3,286 matches
-
cu slava firii negrăite smerenia omenității, păstrând unirea armonioasă dintre cele două”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Unsprezecea, cap. 9, în PSB, vol. 41, p. 1031-1032) „Căci dacă S-a smerit pe Sine, a disprețuit rușinea (Evr. 12, 2) și, făcându-Se om pentru tine, a luat micimea smereniei tale (Filip. 2, 8), mare fiind cinstea Celui ce a primit-o 49. Și mă mir că, auzind că S-a deșertat (fiindcă S-a deșertat
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
noi mai pe urmă. N-a părăsit ceea ce era pentru ceea ce S-a făcut, căci e neschimbat; nici n-a negat ceea ce S-a făcut pentru ceea ce era, căci 49 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: În sine, micimea este un lucru de disprețuit. Dar când o ia cineva mărit, din iubire pentru cel mic, fapta acestei smeriri din iubire pentru cel mic devine o dovadă a înălțimii celui ce o săvârșește, iar când o face chiar Dumnezeu e o adevărată minune. (n. s.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ar fi susținut-o cu atâta tărie dacă ar fi pus în circulație numai de la ei zvonul că Iisus a înviat din morți. Ba mai mult: conformându-se acestei învățături, apostolii nu numai că au pregătit și pe alții să disprețuiască moartea, ci ei înșiși au fost cei dintâi care au făcut-o”. (Origen, Contra lui Celsus, Cartea a II-a, Cap. LVI, în PSB, vol. 9, p. 147) 64 Notă Pr. Stăniloae: Textul grec exact: Sâmbătă târziu, când se lumina
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Dreaptă e judecata lui Dumnezeu! Nu vom înceta să spunem niciodată aceleași lucruri. Am fost chemați și n-am ascultat. Am fost sfătuiți și n-am luat aminte. Eram învățați în fiecare zi despre aceleași pedepse ce ne așteaptă și disprețuiam cele spuse. Nu ne-au întristat câtuși de puțin cuvintele despre acestea. Căci altfel nu ne-ar întrista acum aceste lucruri atât de tare. Ni se păreau aiureli cele ce acum ne strâmtorează viața, iar atunci ni se spuneau des
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
PSB, vol. 23, p. 632) „Dacă voiește cineva a fi slăvit, primească a fi necinstit. Dacă voiește cineva a se bucura de liniște, primească a fi neliniștit și tulburat. Dacă voiește cineva a se desfăta veșnic și a fi lăudat, disprețuiască-le pe cele trecătoare”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau explicarea Epistolei a doua către Timotei, omilia IV, p. 47) „Locurile de odihnă ale cerurilor nu se moștenesc prin înrudire de sânge, ci prin asemănare de viață. Săracul Lazăr
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
propriu”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a IX-a, capitol unic, în PSB, vol. 41, p. 867) „Fiindcă cel ce socotește că trebuie să necinstească pe Fiul urăște pe Tatăl, nepăcătuind împotriva altei firi, ci disprețuind însăși mărirea Dumnezeirii după fire91. Căci nu ar putea cineva să ocărască pe Fiul dacă ar respecta firea Tatălui, deoarece, cunoscând ce este prin lucrare Tatăl, cum ar ignora pe Cel născut din El? Sau cine n-ar ocărî pomul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
unitate. E o mare bogăție interpersonală; tocmai în neieșirea Persoanelor din relațiile dintre ele stă unitatea ei. (n. s. 1818, p. 967) 95 cauza ei și extind judecata asupra ei spre soarele din care este aceea și precum cel ce disprețuiește buna mireasmă a florilor extinde împuținarea spre florile din care se răspândește aceea, la fel socotesc că se întâmplă și cu Unul-Născut și cu Cel care L-a născut. Căci cei ce osândesc ceva apărut din altceva nu pot să
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
94 Notă Pr. T. Bodogae: Antistene, ucenic al lui Socrate, întemeietor al școlii cinice, dascăl al lui Diogene; Crates e ucenic al lui Diogene. (n. s. 22, p. 447) 101 faptului că au fost credincioși proorociilor ori că le-au disprețuit?” (Origen, Contra lui Celsus, cartea a VIII-a, cap. XLVI, în PSB, vol. 9, p. 541) „Și toți proorocii, împrumutând organele lor vocale Duhului ce răsuna în ei, se făceau dulceață, făcând să izvorască prin gâtlejul lor mierea dumnezeiască, pe
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
contribuție la cunoașterea lumii mergea mână în mână cu prețuirea pentru acele realizări ale geniului filozofic în care vedea expresii a ceea ce este „mai înalt“. Prietenului său Drury îi spunea în anii mai târzii: „Să nu credeți cumva că eu disprețuiesc metafizica. Unele dintre marile sisteme filozofice ale trecutului aparțin, după părerea mea, celor mai nobile înfăptuiri ale spiritului omenesc.“73 Nu se poate sublinia îndeajuns că prin calificarea unor teorii drept „nonsensuri“ nu era contestată însemnătatea și valoarea lor. Când
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fost văzute drept tot atâtea expresii ale unei atitudini potrivnice cultivării filozofiei în genere. În „Prefața“ primei ediții a Criticii rațiunii pure, Kant va da expresie acestei stări de spirit, caracterizându-i pe sceptici drept „un soi de nomazi care disprețuiesc orice cultivare statornică a pământuluiă“2. Cu greu s-ar putea contesta totuși că avertismentele scepticilor au contribuit sau puteau să contribuie la temperarea încrederii euforice a filozofilor în mijloacele pe care le foloseau pentru a ridica atât de ambițioasele
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și să ne rugăm la același Dumnezeu, chiar dacă egali cu totul nu vom putea fi niciodată". Această minunată aserțiune a fost gravată deasupra fiecărei intrări monumentale ale bisericilor. Așa că așa-numita Biserică sumerană a fost scoasă în afara legii. Vündünii îi disprețuiesc pe sumerani, nici nu vor să audă de ei, cele trei așezări din Munții Apuseni au fost șterse de pe hartă, șoselele au fost blocate cu trei kilometri înainte, legăturile telefonice, internetul etc. au fost întrerupte. Astăzi, majoritatea vündünilor nici măcar nu știu cine
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
efecte negative multiple asupra elevilor, provocând atitudini negative diferite. Astfel: a) În unele cazuri duc la scăderea interesului, a atracției elevilor față de obiect și față de învățătură în general, îi fac să se descurajeze, să dezarmeze. Când iau o notă slabă, disprețuiesc obiectul respectiv și nu mai învăț decât în momentul când sunt amenințat" (clasa a IX-a). "Eu, dacă iau o notă slabă, mă descurajez și nu mai învăț la obiectul respectiv" (clasa a VIII a). b) Alți elevi, după ce primesc
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
revoltă. Numai cine nu a muncit și nu știe câtă trudă și transpirație sunt încorporate în fiecare fărâmă de pâine poate să o arunce în pubelele pentru gunoi sau, pur și simplu, pe stradă. Cei care săvârșesc asemenea fapte reprobabile, disprețuiesc o componentă vitală a existenței noastre, disprețuiesc o lume, lumea truditorilor care produc pâinea. Și e păcat! LECȚIE Obișnuiam să trec, din când în când, pe la biserica „Sf. Împărați Constantin și Elena" ca să mă întrețin, câteva minute, cu preacuviosul părinte
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
nu știe câtă trudă și transpirație sunt încorporate în fiecare fărâmă de pâine poate să o arunce în pubelele pentru gunoi sau, pur și simplu, pe stradă. Cei care săvârșesc asemenea fapte reprobabile, disprețuiesc o componentă vitală a existenței noastre, disprețuiesc o lume, lumea truditorilor care produc pâinea. Și e păcat! LECȚIE Obișnuiam să trec, din când în când, pe la biserica „Sf. Împărați Constantin și Elena" ca să mă întrețin, câteva minute, cu preacuviosul părinte paroh, Gheorghe Popovici, fie-i țărâna ușoară
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
suferinței rămâne o problemă insurmontabilă, trebuia totuși să i se găsească un fundament pozitiv. Astfel, suferința a fost de foarte devreme considerată o punere la încercare a credinței. În Pilde, această idee apare sub forma unei porunci: "Fiul meu, nu disprețui certarea Domnului și nu simți scârbă pentru mustrările Lui, căci Domnul ceartă pe cel pe care-l iubește și ca un părinte pedepsește pe feciorul care Îi este drag!"l. Se merge până la a se evoca virtuțile înnobilatoare ale suferinței
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
spuse, poziția nu este afirmată cu egală constanță. În Biblie, cazul lui Ieremia este o bună ilustrare. Acest om profund atașat de Dumnezeu știe că trebuie să profețească. Este persecutat pentru mesajul pe care-l transmite, iar acest mesaj este disprețuit fără ca Dumnezeu să-i vină în ajutorn. Ridică el însuși, la rândul său, problema repartizării suferinței, dar se agață strâns de convingerea sa că totul este sub controlul lui Dumnezeuo, în ciuda nebuniei și răutății oamenilor din jur5. Și exclamă: "De
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
se abat succesiv asupra evreilor. Ceea ce nu înseamnă nicidecum, dimpotrivă, că viața evreiască în Evul Mediu se rezumă la o serie de persecuții. Este istoria evreilor doar o istorie de nenorociri? Chiar dacă au suferit privări de drepturi și au fost disprețuiți, evreii formau o minoritate relativ privilegiată acolo unde erau tolerați. Considerată o corporație ca alte corporații, statutul ei era fixat printr-o combinație de promulgări legale și de cutume existente din timpuri imemoriale și păstrate în virtutea tradiționalismului medieval. Rupturile se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și să ne rugăm la același Dumnezeu, chiar dacă egali cu totul nu vom putea fi niciodată". Această minunată aserțiune a fost gravată deasupra fiecărei intrări monumentale ale bisericilor. Așa că așa-numita Biserică sumerană a fost scoasă în afara legii. Vündünii îi disprețuiesc pe sumerani, nici nu vor să audă de ei, cele trei așezări din Munții Apuseni au fost șterse de pe hartă, șoselele au fost blocate cu trei kilometri înainte, legăturile telefonice, internetul etc. au fost întrerupte. Astăzi, majoritatea vündünilor nici măcar nu știu cine
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
nimic nu este mai simplu decât să ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce spunem și facem. Nu doar suntem parte a schimbării, ci ea se realizează prin noi înșine în raport cu toți ceilalți. Să începem prin a fi de o corectitudine ireproșabilă, disprețuind și extirpând tot ce poate corupe. Să fim serioși, renunțând la orice gest ce aduce a bășcălie și șmecherie. Să rupem crusta netransparenței atunci când ne învelește faptele. Sub pojghița opacității, se formează abuzul care eclozează inevitabil. Să fim profunzi, și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
regionale s-au acutizat. Aceasta nu înseamnă că antiamericanismul va dispărea, dar va fi contrabalansat de ceea ce putem numi "nevoia de America". Desigur, lumea nu are nevoie de o Americă care-și invadează preventiv potențialii dușmani, care-și intimidează aliații, disprețuiește dreptul internațional și distruge mediul. De aceea, politica sa trebuie să se schimbe. America e așteptată să combată terorismul și proliferarea nucleară, să întărească regulile care facilitează comerțul internațional, să stabilizeze economia globală, să asaneze mediul și, desigur, să plătească
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
la activitățile de consum și la divertismentele specifice pieței. Din această contradicție rezultă o exacerbare a sentimentului de excludere și de frustrare simultan cu cea a comportamentelor de tip delincvent. Necunoscând decât eșecul școlar și precaritatea, tinerii din cartierele „dificile” disprețuiesc munca, prezintă tendința de a justifica mica delincvență, furtul și expedientele ca mijloace facile de a-și procura bani și a participa la modurile de viață dominante popularizate intens de mass-media. De ce să-ți alienezi viața și libertatea printr-o
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
justifica mica delincvență, furtul și expedientele ca mijloace facile de a-și procura bani și a participa la modurile de viață dominante popularizate intens de mass-media. De ce să-ți alienezi viața și libertatea printr-o muncă atât de prost plătită? Disprețuind condiția muncitorului și cultura muncii, respingând politica și sindicalismul, tinerii „marginalizați” își construiesc identitatea în jurul consumului și al banului, al escrocheriei și al traficului ilegal 30. Neîndoielnic, mizeria se adâncește pe fondul șomajului de masă și al declinului vechilor culturi
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
protectoare aici în cazul lui Artemis și răzbunătoare în cazul Afroditei. În Andromaca aceluiași Euripide, statuia și altarul zeiței Thetis reprezintă pentru eroină o veritabilă putere ocrotitoare. De îndată ce acceptă să se îndepărteze de ele, cade într-o cursă. Hermionei, care disprețuiește această putere, Andromaca îi răspunde: „Nu vezi că statuia te privește?”. După înfrângerea suferită, Hermiona va regreta însă că nu are o statuie în altarul căreia să se refugieze, că e lipsită, așadar, de protecția forțelor invizibile. Iar Thetis va
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Apăsătoarea povară a dragostei) și Aya no tsutsumi. În varianta tragică, bătrânul, ajuns în pragul nebuniei, se sinucide, iar fantoma lui neconsolată, obsedată de vechea pasiune până și dincolo de moarte, se întoarce pentru a o teroriza pe femeia care îi disprețuise sentimentele. Ky:gen-ul, în schimb, găsește pentru sminteala amoroasă a moșneagului o soluție mult mai blândă și totodată mai glumeață, datorată intervenției unor nepoți. Experiența nebuniei și a morții își pierde aici dimensiunea fabuloasă, ca și cum funcția ky:gen-ului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ci și un refugiu, departe de ambițiile deșarte ale lumii și de curtenii lui Frederic uzurpatorul, un spațiu-limită izolat, unde poate fi deseori întâlnit „nebunul în straie tărcate”, înțeleptul bufon cu vorbele lui pline de tâlc, îndreptate împotriva corupților ce disprețuiesc adevărul - acest bufon atât de invidiat de Jacques melancolicul. Și totuși, pădurea rămâne ambivalentă, așa cum reiese din înseși cugetările lui Jacques în fața cerbului rănit și din imaginea pe care el o are despre vânători, acești mesageri ai spaimei și ai
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]