6,045 matches
-
familia. Un exemplu ar fi femeile din Europaxe "Europa" secolului al XVIII-lea care au participat la „răscoalele pentru pâine” ca să protesteze față de prețul ridicat al făinii și al grâului (Boutonxe "Bouton, Cynthia", 1993; Thompsonxe "Thompson", 1971). Activismul mamelor celor „dispăruți” în statele represive e un alt exemplu de femei care au trecut la acțiune politică din cauza unei piedici în calea capacității lor de a-și juca rolul tradițional în cadrul familiei. Las Madres de Plaza de Mayo, mișcare ce a apărut
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
Mayo, mișcare ce a apărut în timpul dictaturii militare din anii ’70 în Argentinaxe "Argentina", ilustrează această situație. Un astfel de activism s-a întâlnit și în Mexic, în 1974, o dată cu fondarea Comitetului Național pentru Apărarea Prizonierilor Politici, Exilaților și Persoanelor Dispărute (Comité Nacional Independiente Pro-Defensa de Presos, Perseguidos, Detenidos-Desparecidos y Exiliados Políticos) de către o mamă al cărei fiu, student la Medicină, „dispăruse”. Această organizație, înființată de o mamă în încercarea ei de a-și apăra copilul, a evoluat, ajungându-se, în
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
ce se întoarce. Se cuvine să evocăm aici și un alt discurs, cel al lui Genet, o nouă dovadă privind ciudata revenire în dezbaterea teatrală contemporană a raportului, insistent reafirmat, dintre teatru și teritoriile morții, dintre teatru și figura celui dispărut, ce reapare în fața celor vii. Genet cel din „Straniul cuvânt de...” nu leagă oare degenerescența teatrului occidental de atitudinea devalorizatoare față de moarte, de scoaterea cimitirelor în afara orașelor? Când lumea celor morți este exclusă din lumea celor vii, teatrul adevărat încetează
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
rituale, menite să cheme duhurile celor morți din adâncurile unde zac -, această ultimă invocare, așadar, nu mai este decât un ritual zadarnic. Din răposatul Priam a mai rămas doar amintirea zăbranicului așternut peste chipul lui. Pentru femeile din Troia, marii dispăruți nu se vor mai întoarce niciodată, așa cum nu se va mai întoarce Hector din Andromaca lui Euripide, acest Absent pe care Andromaca nu-l poate invoca decât ca pe dovada unei tăceri eterne, tăcerea unui mort care nu mai aude
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a eidolon-ului lor pe scenă, apariție venită să dialogheze nemijlocit cu cei vii. Invocarea morților sau scena tragediei ca loc al aparițiilortc "Invocarea morților sau scena tragediei ca loc al aparițiilor" În procesul de invocare/evocare, răspunsul dat de cel dispărut nu este doar apariția efectivă a eidolon-ului său deasupra mormântului. Fără îndoială, fantomele cele mai impunătoare ale tragediei grecești nu sunt acelea care se lasă văzute. Dar oare fantoma lui Agamemnon, care nu se arată niciodată, în pofida invocațiilor repetate ce
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
către Agamemnon? Oreste se identifică astfel cu monstrul din vis, tot așa cum se identifică și cu fantoma răzbunătoare, dar și cu eriniile ce se adapă cu sângele vinovaților. Înainte de a părăsi scena, el îl evocă pentru ultima oară pe tatăl dispărut, care, din adâncul mormântului, va trebui să-l ajute să iasă victorios din lupta cu dușmanii. Numai că, după această victorie, ea însăși o îngrozitoare crimă, Oreste cel cu mâinile pătate de sângele mamei sale va cădea pradă furiei altor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Oreste și Pilade reapar în pragul palatului, cel dintâi cu mâinile mânjite de sângele Clitemnestrei, sânge împrăștiat pe altarul lui Ares, pe altarul furiei ucigașe. Aducerea la îndeplinire a răzbunării prin mijlocirea lui Oreste e o dovadă a puterii regelui dispărut. Prin actul fiului său, el e acolo, de față, erinie vie ce varsă sângele celei ce l-a ucis. Nu e nevoie să se arate, eidolon-ul lui nu are de ce să apară și să vorbească pe scenă. Întoarcerea morților se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
recunoscută ca dublu ar fi privat-o de orice recunoaștere a ființei sale reale. Această identitate tulbure, confuză face din Elena o creatură a spațiului interstițial, căci ea nu aparține pe de-a-ntregul nici lumii celor vii, nici lumii celor dispăruți, la fel ca și Menelau, aflat și el în situația unei aparente morți. În povestirea lui Teucros, Menelau ar fi pierit, chipurile, înecat în mare; ca și Oreste, e socotit mai întîi mort, înainte de a reapărea în carne și oase
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
legătura cu cultul lui Dionysos sau, dimpotrivă, cu cultul eroilor morți își pierd din importanță. Faptul că altarul (thymele) prezent în centrul spațiului tragic e altarul unui zeu sau e eschara, sediul prin excelență al jertfelor aduse ca ofrandă eroilor dispăruți, semnifică oricum că în acest centru al spațiului tragediei se înscrie dialogul cu morții, dar și cu puterile divine. Un spațiu unde invizibilul devine vizibil prin umbra celui ce se întoarce pe pământ, prin apariția unui zeu sau pur și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
motivul acestei inevitabile despărțiri țese strânse legături între experiența morții și cea a nebuniei. În partea a doua din Take no yuki, o mamă îmbrăcată în veșmânt alb de doliu, însoțită de fiica ei, pleacă la drum în căutarea copilului dispărut. Călătorie pe fundal alb: albul doliului, albul zăpezii, albul morții. Iar această cutreierare disperată printr-o lume albă, din care a pierit orice culoare o aduce pe mamă în pragul nebuniei, o transformă într-o siluetă fantomatică pe care cu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
însă, înainte de toate, de pasiunea lui pentru muzică, de nostalgia vremurilor când nu se mai sătura să cânte din adorata lui biwa: o umbră de om parcă e parcă nu-i1 i se arată lui waki, o umbră abia zărită, îndată dispărută. O voce din care nu se mai aude în curând decât un ecou îndepărtat. Într-un veritabil dialog dintre waki și umbră, este pusă întrebarea fundamentală: oare e-aici parcă o vezi ba n-o mai văd când e aici
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
dar fie și în vis ce mulțumire să-i mai zăresc o dată chipul. Imagine din vis? Apariție reală? Cine poate ști? Întreaga esență a teatrului no se află concentrată aici, în această incertitudine, în această imagine deopotrivă zărită și brusc dispărută, în această imagine situată la limita vizibilului cu invizibilul. Aidoma fantomei lui Tsunemasa ce bântuia la granița dintre umbră și lumină repezindu-se asupra făcliilor ca să le stingă flacăra, trupul (?) sau răsuflarea (?) fantomei creează în Kiyotsune tenebrele în care se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
inima acestei „frumoase morți”1 a viteazului destinat să rămână în amintirea tuturor, o amintire pașnică, senină, netulburată de prezența fantomelor se strecoară, iată, neliniștitoarea ambivalență a sângelui vărsat cu prilejul funeraliilor. Sânge adus ca ofrandă sufletelor strămoșilor acestor eroi dispăruți și menit să le potolească suferința și să-i îmbuneze, astfel încât cei vii să nu fie terorizați de neașteptatele și înfricoșătoarele lor apariții. Acest sânge sacrificial este însă acela al fiului Tamorei, jertfit, spune Titus, „pentru ca moartea lui să dea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și Mélisande nu există fantome, apariții efective ale unui mort sau ale vreunui personaj supranatural. În aceeași prefață, Maeterlinck ne explică de ce: pentru că în locul acestui „al treilea personaj, enigmatic, invizibil, dar prezent pretutindeni, căruia i-am putea spune «personajul sublim»” - dispărut, după părerea lui, din aproape întreaga dramaturgie a epocii -, el nu vrea să „introducă nici o fantomă”. Căci acest al treilea personaj reprezintă altceva pentru autorul belgian, reprezintă „ideea inconștientă, dar stăruitoare și puternică pe care poetul o are despre univers
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cu ei. În Strigoii, nimeni nu știe unde se află mormântul tatălui. În nici un caz el n-ar putea fi identificat cu căminul de copii a cărui construcție e plănuită de doamna Alvig ca veritabil monument înălțat în amintirea celui dispărut, destinat să astupe pe vecie gura păcătosului ei soț și să ascundă adevărul despre faptele lui pe care acesta l-ar fi putut dezvălui sau care ar fi putut fi dat în vileag. De altfel, incendiul care mistuie în final
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
față de frecvența separării parentale la ansamblul populației consultante. Bouvard (1987), studiind adolescenții spitalizați la psihiatrie, nu găsește nici o diferență între adolescenții deprimați și cei non-deprimați în ceea ce privește divorțul parental. În schimb, acesta constată că există mai multe familii incomplete (părinte absent, dispărut, decedat, separat fără divorț) la adolescenții spitalizați deprimați decât la adolescenții spitalizați fără simptome de depresie. Bévérina, Basquin și Quemada (1993) au constatat existența unui nivel semnificativ ridicat de tulburări așa numite reacționale sau nevrotice doar la fetele cu părinți
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
iar așteptările părinților pot fi repartizate mai bine asupra copiilor ținând cont de povestea fiecăruia și de competențele lor individuale. Să semnalăm, în sfârșit, cazul adolescenților orfani de tată sau mamă, mai ales atunci când sunt de același sex cu părintele dispărut: travaliul de deidealizare parentală poate deveni imposibil, sau chiar poate să se transforme într-o idealizare mai accentuată. Adolescentul se consideră atunci mediocru, crede că nu se ridică la înălțimea aspirațiilor acestui părinte dispărut. Cazul Thomas este un exemplu în
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
sunt de același sex cu părintele dispărut: travaliul de deidealizare parentală poate deveni imposibil, sau chiar poate să se transforme într-o idealizare mai accentuată. Adolescentul se consideră atunci mediocru, crede că nu se ridică la înălțimea aspirațiilor acestui părinte dispărut. Cazul Thomas este un exemplu în acest sens. A doua situație poate fi aceea a părintelui care a reușit în mod strălucitor într-un anumit domeniu, părinte care avea pentru el însuși un sistem valoric ridicat și care a reușit
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
creștină și germană. Șuvoiul? Acest faimos râu Alfeu? Filosofia hedonistă: materialistă, senzualistă, existențială, utilitaristă, pragmatică, atee, corporală, întrupată... Propun în cele ce urmează să povestesc marile episoade ale acestor aventuri grandioase de la Leucip până la Jean-François Lyotard, ultimul din seria marilor dispăruți, adică mai bine de douăzeci și cinci de secole de culoare, de lumină, de împestrițări solare, de cromatisme vii, de gândiri generoase, de înțelepciuni bogate în daruri și folositoare din punct de vedere existențial. Totul ne face să credem că această filosofie
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
În special de reflectarea fovistă a peisajului mexican și a scris studii despre arta populară și hispano-colonială din țara sa. Este vorba probabil despre pictorul spaniol Juan de Borgoña (sfârșitul sec. XV-1526), care, În 1510, a pictat la Barcelona catapeteasma dispărută a bisericii el desaparecido Pi și scuturile de pe scaunele corului din catedrală (1519). Operele sale denotă un manierism anterior marii epoci a manierismului internațional. Pictorul spaniol Mariano Fortuny (1838-1874) a călătorit În 1860 În Africa, pentru a face schițe din
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
proză În volumul colectiv Ferestre 98, Aristarc, Onești, 1998. Coautor al volumului În căutarea comunismului pierdut, Paralela 45, București, 2001. De același autor, la Editura Polirom au apărut, În colaborare cu Paul Cernat, Ion Manolescu și Ioan Stanomir: O lume dispărută. Patru istorii personale urmate de un dialog cu H.-R. Patapievici (2004), Explorări În comunismul românesc (vol. I, 2004; vol. II, 2005). Marius Oprea a obținut titlul de doctor În istorie la Universitatea din București În 2004, cu teza Rolul
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
imaginarul comunist, istoria ideilor politice și constituționalismul comparat. Volume publicate: Reacțiune și conservatorism, Nemira, București, 2000; Nașterea constituției. Limbaj și drept În Principate, până la 1866, Nemira, București, 2004; Conștiința conservatoare. Preliminarii la un profil intelectual, Nemira, București, 2004; O lume dispărută. Patru istorii personale urmate de un dialog cu H.-R. Patapievici, Polirom, Iași, 2004 (coautor); Explorări În comunismul românesc, 2 vol., Polirom, Iași, 2004-2005 (coautor); Libertate, lege și drept. O istorie a constituționalismului românesc, Polirom, Iași, 2005. Stăncuța Todea a
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
perfid spunând că e vorba probabil de un denunț calomnios, dar nu fără a-l invita pe cetățean la poliție pentru o scurtă declarație. Luarea declarației durează câteodată luni și ani, fără ca familia să mai poată afla de urma celui dispărut, care zace undeva prin beciurile Securității sau Între zidurile unei Închisori. Imputările cele mai curente sunt acelea de a fi ascultat posturile de radio imperialiste sau de a fi citit cărți apărute În lumea capitalistă. În prima fază a anchetei
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
care s-au ocupat de asemenea cazuri au fost Îndepărtați din sistem sau marginalizați. Petiționarilor care au reclamat dispariția unor apropiați În universul concentraționar din România comunistă li s-a răspuns, În genere, că „nu există date” În legătură cu respectivele persoane dispărute, fără ca organele statului să treacă la anchetarea serioasă a Împrejurărilor acestor dispariții. Majoritatea disparițiilor, așa cum relevă documente pe care le-am făcut publice În diferite Împrejurări, au În spate executarea sumară a celor dispăruți, deși Împotriva lor justiția nu se
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
nu există date” În legătură cu respectivele persoane dispărute, fără ca organele statului să treacă la anchetarea serioasă a Împrejurărilor acestor dispariții. Majoritatea disparițiilor, așa cum relevă documente pe care le-am făcut publice În diferite Împrejurări, au În spate executarea sumară a celor dispăruți, deși Împotriva lor justiția nu se pronunțase prin condamnări la moarte. Execuțiile au fost premeditate, săvârșite cu sânge rece și În cunoștința Încălcării normelor legale. Nici Securitatea, nici ofițerii ei nu și-au modificat vreodată comportamentele violente de exercitare a
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]