4,738 matches
-
toate aranjată. Intrând binișor pe poartă, Iarba verde mă așteaptă, Lângă ea sunt răsfirate Multe flori viu colorate. Zâmbesc delicat spre soare, Au miresme-mbătătoare, Însă ceva mai la vale, Observ leagănul în cale. Florile mă fascinează, Dar acesta mă distrează. Veselă mă urc în el Și visez că zbor spre cer. Tot aicea se găsește Vița, ca într-o poveste: Este îngrijită bine, Rod va da și pentru mine. E bogată curticica, Mult îmi place la bunica! Până o să cresc
CURTEA BUNICII de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375618_a_376947]
-
și spune că îi este greu când vine seara, căci a iubit un băiat patru ani, până au aflat dușmancele, care au bârfit până i-au despărțit. Ea cântând îi sfătuiește pe oameni: „O, voi, oameni buni,/ Beți și vă distrați după bunul vostru plac,/ Dar nu despărțiți tinerele perechi.” „Oi litila pava” (Zbura o păuniță) prezintă teama tinerei fete că nu este iubită de alesul inimii ei și hotărârea acestuia de a nu se căsători cu ea: „Zbura o păuniță
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
ca prin ceață. Când era cineva prin apropiere și nu-i răspundea la apelul de identificare, începea să-i strige: " Te văd, te văd, ieși afară din vie că vin la tine cu bastonul". Noi copii ne amuzam și ne distram de această situație. Între movilă și lotul cu vița de vie al lui tata mare, (așa le spuneam noi nepoții bunicilor din partea mamei, tata mare și mama mare și bunicul cu bunica celor din partea tatălui), era mai bine de doi
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
mare lucru din ce vorbise prietenul său. Văzând așa, căpitanul începu să râdă și-l împinse în glumă pe Tutoi. Acesta fu luat prin surprindere și începu să-i țină isonul căpitanului. Pentru ei era amuzant să se înghiontească, se distrau de minune, dar pentru câini, nu. Poate n-ar fi fost o problemă dacă numai ar fi râs, dar înghiontirea celor doi îi deranjă pe câinii care se apropiaseră de Cățelușu', cel care începuse să latre primul. El, oricum sări
CĂPITANUL VASILE (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372368_a_373697]
-
două clopote în care acum bătea de mama focului o limbă cu un punct galben de alamă. Îl căută, să oprească soneria enervantă, nesuferită, care-l trezea din somnul de nici două ore. Fusese duminică. La hanul Ardei, lumea se distrează până dimineața, în zilele de sărbătoare, mai ales tinerii și fetele proaspăt ieșite la horă, care băteau pardoseala salonului cu opincuțele prinse cu șnur negru, ce se împletea peste ciorapii de lână seină sau albă, până aproape de genunchi. Feciorii, pui
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
ori se juca după muzica plăcilor zimțate ale gramofonului, pe care erau înregistrate melodii ale lui Zavaidoc, jocuri populare, romanțe. Atunci putea juca și Nicu. În acea noapte s-a jucat după gramofon, deci a putut și Nicu să se distreze, mai ales să joace cu aleasa inimii sale, o fată frumoasă, brunetă, cu codițe negre pe spate, ochi negri mură, străjuiți de sprâncene dese, fin arcuite, un nas perfect, buze senzuale, roșii mac și o bărbie obraznică de unde porneau doi
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
hărnicia sa, dar și pentru talentul său muzical și sportiv. Avea și dușmani, invidioși pentru toate câte făcea el, nimic rău de altfel, ba din contra, reprezenta România într-un domeniu al sportului iar aici, în Domneștiul natal, ajuta oamenii, distra oamenii, iubea oamenii cu sufletul său nobil, spălat cu laptele proaspăt muls de către ființa cea mai dragă lui, mama, uns cu grăsime de urs, animalul cel mai puternic din Făgăraș, la poalele căruia ne-am găsit noi, domnișanii, adăpost sigur
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
dacă în pieptul înflăcărat de dragoste îi bate o inimă bună și sinceră, ia-o, mamă, ad-o aci, la noi acasă, fă-ți-o nevastă, faceți copii, iubiți-i așa cum eu te iubesc pe tine, ajutați-vă la munca câmpului, distrați-vă și jurați-vă că vă veți iubi până la moarte, la bine și la greu să fiți mereu unul lângă celălalt. Vorbele mamei l-au mișcat pe Nicu și, din ochii săi plini de nesomn, au început să curgă șiroaie
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
de spus, nu numai în sport, de unde culesese onoruri, dar și în viața lui de părinte, de țăran român de la poalele Făgărașului. Mult, mult timp, a fost plâns de rude, de prieteni, de cunoscuți, de tot satul pe care îl distrase cu clarinetul, fluierul și cavalul lui. La înmormântare au venit nechemați 12 preoți din toată zona. Au venit lăutari de pe cele trei văi, în semn de prețuire pentru cel care a fost CAMPIONUL NICOLAE OGRINJA, cântărețul satului Domnești. Fetița a
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
bubuituri, dulăpiorul acela, bine ancorat în perete, care găzduia un obiect de preț, de pe la 1930, o amintire de familie (deși, totuși, întuneca sufletele celor dragi), sare din perete, se rupe și, odată cu el instrumentul muzical cu care campionul Culici Ogrinjia distra pe oamenii din Domnești. S-a făcut țăndări, iar pe măsuța unde cele două prietene își sorbeau cafeaua, a sărit piesa forte, muștiucul clarinetului. Of, Doamne, ce întâmplare!... Care, parcă, ține de paranormal. Imediat, prietena din copilărie a plecat. A
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
două clopote în care acum bătea de mama focului o limbă cu un punct galben de alamă. Îl căută, să oprească soneria enervantă, nesuferită, care-l trezea din somnul de nici două ore. Fusese duminică. La hanul Ardei, lumea se distrează până dimineața, în zilele de sărbătoare, mai ales tinerii și fetele proaspăt ieșite la horă, care băteau pardoseala salonului cu opincuțele prinse cu șnur negru, ce se împletea peste ciorapii de lână seină sau albă, până aproape de genunchi. Feciorii, pui
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
două clopote în care acum bătea de mama focului o limbă cu un punct galben de alamă. Îl căută, să oprească soneria enervantă, nesuferită, care-l trezea din somnul de nici două ore. Fusese duminică. La hanul Ardei, lumea se distrează până dimineața, în zilele de sărbătoare, mai ales tinerii și fetele proaspăt ieșite la horă, care băteau pardoseala salonului cu opincuțele prinse cu șnur negru, ce se împletea peste ciorapii de lână seină sau albă, până aproape de genunchi.Feciorii, pui
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
te-ar dezavantaja, ar fi dureroasă încă de la concepere, sau tocmai în cadrul conceperii. Pentru a te lipsi de durere recurgi “la mintea cea de pe urmă” vrând nevrând. - Și chiar ai putea să o faci? - De ce nu ! Cred că te-ai distra copios să auzi distinsul orator strigând disperat un “Auuuuu” de câte ori e pe cale să spună o prostie sau chiar o minciună pe care nici el nu o crede. Partea proastă este aceea că nu am mai afla nicicând prostia pe care
UN JOB de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372853_a_374182]
-
sub lumina fascinantă a reflectoarelor și sub ochii avizi ai spectatorilor, o artă a cărei răsplată sunt aplauzele, o artă cu impact la public, un instrument de educație, dar care are și rolul de a destinde. Teatrul își educă publicul distrându-l și cred că acest lucru este minunat. Pentru mine, de 30 de ani, teatrul devean este o a doua mea casă, una caldă, tandră, primitoare sau rece, indiferentă, nemiloasă, pentru că teatrul este o ființă! Bună, rea, după cum merităm! Cât
TEATRUL DEVEAN LA MOMENT ANIVERSAR (FRAGMENT) de ISABELA HAȘA în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371023_a_372352]
-
sînt învechite - ce ne vor dăuna vieții. 05.10.1987 ...Colegii mei toți au o origine bine conturată și sînt plini de ifose ști tu cum e, un lucru bun la ei e faptul că sînt spirituali și ne mai distrăm puțin... 20.12.1987 ...De dormit n-am să dorm, doar o baie fierbinte pentru că sînt plin de frig - aici e frig și afară și-n încăperi; mai ales noaptea... 21.12.1987 ...Pe aici se învață și iar se
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XIII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370980_a_372309]
-
pentru calitatea și virtuțile discursului, ale limbajului, ale graiului!... Aveau mult mai dezvoltată capacitatea de a se bucura de subtilitățile textului, ale celui rostit... Pe vremea aceea punctul culminant al celei mai populare petreceri, petrecerea nunții, la care lumea se distra, dansa, cânta etc., până când venea rândul aedului și se producea, cum spuneam, punctul culminant: se rostea, cântat, lungul text al unei balade, al unei epopei homerice... Și toată lumea amuțea, ascultând cu înfiorare!... Nunțile durau mai multe zile, iar poetul avea
PETRICA IONESCU CA PEDEAPSĂ de ION COJA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371086_a_372415]
-
sînt învechite - ce ne vor dăuna vieții. 05.10.1987 ... Colegii mei toți au o origine bine conturată și sînt plini de ifose ști tu cum e, un lucru bun la ei e faptul că sînt spirituali și ne mai distrăm puțin ... 20.12.1987 ... De dormit n-am să dorm, doar o baie fierbinte pentru că sînt plin de frig - aici e frig și afară și-n încăperi; mai ales noaptea ... 21.12.1987 ... Pe aici se învață și iar se
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 8. de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/370966_a_372295]
-
te voi chinui cu gelozia mea, dar distanță mă determina să am numai gînduri negre ... Să ști că eu șunt sincer cu tine, of! De ai fi și tu la fel ca mine. Eu nu am nimic împotrivă să te distrezi, nu-s egoist cum poate crezi tu, că dacă eu stau închis aici și nu pot ieși nicăieri, îți cer și ție acest lucru - nu - ! Te rog gîndește bine să nu faci vreo imprudenta - acum cît mai este timp ... ,, 06
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 8. de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/370966_a_372295]
-
tragerea unei concluzi ... De fapt de ce ai veni la mine? Numai pentru că am insistat eu, sau mai bine zis, că faci și tu sacrificii pentru mine, bineînțeles la reproșurile mele. Oricum îmi pare bine ca pe 7 seară te-ai distrat, oricum ești liberă să faci ce vrei, iar soarta de care tot pomenești își arată colții cu momente grele și de cumpănă-n viața, depinde cum reușești să treci peste ele, zic 7 seară ptr. că nu mă înșel și
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 8. de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/370966_a_372295]
-
menționează DACIA în seria de țări și popoare din sud-estul EUROPEI. ANNA COMNEANA, fiica împăratului bizantin AXIOS COMNENOS, în „ALEXIADA” vorbește despre căpeteniile politice de la Dunărea de jos (1086): „TATOS numit și CHALIS, SESTALB și SAȚA, unul ținînd în stăpânire DISTRA (SILISTRA), ceilalți VICINA” , iar poemul epic german - care a fost compus între anii 1140 - 1160, dar se bazează pe un text din secolul al IX-lea,numit „Cântecul Nibelungilor” (Nibelungenlied), ne vorbește de țara vlahilor. „...Venea pe cai sălbati, cu
ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL ANTIRACHETĂ AMERICN ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371142_a_372471]
-
menționează DACIA în seria de țări și popoare din sud-estul EUROPEI. ANNA COMNEANA, fiica împăratului bizantin AXIOS COMNENOS, în „ALEXIADA” vorbește despre căpeteniile politice de la Dunărea de jos (1086): „TATOS numit și CHALIS, SESTALB și SAȚA, unul ținînd în stăpânire DISTRA (SILISTRA), ceilalți VICINA” , iar poemul epic german - care a fost compus între anii 1140 - 1160, dar se bazează pe un text din secolul al IX-lea,numit „Cântecul Nibelungilor” (Nibelungenlied), ne vorbește de țara vlahilor. „...Venea pe cai sălbati, cu
ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL AMERICAN ANTIRACHETĂ ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371147_a_372476]
-
menționează DACIA în seria de țări și popoare din sud-estul EUROPEI. ANNA COMNEANA, fiica împăratului bizantin AXIOS COMNENOS, în „ALEXIADA” vorbește despre căpeteniile politice de la Dunărea de jos (1086): „TATOS numit și CHALIS, SESTALB și SAȚA, unul ținînd în stăpânire DISTRA (SILISTRA), ceilalți VICINA” , iar poemul epic german - care a fost compus între anii 1140 - 1160, dar se bazează pe un text din secolul al IX-lea,numit „Cântecul Nibelungilor” (Nibelungenlied), ne vorbește de țara vlahilor. „...Venea pe cai sălbati, cu
ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL ANTIRACHETĂ AMERICN ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371144_a_372473]
-
șunt învechite - ce ne vor dăuna vieții. 05.10.1987 ...Colegii mei toți au o origine bine conturată și șunt plini de ifose știi tu cum e, un lucru bun la ei e faptul că sînt spirituali și ne mai distrăm puțin... 20.12.1987 ...De dormit n-am să dorm, doar o baie fierbinte pentru că șunt plin de frig - aici e frig și afară și-n încăperi, mai ales noaptea... ...Dragă ... dacă se-tîmplă ceva între noi suntem pierduți și lumea
PETIȚIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE.16 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371275_a_372604]
-
Sângele i se urcase în cap ca o băutură ucigașe. Fața îi deveni precum masca hidoasă a unui clovn, cu gura deschisă care vrea să râdă, în clipa când regele îi înfige pumnalul în piept, ca drept răsplată că-l distrase o seară. Ochii căpătaseră privirea câinelui turbat, iar mușchii mâinilor, fiind dirijați de-o minte înferbântată, au săltat cu tremurături, imposibil de controlat. Convulsiile pe care le simțea ca pe niște cuțite ce-l sfâșiau, îi făceau să tremure ca
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
este a doua poreclă a lui Stemate în preferințele consătenilor săi, după cea de „Păsărilă”, căruia - înalt și slab, fiind - ambele îi vin „ca turnate”. „Aș vrea eu să dea târcoale, da’ nu dă, nenorocitu’!...”, gândi Petre, urmărind tăcut și distrat dansul haotic și agitat al păsărilor printre firele de iarbă. - Hai!... Nu mai sta și te holba la păsări, de parcă acu’ le-ai vedea prima dată!... reluă Lucreția pe un ton răstit de astă dată, aducându-și aminte de ce-l
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]