2,821 matches
-
bine" și aici, fiindcă în felul lui, deși handicapat în ipostaza de "critic literar" joacă mai cinstit decât "țuțerii și bufonii", prin aceea că măcar aude și înțelege ce a spus Bakonski, și îi răspunde. În felul lui, optuz și dogmatic, firește: "Între libertatea unui om și a națiunii mele, aleg libertatea poporului meu. Și aceasta trebuie să vă fie clar și trebuie să fie clar pentru toată lumea". Cu siguranță, Ceaușescu ne mai face o surpriză în aceste stenograme: nu doar
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
de sine devine stăpânul strategiilor de învățare și aplicare, ea practicând implicarea activă și luminătoare în întregul proces de traducere a cunoașterii în act. Implicarea aptitudinii în dinamica acumulării de cunoștințe esențiale deconstruiește de-la-sine-înțelesuri interioare care pot ajunge, în încremenire dogmatică, să reprezinte tot atâtea nuclee de prejudecată subiectivă și să zădărnicească astfel o firească înclinație către autonomia benefică a inițiativei individuale. Apoi, există revelarea unei perspective comune de adecvare care face ca rezervorul de experiență să fie pliabil pe aplicarea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
cea dintâi Instituție a acestui stat, încă laic. Deocamdată numărul mare de biserici construite existente (circa 18.000), dotările pentru difuzarea imaginii și sunetului, revitalizarea muzicii bisericești, armata de preoți cu foarte mulți școliți și învățați, probabil și cu adaptări dogmatice, alcătuiesc o bază puternică, nu numai pentru educație spirituală. I.P.F. este cel Dintâiul pentru slujirea neamului în acest mod... cultural și spiritual. Probabil pregătit pentru lupta împotriva alienării mintale, promovată de televiziunea la purtător, de alegătura după ,,ochiul dracului” banul
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
le-a spart". Humorul își poate găsi aplicare tocmai împotriva celor care cred că au spart toate nucile din lume, cu toate că nu și-au spart decît proprii dinți. Marele humor va fi legat de o permanentă căutare, opunîndu-se tuturor cunoștințelor dogmatice, indiferent dacă apar în numele minții omenești sănătoase, al științei sau al religiei. Vremea în care s-a căpătat o pricepere a faptului că tocmai într-o mentalitate ca aceea pe care am descris-o s-ar afla un tip de
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
rațiunii" și a relei voințe decît să te transpui în opinii despre viață clădite pe o cu totul altă bază decît cea proprie. Și totuși mulți au făcut probabil experința că cu cît s-au dezbărat mai mult de presupunerile dogmatice și totodată de stările antipacice și polemice pe care le creează ușor munca de emancipare, cu atît au căpătat mai tare convingerea că există o viață spirituală omenească independentă, ce s-a dezvoltat istoricește sub variate influențe din partea religiei și
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cu contextul pe care-l stabilea dogmatica bisericii 74; acolo unde se produc stări extatice la unii oameni cu experiență psihologică, în epoca modernă, va apărea dimpotrivă o anumită contradicție între ceea ce este trăit în astfel de stări și reprezentările dogmatice pe care se întemeiază viața religioasă tradițională 75. Relația între trăire și interpretare este diferită pe diversele trepte ale dezvoltării, după cum a arătat Auguste Comte, în teoria sa despre diversele stadii în evoluția cunoașterii. Interpretarea științifică constă în iluminarea unei
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a dogmelor. Iar după ce via așteptare extatică, din epoca creștinismului primitiv, a făcut loc unor gînduri mai calme, a apărut datoria de a introduce viața psihică în cadrul alcătuit în comunde viziunea despre lume a antichității și de teoria credinței elaborată dogmatic. În acest cadru, iubirea și entuziasmul, seriozitatea și jubilarea se puteau dezvolta bogat și în siguranță. Uneori, sub impulsul vieții sentimentale, s-a putut pune baza unei modificări a culturii și, în felul acesta, a dezvoltării unor noi dogme, cum
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
impulsul vieții sentimentale, s-a putut pune baza unei modificări a culturii și, în felul acesta, a dezvoltării unor noi dogme, cum s-a întîmplat cu adorarea Madonei. Însă autoritatea bisericească a avut grijă, fără excepție, să nu depășească limitele dogmatice, nici măcar prin cele mai îndrăznețe oscilații ale misticismului. Nu existau nici un fel de condiții de dezvoltare pentru un sentiment total, care să se fi întemeiat pe o experiență de viață imediată. Renașterea a adus în această direcție o schimbare, parțial
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
la o parte, ca indecisă, chestiunea dacă moartea este un somn sau o tranziție spre o altă viață, care s-ar duce în compania zeilor. Prima posibilitate i-a fost, în mod destul de clar, mai aproape 98. Dar o decizie dogmatică și o apreciere subliniată a unei asemenea decizii nu s-ar potrivi cu marea importanță pe care el o acordă cunoașterii clare și nici cu poziția centrală pe care o ocupă, în viziunea sa, punctul de vedere etic, în comparație cu cel
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
despre viață sau stare sufletească vitală, deosebită de limitele puse, pe de o parte, de tragic, pe de alta, de acțiune. Granița pe care o trasează activitatea intelectuală nu provine din exterior. Marele humor nu obișnuiește să presupună vreun fundal dogmatic, rotunjit odată pentru totdeauna și care ar exclude o muncă intelectuală continuă. Din contra, așa cum am văzut (* 34-35), marele humor va include și cunoașterea căpătată realmente și o va trata "humoristic", fiindcă va exista mereu posibilitatea unor noi enigme și
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fundalul unei dezvoltări vioaie și libere a vieții sentimentale, atunci realistul se cuvine să-și privească critic propriul realism. Aceeași condiție este valabilă și pentru idealism. Kant, care se îndreptase critic și humoristic, în Träume einees Geistersehers, împotriva unui idealism dogmatic, a deschis, în Kritik der reinen Vernunft, calea unui realism critic. Dacă realistul se întreabă cu seriozitate ce este propriu zis realitatea, el va deveni atent la faptul că, îndoindu-se în ce măsură ceva este sau nu real, ne îndreptăm, atît
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cît și pentru a căuta o legătură cît mai exactă între observațiile reținute. Noțiunea de realitate există ca un ideal de care ne putem apropia, dar care ridică mereu noi pretenții. Înarmat cu acest ideal, marele humor înlătură orice realism dogmatic. Nici o realitate ce ne stă în față nu satisface conceptul de realitate (cf. § 34). Într-o astfel de considerare a existenței, pe care o face posibilă această noțiune de realitate, concomitent ideală și experimentală, putem împreuna interesul și înțelegerea pentru
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
desfășoară viața în locul determinat al existenței, pe care îl ocupă individul. Existența unui adevăr cu caracter personal este realistă, cu toate că a fost formulată mai întîi de un idealist. Experineța ne arată tot mai mult cît pot fi de neînsemnate explicațiile dogmatice în raport cu realitățile vieții interioare. Din profesiuni de credință, din revelații și propovăduiri, nu se poate trage nici o concluzie sigură, dacă nu căpătăm acces, pe altă cale, la viața interioară, aflată în spatele lor. Realismul și împreună cu el humoristul caută în spatele teologiei
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
dați-i hrană lupilor și priviți-i cu răceala cum sunt devorați! Oameni buni, salvați lupii! Am învățat un urlet, încă e primitv sunetul lui, notele muzicale nu sau defenit încă. Așa suntem noi, cei care ne desțelenim de morala dogmatică. Priviți cum începem să ne schimbăm regimul alimentar, priviți cum ne dezintoxicăm, priviți cum se scurge din noi toată otrava pe care ne-au injectat-o doctorii! Dați-ne voie să nu mâncăm salată proaspătă, lăsați-ne să mâncăm legumele
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92915]
-
trenurilor transamericane. Insecta va devasta viile californiene, plantate atunci cu specii europene. La aceleași dezastre, aceleași remedii ca în Franța: soluția a fost utilizarea sulfurii de carbon și apoi altoirea varietăților atinse pe butași indigeni rezistenți la acest dăunător. Interdicției dogmatice a islamului, care consideră consumarea vinului drept "un păcat grav" (Coran, 2:219) i se alătură prohibiția americană. Prima "societate de temperanță" a fost fondată în 1789 de către 200 de fermieri din statul Connecticut. O jumătate de secol mai târziu
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
o manifestare a moștenirii socialismului, dat fiind că au trecut deja 20 de ani în care regiunea a fost profund marcată de o serie de schimbări care au prea puțin de-a face cu socialismul (real sau imaginar, trăit sau dogmatic, estic sau vestic), ne putem întreba dacă ele nu au de-a face mai degrabă cu aceste din urmă schimbări. Nu că istoria și cultura locală n-ar conta. În timpul socialismului, Europa de Est a fost inserată în același sistem economic mondial
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
era atât de controversată precum Garda de Fier, dar autoritățile române mi-au refuzat o bursă pentru a studia reforma agrară din 1921. Regimul politic Ceaușescu nu-i privea cu ochi buni pe istoricii străini, care puteau să contrazică istoriografia dogmatică predată în acei ani. Nici guvernul spaniol nu mi-a susținut candidatura prea convingător. Dincolo de refuzul acelei burse, am decis să studiez Mișcarea Legionară întrucât în Occident se găseau multe dintre publicațiile ei și acolo trăiau numeroși refugiați care militaseră
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
biserica creștină rămâne unită, iar Papa ca urmaș al apostolului Petru este recunoscut ca fiind conducătorul de drept al bisericii creștine. Această situație avea să dureze până în perioada 1043-1057 când Cerularie, alt patriarh al bisericii bizantine, uzând de unele percepte dogmatice, reușește să definitiveze schisma. Cauzele afirmate ale schismei au fost folosirea azimei nedospite pentru săvârșirea euharistiei, sărbătorirea învierii Domnului, celibatul preoților, dogma filocalică (duhul sfânt purcede numai din tatăl, nu și din fiul). Mai mult ca atât, Cerularie închide toate
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și a francilor prin Carol cel Mare, au determinat conducerile celor 2 biserici să încerce unificarea, ceea ce au și reușit prin sinodul de la Lyon (1274) și mai ales prin sinodul de la Ferara-Florența (1437). Ambele sinoade încearcă o împăcare pe chestiunile dogmatice. Ajung să rezolve cele patru puncte care constituiau mărul discordiei, convenindu-se că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl și Fiul ca dintr-un singur principiu, fără obligația de a-l respecta ca simbol. Existența purgatoriului a fost admisă, Euharistia cu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
obligația de a-l respecta ca simbol. Existența purgatoriului a fost admisă, Euharistia cu azimă sau pâine dospită a rămas la latitudinea fiecărei biserici. Primatul Papei a fost recunoscut ca singurul vicar a lui Hristos pe pământ. Din nefericire disputele dogmatice în rândul ecleziaștilor au antrenat și poporul care s-a alăturat unor patriarhi schismatici, lansând sloganul „mai bine un turban decât o pălărie roșie de cardinal”. În 1443 patriarhii Antiohiei, Alexandriei și Ierusalimului s-au unit cu patriarhul Marcu din
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
răsăriteană (ortodoxă) cu pretenția că menține dogma creștină în litera ei și cea apuseană (catolică) care pretindea același lucru. Acest proces de dezbinare avea însă să dureze până în secolul al XI-lea (aproape 300 de ani) cu dispute pe tărâm dogmatic care s-au extins și asupra popoarelor din sfera de influență a fiecărei părți, luând pe alocuri și în anumite perioade note războinice, reușind în final să separe definitiv cele două biserici. Prima tentativă, după cum relatam mai sus, în parte
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de manifestări ostile, până la convocarea unor sinoade ecumenice cunoscute în istorie sub numele de Sinoade Foțiene (trei la număr). Toate acestea au scos la iveală tendința de hegemonie a bisericii orientale, pornind în realizarea acestui scop de la chestiuni de ordin dogmatic (prezentate mai sus) și taxând ca erezie abominabilă doctrina bisericii apusene că Duhul Sfânt purcede atât din Tatăl cât și din Fiul, ceea ce biserica orientală nu admitea. După 10 ani de frământări Foție a fost depus (în anul 867) și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
o prăpastie fără fund”. Concluzia lui Paulescu este că Luther pur și simplu nu a priceput, sau în mod deliberat nu a recunoscut CARITATEA ca fiind fundamentul creștinismului, cu alte cuvinte a negat facerea de bine și iubirea aproapelui. Sistemul dogmatic pe care l-a construit Luther „atât cât l-a tăiat capul” arată clar și lămurit acest lucru. Interpretând eronat o epistolă a Sf. Apostol Pavel (epistola II către corinteni) Luther pretinde că omul care a devenit rău prin păcatul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
funcțiile principale au fost desființate și anume sacrificarea și judecarea, iar predicația a rămas la îndemâna oricărui ales de către mireni, care exercită această funcție fără nici - un control eficace și de cele mai multe ori fără o pregătire corespunzătoare din punct de vedere dogmatic și canonic. 4. Cele două Biserici surori, cum protocolar se uzează (răsăriteană și apuseană), au fost pedepsite de-a lungul timpului pentru viciile clerului lor, iar pedeapsa are o semnificație divină prin modul cum s-a înfăptuit și mijloacele care
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
clerului lor, iar pedeapsa are o semnificație divină prin modul cum s-a înfăptuit și mijloacele care au realizat-o în timp. Biserica românească în viziunea pauiesciană Deși în evoluția ei nu a participat efectiv la nici o schismă sau deviere dogmatică, biserica românească a fost surprinsă adeseori de diverse influențe și făcută părtașă la anumite tendințe. Cu toate acestea a reușit totuși să mențină familia creștină aproape de învățătura lui Hristos. Printr-o incursiune istorică Paulescu încearcă să desprindă evoluția creștinismului la
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]