fundației Culturale Române, București, 1997, 152 p.
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
așa ceva i-ar trebui unui "romancier de azi", ca să aibă succes - vrea să mă "ajute" să dau lovitură. Încerc să-i vorbesc de "legătuirile primejdioase" ale lui Laclos și de perversiunile cerebrale ale secolului al XVII-lea, nu străine de "Discursul asupra metodei", dar renunț observînd din primele clipe dezinteresul fostului proxenet de anvergură față de asemenea "aventuri" intelectualicesti, precizează el. Înțeleg din ce-mi spune că amorul pervers nu înseamnă neapărat umilirea persoanei, nu are nici un conținut moral, intențional, în sensul
Cabina de probă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17560_a_18885]
-
această răscruce temporală, e drept, artificial convenită. "La Toronto nu există învinși. Atenția este focalizata strict asupra filmelor și oricine poate pleca de aici simțindu-se învingător. De aceea le și place cineaștilor să vină la Toronto!" a afirma în discursul inaugural directorul Piers Handling adresîndu-se tuturor participanților și adăugînd: "Dragostea dumneavoastră pentru cinema este contagioasă și energizanta pentru noi toți." La invitația de a ne bucura împreună (căci a conform sloganurilor festivalului a filmele sînt menite să ne schimbe mentalitatea
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
Prin eliminarea culturii dintre obligațiile statului, România își semnează propria condamnare la moarte. Dar norocoși cum suntem, vom intra - cândva - și-n N.A.T.O., și-n Uniunea Europeană. Dacă nu noi, măcar strănepoții noștri - dacă ar fi să ne luăm după discursul cam în doi peri al d-lui Schroeder, care a turnat o găleată cu apă peste tăciunii aprinși acum câteva luni de mult mai avântatul premier britanic, Blair. Cu ce zestre ne vom prezenta în fața mult mai bogaților spiritual colegi
Muza burtilor ambulante by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17565_a_18890]