3,853 matches
-
au fost, multe secole, state înarmate și libere. Elvețienii au armată foarte bună și sunt oameni liberi. În ceea ce privește armatele mercenare din antichitate, avem exemplul cartaginezilor, care, după ce au sfârșit primul război cu romanii, au fost pe punctul de a fi doborâți de soldații lor mercenari, deși aveau drept comandanți pe propriii lor cetățeni. După moartea lui Epaminonda, tebanii l-au ales pe Filip al Macedoniei drept comandant al trupelor lor; dar acesta, după ce a câștigat victoria, le-a luat libertatea. Milanezii
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
parte ceea ce este pentru ceea ce ar trebui să fie, mai curând află cum ajung oamenii la pieire, decât cum pot să izbutească. Acela care ar voi să-și proclame oricând și oriunde încrederea lui în bine ar fi cu necesitate doborât de ceilalți care sunt în jurul lui și care nu sunt oameni de bine. Așadar, principele care vrea să-și păstreze puterea va trebui să învețe neapărat să poată să nu fie bun și să știe să fie sau să nu
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
acesta este puternic, iar tu ești la discreția lui, el îți va rămâne totuși îndatorat, și între el și tine se va fi format o legătură bazată pe afecțiune; iar oamenii nu sunt niciodată atât de necinstiți încât să te doboare într-un caz ca acesta, deoarece ar însemna să dea un exemplu prea grav de ingratitudine. În plus, victoriile nu sunt niciodată atât de complete încât învingătorul să nu trebuiască să țină seama de anumite lucruri, și mai ales de
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
atenție chestiunilor administrative și de organizare a teritoriului. Astfel, a procedat la împărțirea acestuia în sate, pe care le-a numit pagi, iar pe locuitorii acestora pagenses. Adică paysans, agricultorii francezi din zilele noastre. Țărani, locuitori ai satelor. Moartea îi doboară și pe cei mari Adesea obișnuim să spunem - sau, mai precis, să repetăm ceea ce au spus alții - că nimic nu e veșnic pe pământ. Poate doar Veșnicia, pe care, din păcate, nu o putem percepe în coordonate concrete. Numai artiștii
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
acum de toate aceste chinuri cumplite? De ce nu suntem și noi la fel de sănătoși, ca și ceilalți oameni? Învățătorule divin, vindecă-ne, ajută-ne, pentru ca și noi să devenim acum puternici și să nu mai trebuiască să rămânem în mizeria noastră, doborîți de suferințe și boli. Știm cu toții că este în puterea Ta să vindeci orice fel de boli. Eliberează-ne de Satana și de toate aceste mari chinuri. Îndură-Te de noi, Învățătorule". Iisus a răspuns: "Fericiți trebuie să deveniți voi
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
sopranică a lumii... Oxizi de fier cad de pe trupul infirmierei de noapte... Penisul meu În erecție strălucește-n lumina postmodernistă a lunii... Scuip ecumenic orice fereastră Închisă... O mușc pe infirmieră de sînul ei stîng, abia căzut În rugă, o dobor la pămînt, o rostogolesc prin tatuajele transmoderniste cu care am acoperit podeaua din lemn, o Înăbuș la focul mic al liturghiei Îi scrijelesc cu gheara de cocoș hieroglifa secretă a lunii pe pîntece. Mercurul din termometru Își izbește coada grea
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
m-am pomenit deodată că nu mai vroiam nimic. Trecuse liniștea. Energiile mele vitale păreau sleite. Așa a început criza pe care o prevestise calmul meu nefiresc; cu o stare de letargie care m-a cuprins și apoi m-a doborât. Nu știu dacă ați trăit vreodată o asemenea stare. Nu ești nici mort, nici viu. Te simți ca un foc care abia mai pâlpâie, gata să se stingă. Stai cu ochii deschiși, te uiți într-un punct fix, dar nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de așteptare și cum dispărea apoi pe ușa care da în coridor, aveai senzația că acolo trebuia să fie o cabină telefonică adevărată. Zâmbiți, probabil. Iertați-mă, n-ar trebui. Acesta e omul, domnilor. Rezistă la multe, dar câteodată îl doboară golul din jur. Presiunea dinlăuntrul său devine atunci prea puternică, iar sângele amenință să țâșnească prin toți porii. Moartea nu-i vine din afară, ci dinlăuntru. Golul din jur nu e vinovat decât că a rupt echilibrul. De fapt, asta
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
însîngerate. E oribil acest coș, dar dreptatea ne cere să avem în vedere că acuzatul n-a avut timp să și afirme ceva. Destinul lui s-a oprit la negație. În schimb, știm ce-au făcut cei care l-au doborât pe Robespierre și care au pozat în salvatori. Se pare că acești "salvatori" n-au luptat pentru a răsturna eșafodul, ci pentru a-l cuceri. Dezamăgiți de teroarea revoluției, ei sfârșesc prin a-l aclama pe Bonaparte. Pretinzîndu-se scârbiți de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
faptul că au profitat de pe urma ei. Și pe urmă, de ce să jubileze porcii din Convenție care l-au detronat? De ce s-o vadă pe madam Tallien, care trebuia să cunoască ea eșafodul, Iăudîndu-se prin toate saloanele Parisului cum l-a doborât proaspătul ei soț pe Robespierre? Vezi, profesore, toată această mulțime așteaptă, la toți trebuie să mă gândesc înainte de a pronunța verdictul. Și cum să-i mulțumesc pe toți? Înțeleg că de sentința mea depind foarte multe. Nu e vorba doar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
timp, încît am economisit chiar secunda de care aveam nevoie pentru a-mi scoate pălăria. Și așa, cu pălăria pe cap, i-am scris Mihaelei, fără să răsuflu, opt pagini. I-aș fi scris și mai mult dacă nu mă dobora oboseala. Am adormit îmbrăcat. A doua zi, n-am dus scrisoarea la cutie pentru că draga mea vecină a găsit cu cale să plece dis-de-dimineață, pe când eram încă în pat. Plecarea ei, care nu era, în fond, decât un gest demonstrativ
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
singură dată. Și totuși am plecat. Străzile, casele, pomii, oamenii ― toate erau altfel decât ieri dar nimic nu mă reținea. Deși între ieri și azi se lăsase a barieră grea, de netrecut, ca între două țări vrăjmașe, eu încercam să dobor bariera. Să fi fost capitularea sau mai precis "acceptarea" noii stări? încă nu-mi dădeam lucid seama. Trecând prin fața unei florării i-am spus șoferului să oprească. Am revenit cu un buchet uriaș de crini albi ca neaua. Ce mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pacostea asta îmi mai lipsea, după toate celelalte. E un om pierdut (nu îndrăzni să-i pronunțe numele în fața mea). Scapă-l! Îmi dau seama ce-ți cer, să salvezi un om pe care îți stă în mână să-l dobori. ― Cred că nu-ți dai seama ce-mi ceri. ― E așa de grav? Nu-mi închipuiam! Dumnezeule, ce-i de făcut? Va trebui să fie arestat? ― Da. Și îl așteaptă nu mai puțin de cinci ani de pușcărie. ― Nu, strigă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu toate femeile din țară, de pe glob, din întreg sistemul solar, afară de una singură: de Cici! Aș fi îndurat orice nenorocire ce s-ar fi abătut pe capul meu, oricât de cruntă, afară de căsătoria ta cu Cici. Asta m-a doborît! A trecut dincolo de capacitatea mea de a suferi. Pentru că m-a lovit tocmai în partea cea mai vulnerabilă a sensibilității: în mândria mea. Am încercat să-mi adun gândurile răscolite de grozăvia acestei năpaste. Cu neputință! Cu neputință!!! Știu că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: "În urgia Mea, voi porni furtuna, în mînia Mea, va veni ploaie cu vifor, și vor cădea pietre de grindină ca să nimicească. 14. Voi surpa zidul pe care l-ați tencuit cu ipsos, îl voi doborî la pămînt și i se vor dezgoli temeliile; se va prăbuși, și veți pieri în mijlocul dărîmăturilor lui. Și veți ști că Eu sunt Domnul. 15. Îmi voi potoli astfel mînia împotriva zidului și împotriva celor ce l-au tencuit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
sunt preacurve, și au sînge pe mîini. 46. Căci așa vorbește Domnul, Dumnezeu: Voi aduce împotriva lor o mulțime de gloată mare, și le voi da pradă chinului și jafului. 47. Adunarea le va ucide cu pietre și le va doborî cu lovituri de sabie, le vor ucide fiii și fiicele lor, și le vor arde casele cu foc. 48. Voi face astfel să înceteze nelegiuirea în țară; ca toate femeile să ia învățătură, și să nu mai facă o nelegiuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
fiicele neamurilor puternice în adîncimile pămîntului, la cei coborîți în groapă! 19. Pe cine întreci tu în frumusețe? Coboară-te, și culcă-te lîngă cei netăiați împrejur! 20. Vor cădea astfel în mijlocul celor uciși de sabie. Sabia vă este dată: doborîți în mormînt Egiptul, și toată mulțimea lui! 21. Atunci vitejii cei puternici vor vorbi în locuința morților despre el și cei ce-l sprijineau, și vor zice: "S-au coborît, s-au culcat cei netăiați împrejur, uciși de sabie!" 22
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Îmi întind mîna împotriva ta, și te prefac într-o pustietate și într-un pustiu! 4. Îți voi preface cetățile în dărîmături, vei ajunge o pustietate, ca să știi că Eu sunt Domnul! 5. Pentru că aveai o ură veșnică, și ai doborît cu sabia pe copiii lui Israel, în ziua necazului lor, în vremea cînd nelegiuirea era la culme, 6. de aceea, pe viața Mea, zice Domnul Dumnezeu, că te voi face sînge și te va urmări sîngele; fiindcă n-ai urît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Iată că am necaz pe tine, Gog, domnul Roșului, Meșecului și Tubalului! 2. Te voi tîrî, te voi aduce, te voi sui din fundul miază-noaptei, și te voi aduce pe munții lui Israel. 3. Îți voi doborî arcul din mîna stîngă, și voi face să-ți cadă săgețile din mîna dreaptă. 4. Vei cădea pe munții lui Israel, tu și toate oștile tale, și popoarele care vor fi cu tine, te voi da de mîncare păsărilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
mătușa Ru xanda Meran, moș Grigore Popa, învățător pensionar octogenar, apoi Dumitru Meran, boiernaș scăpătat, apoi încă un Meran, Haralambie, cu al cărui fiu făcusem armata la 3 Vânători. Peste toți, moș Ioniță Meran, om mai presus de orice și doborât totuși de boala fiului Traian, preot. Directorul școlii era Petrică Ciubotaru. Soția sa, Sultana era învățătoare. Le-am botezat, pe buza gropii un fiu, Mihai, căruia i-a dat cel sfânt zile de-a ieșit din boală de-a ajuns
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
principala greșeală a lui Dumnezeu, fagure de miere și venin, o nenorocire râvnită, rău dulce, spadă care străpunge și inima înțelepților, o ființă predestinată răului, în fața căreia nici o măsură de prevedere nu-i de prisos deoarece săgeata privirii ei îi doboară și pe cei mai viteji bărbați etc. "Vitejii" bărbați erau avertizați să se ferească mai ales de femeile frumoase și surâzătoare care sunt cele mai primejdioase. Li se atrăgea atenția că de la magiciana Circe, prima femeie fatală, la periculoasele frumuseți
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
gândul îndărăt, și văzîndu-mă zilnic atât de singură, în prada gândurilor, mă cuprinde o jale, dar o jale care e cu atâta mai periculoasă cu cât e mai ascunsă și mai uniformă, astfeli că o simt cum, încet, încet, mă doboară. Mă întrebi, dorești a ști de la mine că ce anume să faci, să-ți spun dorința mea. Știi ce vreau cu stăruință, știi ce doresc? Da, scumpul meu, voi, însă nu crede că această a mea dorință o ași pune
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
urechi îmi suna din nou acel "nenorocitule" care totuși, mi se părea întemeiat. Dădusem înapoi în public. De vină fuseseră împrejurările, e drept, dar împrejurări există totdeauna. Cu întârziere, îmi apărea limpede ce-ar fi trebuit să fac. Mă vedeam doborându-l la pământ cu un pumn zdravăn pe d'Artagnan, urcându-mă în mașină, urmărindu-l pe nespălatul care mă lovise, ajungându-l din urmă, imobilizându-i motocicleta la marginea trotuarului, luându-l deoparte și dându-i chelfăneală pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Vinovăția lor mă făcea elocvent pentru că nu eu îi căzusem victimă. Când eram amenințat, nu numai că, la rândul meu, deveneam judecător, ci mai mult decât atât, mă preschimbam într-un despot mânios care voia, în afara oricărei legi, să-l doboare pe făptaș, silindu-l să îngenuncheze în fața lui. După o asemenea constatare, scumpul meu compatriot, e greu să mai crezi cu tot dinadinsul că ești chemat să sprijini dreptatea și să fii apărătorul văduvei și al orfanului. Fiindcă văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Bulă, care-și amuza stăpânul cu glume nesărate sau sărate cu iz de autocritică. Dincoace, în vizorul cătării epigramiste, se zărește un pustiu de câmp plin de tare, care de care mai elefantică și deși ușor de ochit - greu de doborât: tarele societății 1 Ștefan Boboc - Pungeșteanu, „Ștefaniade în sos picant”, Editura Rocad Center, Iași, 2012. capitaliste! Purtătorii „relelor de vindecat” au proliferat. Nu mai este unul singur, plus una, sunt cu sutele (a se vedea cei 300 români aflați în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]