2,528 matches
-
a primit și Universul, ca de obicei, pe care l-a răsfoit cât a fumat o țigară. — Mai doriți ceva, domnule Vasile ? Și Cristi zâmbește : — Chiar nu mai am nevoie de nimic, mulțumesc... A, nota ! Au trecut repede săptămânile de doliu pentru cel care compusese și adaptase peste cinci sute de romanțe și tan- gouri, cel care definise acordurile care s-au fredonat în prima jumătate a anilor treizeci și reușise să-i dea aproape fiecărui dizeur cel puțin o piesă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un Arafat pe post de înger păzitor. Numai adolescenții de parte bărbătească au dreptul la fotografii: fetele și micuții dispăruți au câte un trandafir roșu în locul feței. Încerc o jenă în a vedea albumul de familie transformat în afiș și doliul politizat. În același bombardament, gazda mea și-a pierdut două fiice, pe soția sa, tatăl, bunica, cumnata, fratele, sora și soacra. I-a rămas un fiu de șapte ani cu un picior amputat. Tonul îi devine dintr-odată dur: "N-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Un măcel va fi clasat de ei la rubrica "incident" și va face obiectul dacă nu al unei contravenții, cel puțin al unui proces-verbal pe un formular cu multe căsuțe destinat să îngroașe aritmetica lunii în curs. Acești contabili ai doliului și ai carnagiului, acești controlori din serviciul măsuri și greutăți care circulă fără emoție aparentă printre răniți, cadavre și mutilați pentru a-i repartiza apoi pe sex, clasă de vârstă și tip de rană, îi oferă vizitatorului un spectacol decalat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în sens religios? Că muzeul Holocaustului își trage numele, Yad Vashem, de la Isaia (LVI, 4-5.)? Că cea de-a douăzeci și șaptea zi a lunii nissan este ziua amintirii urgiei Shoah, data ofrandei de orz nou Templului și perioada de doliu în calendarul religios? Uneori, religia civilă cu care se dotează, la naștere, o țară emancipată este recuperată de cealaltă. Aici, mai degrabă Talmudul decât Biblia. Suntem surprinși să descoperim că poporul Vechiului Testament e mai puțin familiarizat cu Profeții decât
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un vis de groază, de sânge și venin Sfărmând duioasa pace din somnu lui senin Toți ofițerii vrednici, băieții lui cu care Pe câmpii biruinții alăturea luptase Cu toții se trezise și se înfățișase... Erau spectrali și tragici cu fețele în doliu Și fiecare-n spate purta un lung lințoliu Cu toți pe cel mai mare așa-l împresurară Și câte-un gest lugubru cu toți solemn schițară Apoi, trecură-n noapte înspre eterna pace Ca un convoi funebru ce merge să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
În coarne se avea?/ Leagăn dje mătasă,/ Să tse scoată afar djun casă” (Gorj), „Ca să-ț fasi casă d’e măr/ Cu crusuliță d’e păr/ Crusulița o putrăzî/ Flori dalbe t’-or cutrupi” (Hațeg - Hunedoara). Albul reprezintă culoarea de doliu arhaic și recurența acestui determinat în ambele procese ontologice (marea trecere și inițierea) uniformizează procesul de mutație ontologică. Reîntoarcerea în Terra Genetrix și reasimilarea la existența vegetală sunt condiții ale evoluției spirituale umane. „Naramza a frumoasă” din basmul omonim cules
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în generație și pentru a forța ușile, pentru a obține spațiu de publicare, accesul în reviste, în edituri... Îi citesc și îi admir pe mulți dintre colegii mei de generație, succesele lor sunt oarecum și ale mele. La fel, port doliu după cei căzuți, după Madi, acuma după Crăciun... Ce (mai) e generația '80 pentru literatura română? Din nou, mi-e greu să îți răspund competent. E sigur că existăm, că am dat cărți bune și personalități puternice. Și e evident
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu formaldehidă! Che și camarazii săi aveau să fie înmormântați într-o groapă comună "se-cretă"! La aflarea morții lui Che, la 18 octombrie 1967, la Havana s-a organizat în "Plaza de la Revolucion" o "velada solemne" un miting de doliu, la care au participat un milion de persoane și a vorbit Fidel Castro, fiind declarate pentru comemorare trei zile de doliu național. După informațiile unor localnici, locul unde au fost înhumați Che și camarazii săi a fost reperat și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
la 18 octombrie 1967, la Havana s-a organizat în "Plaza de la Revolucion" o "velada solemne" un miting de doliu, la care au participat un milion de persoane și a vorbit Fidel Castro, fiind declarate pentru comemorare trei zile de doliu național. După informațiile unor localnici, locul unde au fost înhumați Che și camarazii săi a fost reperat și în iunie 1997 la Vallegrande resturile combatanților, prin-tre care și cele ale lui Che, au fost deshumate, transportate la Havana cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cu el, că țara, urmând un mers opus vederilor lui, se va mări nu numai prin dislocarea Austro-Ungariei, dar și cu Basarabia întreagă.](Ibidem, p. X.) Două luni mai trecură și urmă moartea regelui în așa grele împrejurări, înmormântarea și doliul într-adevăr național purtat de întregul popor și de familia noastră în special. Testamentul lui, așa de frumos interpretat de regele Ferdinand I, [care] dădu astfel, de la primul gest ce făcea ca rege, o probă de simțimintele lui nobile. Într-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
rupea ceva din noi. Ce durere poate fi comparată cu pierderea țării, fie chiar vremelnic? În acest caz, jalea nu e micșorată fiindcă este între toți, ci multiplicată cu a fiecăruia. Nu te mai gândești decât la umilința și la doliul național. Căderea Bucureștilor ne frământa, cum o spusese și Ionel, mai mult decât ideea că Florica putea fi arsă. Cine n-a trăit acele zile în București nu-și poate închipui prin ce zbuciumări treceam: ști rile cele mai contrazicătoare
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Acolo a fost liber, a stat puține zile, a povestit cele din țară și a pornit la Paris, unde, găsind toate spre bine și victoria apropiată, și-a ras barba cea mare ce lăsase să-i crească în semn de doliu de la prima lui internare, nu fără a se fotografia, ca să păstreze o amintire vădită de cele pățite, la Paris. I s au făcut la Paris mari demonstrații oficiale. Nu am mai văzut pe bunul nostru prieten decât după armistițiu. recolta
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de a avea această rază de soare în viața lui întunecoasă. Mari serbări se deteră la Palat cu prilejul nunții: baluri costumate, dansuri clasice. Lumea din București se întrecu în a sărbători pe noua principesă. Noi, familia Brătianu, purtam încă doliul tatei și nu mergeam nicăieri. primul copil, principele carol Abia avu tânăra femeie vreme să se dezmeticească puțin, și anunță regelui că-și împlinește prima ei datorie de a asigura viitorul dinastiei. Acesta, doritor ca totdeauna de a lega cât
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
leală ce era Lydia nu s-ar fi împăcat cu ruperea legăturilor de recunoștință ce contractase cu acela care îi dăduse toate bunurile lumești în schimbul tinereții ei. Diplomatul plecă, peste câtva timp se uitaseră, G. Philippescu muri, nevasta, după un doliu de patru ani, își reluă viața ei lumească, dar de veci singuratică. Doamna Olga Maurojeny devenise marea doamnă de onoare, datorită regelui pe care îl ținea în curent cu toate cele petrecute în cercul reginei. Aducea astfel un mare serviciu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
numai cu fratele învinuit, dar cu mama și chiar cu mine, care nu mai eram în casa Brătianu. D-na Irina Câmpineanu 283, văduva lui Ion Câmpineanu, legată așa de intim de noi toți, încât lângă dânsa, în zilele de doliu și de restriște, noi, nu familia ei, am fost, încât nouă ne încredință pe mica ei fetiță când lipsea din oraș, încât ne copleșea cu gentilețe, amabilități și mii de atențiuni delicate, d-na Câmpineanu și copiii ei cei mai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de Fier este un partid politic. Generalul Antonescu, deși a fost proclamat conducătorul ei, este acum in strumentul ei. Lucrul s-a văzut din toate serbările, manifestările, defilările, declarațiile lui Sima și Zelea Codreanu, care arată public că numai de doliu național pentru luarea Ardealului [nu era vorba], ci bucurie de reabilitarea Gărzii și sărbătorirea lui Corneliu Codreanu. Parastasele în toată țara, și mai ales cel de la Predeal, la care asistau generalul Antonescu și Fabricius! Ce căta acesta la o ceremonie
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Era foarte mare eveniment, atunci, să te întâlnești cu un profesor universitar, un om care, în mintea noastră, se situa undeva la un nivel situat deasupra tuturor. Eram câțiva, printre noi o colegă, orfană de război, îmbrăcată sărăcuț, încă în doliu. Domnul care trecea pe lângă noi, spre laboratoarele catedrei de histologie, pe care l-am bănuit a fi profesor și l-am salutat, s-a oprit și s-a interesat de noi. Când a aflat de soarta colegei Carmen, îndoliată, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
în cel de-al doilea eșalon fotbalistic. Extrem de afectat de cele întâmplate sâmbătă dimineață la stadionul “Municipal”, când conducerea clubului FCM Bacău nu a lăsat echipa să intre pe teren la partida cu Dunărea Galați, antrenorul Gheorghe Poenaru, îmbrăcat în doliu, a declarat: Referitor la mărul discordiei, contractul de asociere dintre Consiliul local și AS FCM Bacău, tehnicianul băcăuan a precizat: Singurul jucător străin din lotul echipei FCM Bacău, fundașul francez Nicolas Vajou, este dezamăgit de turnura pe care a luat
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Rep.: Ce a însemnat pentru FCM Bacău și pentru fotbalul băcăuan anul 2010 ? Gheorghe Poenaru: Eu am spus și repet: cred că anul 2010 a fost cel mai dificil pentru fotbalul băcăuan, sunt de părere că e un an de doliu fotbalistic. Am trăit o jumătate de an de coșmar pentru ca, în finalul campionatului trecut, echipa să fie retrogradată, iar Bacăul să fie lipsit de o echipă în eșalonul al doilea, așa cum eram noi. Cred, în continuare, că s-a făcut
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Cum, de-o pildă, acea „baudelairiană“, cum o numeam noi, din str. Pă traș cu-Vodă, noaptea prostituată ieftină de bordel, iar ziua „acăță rătoare“, cu Înaltă școală de captație, prin centrul ora șului, unde apărea Într-un fals mare doliu (cine-o fi Învățat-o?), Înaltă, subțire, cu aere distante, dar de o subtilă și nespus de ațâță toare cochetărie pentru noi, proștii de bărbați. Longue, mince, en grand deuil, douleur majestueuse, ar fi cân tat-o marele poet al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ceva de încălțat, la care măicuța Natalia răspunde: “Poate or fi de înmormântare. N-aveam cu ce-l îmbrăca pe moșneag, au adus bieții oameni din România. Dar nu mi-o adus Transnistria nimic. Nam avut nici negru (haine de doliu). Floarea mamei, băiatul mamei! Ca la o babă, baba strânge tot, nu poate, osaiul trebuie tăiet, trebuie lucrat, n-are cine te ajuta dacă n-ai capeici. M-am dus la poștă să-mi deie de înmormântare. No vrut, n-
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
care înroșește pustiurile arctice, un avion care se rupe în două deasupra Mării Marmara, un bărbat care se sinucide din amor la Toledo, o femeie care zboară la cer aruncându-se în Sena; noi, colecționarii de ziare, suntem azi în doliu. Noi purtăm zilnic doliul altora. Noi suntem mereu în doliu, fiindcă în fiecare zi ziarele anunță morți - în toate ziarele lumii, pe paginile externe, sunt mai mulți morți decât nou-născuți, și nouă nu ne scapă acest amănunt. Obișnuiți astfel cu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
un avion care se rupe în două deasupra Mării Marmara, un bărbat care se sinucide din amor la Toledo, o femeie care zboară la cer aruncându-se în Sena; noi, colecționarii de ziare, suntem azi în doliu. Noi purtăm zilnic doliul altora. Noi suntem mereu în doliu, fiindcă în fiecare zi ziarele anunță morți - în toate ziarele lumii, pe paginile externe, sunt mai mulți morți decât nou-născuți, și nouă nu ne scapă acest amănunt. Obișnuiți astfel cu moartea, noi, colecționarii de
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
două deasupra Mării Marmara, un bărbat care se sinucide din amor la Toledo, o femeie care zboară la cer aruncându-se în Sena; noi, colecționarii de ziare, suntem azi în doliu. Noi purtăm zilnic doliul altora. Noi suntem mereu în doliu, fiindcă în fiecare zi ziarele anunță morți - în toate ziarele lumii, pe paginile externe, sunt mai mulți morți decât nou-născuți, și nouă nu ne scapă acest amănunt. Obișnuiți astfel cu moartea, noi, colecționarii de ziare, trăim ca incineratorii de la crematoriu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ăsta acum, când e recunoscut ca poet național, câștigă suficient, iar cărțile apărute în ediții superbe, cu ilustrații, adună cozi la librării, când femeile cad în extaz în fața lui, iar tinerii îl urmează fascinați. Joi, 18 noiembrie În zilele de doliu după Brejnev, s-au dat la televizor minuni de concerte, cu orchestre și soliști de prima mână. Am stat fermecați ore întregi în fața ecranului, înfășurați în pături și bând ceaiuri fierbinți. Acum programul s-a tâmpit la loc, nu mai
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]