6,113 matches
-
la cămin să fac un duș. - Așa vom face. Cei doi tineri mergând pe trotuar ținându-se îmbrățișați s-au urcat în primul taxi și au pornit spre centrul orașului. Când au ajuns la grădina Miorița să servească cina, Andrada disperată îl întreabă pe Cristian: - Cris, dar florile? - Care flori scumpo? - Trandafirii! - Ce-i cu ei? Nu i-ai luat? - Nu, i-am uitat pe măsuța din living. - Ne-am ars. Cum până la această ora au sosit buniciiacasă, vor da peste
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353609_a_354938]
-
i-ai luat? - Nu, i-am uitat pe măsuța din living. - Ne-am ars. Cum până la această ora au sosit buniciiacasă, vor da peste ei și vor afla că cineva dintre noi a fost acolo. - Ce facem acum? întrebă ea disperată. - Ce să facem. Nimic. Când ajung acasă le voi da un telefon să le spun că i-am căutat să iau Fordul pentru a-l alimenta cu benzină și le-am adus niște trandafiri drept recunoștință pentru bani. - Și te
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353609_a_354938]
-
și un dvd bonus) ia „sidiul” și „dividiul” de unde nu-s! Mi se dăduse doar carcasa, pentru care am plătit cinci lire! Scump doamnă, scump...., mă gândeam în sinea mea... Credem că cineva a șterpelit cd-ul înainte de al cumpăra eu! Disperată și nervoasă, mă pun să caut în gunoi după chitanță, deși eu mereu păstrez chitanțele... dar deja trecuseră trei zile... așa că m-am ușurat de câteva hârtii. De obiceim după cum v-am mai relatat, aici totul se ține, de la cea
JURNAL LONDONEZ (5) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354075_a_355404]
-
carte, iar el navighează pe internet. Ea mai iese uneori la o cafea cu fetele și el la o bere cu băieții. Alte ori stau împreună acasă, așezați cuminți în pat, unul lângă celălalt, butonând febril telecomanda televizorului, în căutarea disperată a unei emisiuni, a unui film, sau a orice altceva ar putea să-i salveze de la obligația unui schimb de cuvinte, până ce somnul îi va despărți. Atunci când totuși vorbesc, se rezumă la generalități, cum ar fi prognozele meteo, sau la
ROMANTISMUL SE TERMINĂ ACOLO UNDE ÎNCEPE REUMATISMUL de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354158_a_355487]
-
într-un program dinainte hotărât de două ore, noi începând-o la ora cinci după amiaza, dar de terminat, de cele mai multe ori abia o puteam termina la nouă seara, prinzându-ne uneori chiar și ora zece din noapte. Rugăciunile, adeseori disperate, ale celor care erau înșelați de patronii la care munceau legal sau ilegal, cutremurau pe toți cei ce le auzeau, fie ei și simpli trecători pe acea stradă doar, străini deci de limba noastră românească. Muncitorii români simpli (nu vorbesc
...JAFFO, LOC ANTIC AL REVELATIILOR! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354040_a_355369]
-
însă Iuri a început de atunci să se roage, iar Sâmbăta toată mulțimea românilor, circa două sute de suflete se rugau împreună pentru cauza lui. ...Și într-o noapte, după ce se scurseseră două săptămâni de la acea discuție a lor, patronul ieși disperat din casă și veni la ”dormitorul” lor, aflat sub cerul liber: Uitați banii toți − patru mii și opt sute de dolari −, contractul pe care am scris ”ACHITAT” și am semnat, numai vă rog să plecați de aici cu Dumnezeul vostru cu
...JAFFO, LOC ANTIC AL REVELATIILOR! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354040_a_355369]
-
martie 2012 Toate Articolele Autorului Istoria mahalalelor se repetă! Și anii mei, anii tăi se duc... Pretutindeni - temnițe amare. Copii flămânzi se duc și vin de la școală; abandonați de părinți se sinucid, alții preferă traiu-n canale... Temnițe amare! Mame înfometate, disperate, aruncă, ucid pruncii dăruiți de Dumnezeu... Bărbați lipsiți de credință, bețivi, brutali, drogați, criminali, ajung în temnițe amare. Condiția lui „A fi”? Respirația, lăcomia, erosul, sângele. Lumea clădită de noi!? În grădina Edenului omul a încălcat legământul... În care grădină
TEMNIŢE AMARE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354598_a_355927]
-
Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 1397 din 28 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului MISIUNEA Marea sărbătoare a Zilei Muncii fusese, ca de obicei, un adevărat triumf. O maree de bere, țuici, șprițuri, mici, cârnați și fleici la grătar, manele, mame disperate că le dispăruseră pruncii în mulțime, tați cu burțile peste bermude, râgâind sonor, extrem de mândri și fericiți, scandaluri și înjurături, pumni, bastoane de la poliție, răgete, ochi vineți, un tzunami (hai, că se poartă!) de pungi și resturi, câini și cerșetori
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]
-
de faptul că niciun pește nu m-a băgat în seamă, m-am întors supărat pe cărarea de deasupra malului, cu undița pe spinare și cutia cu râme în mână, când un șarpe de apă mi-a tăiat calea, fugind disperat spre lac. M-am speriat așa de tare, încât am rupt-o la fugă spre locul unde trebăluiau părinții mei, țipând din răsputeri: „Șarpele! Șarpele!” Undița și cutia cu râme au rămas abandonate undeva, pe cărare. Tata a râs de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
plăcere pe care o putea simți sufletul ei o găsea acolo, între rândurile negre, pe care le parcurgea cu o viteză uluitoare. Păcat că trebuia să meargă la școală și să suporte „blestemul marelui oraș” cum îl numise în încercarea disperată de a găsi diferențele dintre ea și ceilalți copii. Oricât ar fi fost de dureros, știa că trebuia să urmeze cursurile, că nu exista alternativă. Ar fi vrut să demonstreze că nu este așa cum o văd colegii și profesorii, dar
FLUTURELE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347062_a_348391]
-
această doamnă cam corpolenta multă inspirație...” Nici lui Mite nu-i convenea ,,noua achiziție” Prietenul lui Maiorescu de la Iași, pentru a afla lucruri mai concrete, se adresa Mitei. Femeia îi răspundea răutăcios, persiflând pe poet: ,,Eminescu era pe de-a-ntregul disperat ieri... aș spune că absența doamnei din inima lui ( n.n. probabil absența de la serate)explică tristețea lui. Bietul băiat! Cred că ea a răspuns la declarațiile sale printr-un hohot de râs și el, așa se spune, nădăjduia să fie
EMINESCU ŞI CLEOPATRA -LECA POENARU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347126_a_348455]
-
nu am știut până atunci nici măcar ce înseamnă a petrece un concediu vizitând o țară străină, darămite „a emigra”!... Învățaserăm în schimb foarte bine, într-o școală a vieții lungă de 45 de ani, ce înseamnă „a fugi” − fuga aceea disperată a victimei scăpate miraculos din sechestru ghearelor fiarei, ca-ntr-un film de groază. Asta am învățat și asta am și făcut!... Apoi, odată ajunși în libertate, am încercat acolo să trăim după cum ne-a tăiat capul pe fiecare în
UN GÂND ÎNAINTE DE TOATE... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357034_a_358363]
-
spună nimic că în acel moment crucial mânzul brusc l-a lovit cu piciorul pe unchiul său, direct în stomac. Nicolae a căzut pe loc, pe paiele din grajd. Măi, Luminosule, animal sălbatic, dar ce faci cu unchiul meu, striga disperat băiatul. Dar tu în viața ta nu ai lovit pe nimeni! Între timp s-a dus la unchiul său să-l ajute să se ridice. Nicolae, după ce și-a mai revenit un pic, s-a îndreptat către ușa grajdului, ținându
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
s-a întâmplat măi, Luminosule?... așa te-am crescut eu? ... ca să ataci oamenii așa mișelește? ... după fiecare exclamare lovea cu lemnul spatele calului... el, săracul numai plângea pe limba lui de durerea provocată... Mitică a intrat în grajd și striga disperat: bunicule, nu-l bate, el nu știe ce a făcut și pentru ce... Nu știa ce face? Atunci să învețe de acum ca are de făcut! - striga bunicul ieșit din fire. Copilul disperat că nu-și poate potoli bunicul, a
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
Mitică a intrat în grajd și striga disperat: bunicule, nu-l bate, el nu știe ce a făcut și pentru ce... Nu știa ce face? Atunci să învețe de acum ca are de făcut! - striga bunicul ieșit din fire. Copilul disperat că nu-și poate potoli bunicul, a alergat la Nicolae: unchiule, unchiule, te mai doare stomacul? Nici acum nu poți vorbi? După care a fugit din nou în grajd să-l liniștească pe bătrân. Nimeni nu mai asculta de el
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
cerul peste mine și am ridicat instinctiv ochii spre nevăzutul cer și am început: Doamne, cum este posibil? Paul nu poate muri și nu este mort! Nu pot să cred că Paul... N-am putut să mai pronunț cuvântul... Apoi, disperat, mi-am aruncat privirea spre medic: Doctore, trebuie să încercați să-l salvați. Vă rog, vă implor să faceți tot posibilul, să chemați cei mai mari specialiști, căci am posibilități! Vă implor, încercați, doctore! Dar am primit un răspuns crud
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357057_a_358386]
-
puternic sperând că lanțul va începe singur să se tragă din închizătoare. Puterile-i slăbeau. Știa că nu mai putea sta mult așa și se îngrozea la gândul că cele două crengi se vor apropia din nou. S-a uitat disperat la Bătrâna care-l privea cu o înțelegere și milă atât de omenească, încât Tudorel se cutremură. În acel moment i-a venit o idee la care nu avusese curaj să gândească vreodată. - Bătrâna, căluțul meu drag, apucă lanțul cu
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
silabisind numai din gură, căci ochii mei erau în altă parte și cu tot efortul pe care îl făceam să nu uit cuvântul cocos, îl puneam greșit sau îl uitam pur și simplu. -Nu știi să citești! mi-a spus disperată. Tu reții ca pe o poezie când îți citesc, nu-i așa? -Nu știu! i-am raspus speriată, pentru că îmi prinsese vicleșugul tocmai în ziua când aveam un program așa de încărcat. -Din cauza asta la dictare faci greșeli și
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
merg la școală! i-am spus ca decizie finală. Tanti Oala mă privea cu milă, dar cu un zâmbet pe care cu greu îl simula în fața mea, tristă din cauza durerii și a umilinței. -Mai Mihăiță, a început când eu eram disperată că nu-mi ținea parte și vroiam să o critice pe mami, Mărioara a făcut bine că i-a atras atenția învățătoarei. Vrei să treci în clasa a doua și să nu știi să citești? Să știi că merită și
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
așa de tare, că l-am încurajat pe Ciobănel să latre, chiar mai tare decât țipam eu. Găinile speriate de atâta gălăgie ne priveau fără să îndrăznească să cotcodăcească. Spre norocul meu, mamaia se întorcea de la fântână, când țipetele mele disperate, acompaniate de lătratul câinelui, răsunau în toată curtea. Lăsând căldările în mijlocul drumului să poată alerga mai repede, mamaia înarmată cu primul băț găsit în șanț a intrat în luptă. Încurajată de prezența ei, am pus mâna pe primul cocoș care
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
de teamă să nu ne ștergem cu el. -Nu, asta pentru poimîine când vine Mărioara, că doar este cocoșul lor! -Ce?! a strigat tataie neîncrezător în ce îi auziseră urechile. Le-ai tăiat cocoșul de prăsilă! a țipat și mai disperat. -Ce cocoși, tataie? Numai unul singur, am intervenit să o apăr pe mamaie. Ăștia sunt niște tauri, că dacă nu trecea Fane, ne-ar fi mâncat și pe mine și pe mamaie. Uite ce am pe mâini. Și fericită că
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
Nu mă lua nimeni în serios, după cum spuneam. Li se părea că e normal să am imaginație. Mai târziu, la școală, recitam cât mă ținea gura. Citeam cărți care mă depășeau ca vârstă. Făceam compuneri la toată clasa, dar eram disperată când trebuia să stau nemișcată în bancă, să învăț tabla înmulțirii. Mai târziu, scriam și scrisori de dragoste pentru fetele din vecini, care aveau drăguții plecați în armată. Ele îmi dădeau, în schimb, agrafe de păr, fir de ață colorată
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
ce-am băut o cupă De lumină, pe întuneric. Mă răsfrâng pe geana Lunii Punând semnul sub copertă Și-n mijlocul săptămânii Scot durerea la ofertă. Dau secundele uitării, Liniștind ape-nspumate Ce mi-au smuls gardul tăcerii Cu strigăte disperate. Întind mâna spre himere Cerșind un cuvânt mahmur, Printre clipe austere, ... Citește mai mult Astrele mă preocupăCu jocul lor asimetric, După ce-am băut o cupăDe lumină, pe întuneric.Mă răsfrâng pe geana LuniiPunând semnul sub copertăși-n mijlocul săptămâniiScot durerea
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
mult Astrele mă preocupăCu jocul lor asimetric, După ce-am băut o cupăDe lumină, pe întuneric.Mă răsfrâng pe geana LuniiPunând semnul sub copertăși-n mijlocul săptămâniiScot durerea la ofertă.Dau secundele uitării,Liniștind ape-nspumateCe mi-au smuls gardul tăceriiCu strigăte disperate.Întind mâna spre himereCerșind un cuvânt mahmur,Printre clipe austere,... XXI. ZBOR, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 294 din 21 octombrie 2011. Am născocit o Lună peste toate Bifând stele aprinse între timp, Cu dragoste am împletit în
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
concluzie nu suntem noi. Suntem o comunitate. Iar comunitatea se regăsește în noi. Rezumând la mine, pentru a nu generaliză, si a nu te supără, daca comunitatea sunt eu, si eu sunt comunitatea, atunci totul se rezumă la un eu disperat. Dacă ar fi așa, atunci ... degeaba fac călătoria această spre Tărâmul Făgăduinței. Stângaciul: Omul trebuie să fie loial societății în care trăiește. Trebuie să muncească pentru comunitate și apoi să se gândească la el. Comunitatea trebuie să fie bogată. Dreptaciul
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]