5,649 matches
-
care dorește să vină la botez și se instruiește cu privire la credință, trebuie să învețe Simbolul de credință, pe care să-l rostească zilnic, înainte de culcare și să mediteze asupra lui în fiecare ceas. De asemenea, se impune să rostească Rugăciunea Domnească și să se întărească (însemneze) cu semnul crucii împotriva diavolului. Îndrumările date de Sfântul Niceta cu privire la importanța Simbolului de credință în viața duhovnicească a credincioșilor, amintesc și de alți cateheți renumiți contemporani lui precum Sfântul Ambrozie, Fericitul Augustin sau Petru
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
se află pe drumul către dobândirea virtuților (cap. 2-8). În capitolele 18-23 se realizează o frumoasă și profundă analiză a cererilor ce compun rugăciunea ,,Tatăl nostru” și sunt recomandate să fie făcute doar acele cereri care sunt cuprinse în ,,cererile” rugăciunii domnești și nu cereri ce solicită bunuri trecătoare, lumești. De asemeni, se recomandă ca rugăciunile noastre să fie nu numai dese, ci și scurte pentru ca să fie cât mai intense și astfel, mai adevărate, fiindcă ,,jertfa pe care Dumnezeu o vrea este
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
tel. 0264/595339 CONSTANȚA Librăria Sophia, str. Dragoș Vodă nr. 13, tel. 0241/616365 CRAIOVA Librăria Thalia, Teatrul Național Craiova, tel. 0251/415782 DEVA Librăria Prescom Divers, str. Ana Ipătescu nr. 11, tel. 0254/213782 GALAȚI Librăria Costache Negri, str. Domnească nr. 27, tel 0236/472927 TG. JIU Librăria Mihai Eminescu, str. Tudor Vladimirescu nr. 40, tel. 0253/214910 IAȘI Librăria Casa Cărții, Bd. Ștefan cel Mare nr.56, tel. 0232/270479 Librăria Junimea, Piața Unirii nr. 4, tel. 0232/412712
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
se înfăptuiască fără zăbavă. Căci după cum El Însuși este învierea, fiindcă în El înviem și noi, la fel se poate înțelege El Însuși ca împărăție a lui Dumnezeu, fiindcă în 82 El vom avea să împărățim”. (Sf. Ciprian, Despre rugăciunea domnească, XII, în PSB, vol. 3, p. 471) „... Pentru a fi plăcuți întotdeauna în împărăția Lui ne facem mai înainte plăcuți în această lume”. (Sf. Ciprian, Despre gelozie și invidie, XVIII, în PSB, vol. 3, p. 504) „Sub acoperământul Tatălui, al
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
însemnată a Duhului aceea de a curăți și de a ierta păcatele, cum mărturisește cuvântul evanghelic. Deci cel ce a mărturisit pe seama Lui puterea iertării păcatelor, I-a mărturisit odată cu aceasta și dumnezeirea 78”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Despre rugăciunea domnească, Cuvântul III, în PSB, vol. 29, p. 429-430) „Credem că Duhul subzistă și este cu adevărat El Însuși ceea ce este și se zice: există în ființa lui Dumnezeu-Tatăl, provine și iese din ea, având prin fire toate ale ei în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ca multe altele de altfel din vremea aceea, să fi fost închinată unor așezăminte de la Muntele Athos sau Patriarhiei de la Constantinopol, cu acel titlu binecunoscut de stavropichie. În anul 1803, fiind stareță Elisabeta-Schimonahia, sora Mitropolitului Moldovei, Veniamin Costachi, prin hrisovul domnesc dat de Alexandru Moruzzi, la 5 septembrie, călugărițele de aici au fost mutate la Mănăstirea Agapia, județul Neamț, în care viețuiseră până atunci părinți călugări, iar aceștia au fost aduși la Mănăstirea Socola, împreună cu starețul lor, Sofronie Arhimandritul. Aici au
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Mușatin. Însă acesta moare otrăvit de chiar Doamna sa, înțeleasă cu boierii."19 Discordia dintre boieri a produs necurmate lupte pentru tron, meteahnă care va fi moștenită în pseudodemocrația din secolul al XIX-lea și din cele următoare. Lipsind legitimismul domnesc în stare să mențină echilibrul între antitezele din sânul aristocrației, discordia a produs un gol etnic pe care s-au grăbit totdeauna să-l umple străinii. Boieri ambițioși veneau să cucerească tronul cu ajutor străin, meteahnă exploatată magistral de Imperiul
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
limba mea sunt toate culorile, În limba mea sunt toate stelele, În limba mea sunt toate misterele! O mie de doine, o mie de clopote Se-aud în fiece cuvânt, O mie de inimi, o mie de tropote De cai domnești zburând. Tonul înalt convine aici elocinței de forum. Pe o materie identică se structurează texte multiple, bunăoară Ridică-te, Sunt, Inscripție pe stâlpul porții, Scrisoare din Basarabia și nu numai. După ce, prin intermediul folclorului, descoperise poezia, după ce de la Meșterul Manole și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nu prevesteau nimic bun. Orașul, căzut în stenahorie, își revenea în simțiri, însă acești picuri nesuferiți de șușoteală îl făceau searbăd și urâcios. Pe străzi, începu să băltească rău a vrajbă. Guri spurcate de boieri hicleni, adunați pe sub zidurile curții domnești, trăncăneau. Răspândeau cu iuțeală dihonia. Se întreceau în a cleveti și unelti împotriva lui vodă. Ascunși pe sub ișlice și caftane îmblănite, brodate cu fir de aur, complotau, urzind minciuni sfruntate. Le ticluiau în palavre lungi și dese cât bărbile lor
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
avea scoase la mezat câteva isprăvnicii și moșii... Acești ranchiunoși și becisnici erau mușterii lui cei mai statornici. În lăcomia lor fără de margini, agoniseau felurite dregătorii și proprietăți chiar dacă nu le erau de niciun folos. Se împopoțonau cu diverse zapise domnești ce mărturiseau despre multele lor moșii și isprăvnicii 55. Tronul și chiar capul lui vodă depindeau de grăsimea peșcheșului. Trebuia să-l facă să plesnească sub greutatea lui. De zbir îl știau și țăranii pe care îi împovăra de dări
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
mezin rămîn documente de autoritate (s. n.)24 iar pretenția originii nobiliare pentru Augustin Z. N. Pop nu e guvernată de grandomanie. Ea pornește de la tradiția de familie, augmentată în subconștient, prin propria răsfoire în periodice și în colecțiile de diplome domnești"25. Dar pentru a "documenta" originea strămoșilor lui Vasile Iurașcu, "neam de mazili din ținutul Hotinului"26, Augustin Z. N. Pop sare tocmai în Țara-de-Jos, "la Ursu Iurașcu, cel căpitan de Covurlui, care l-a avut de fiu pe Iordache
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Poate că Ureche a cununat-o. Stînjenul "dom nesc", "de mijloc" sau "prost" depindea de mărimea palmei. Palma cea corectă, "domnească", avea 28 cm. Indiferent de mărimea palmei, un stînjen cuprindea opt palme, deci 2,24 metri avea un stînjen domnesc. Dacă palma era mai mică decît 21-22 cm, ea era palma "proastă" și stînjenul ieșea "prost"24. Așa că fîșia de pămînt primită în dar de la Ureche, cu lățimea de zece stînjeni proști, adică 17 metri și 60 centimetri, la lungimea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
1849, Raluca Eminovici a împuternicit pe soțul său ca să primească banii, ce i se mai cuveneau, de la Epitropia spitalelor Sf. Spiridon din Iași. Acum știm precis că Eminovici n-a primit acei bani, pentru că banii erau blocați, din porunca Divanului Domnesc, după cererea lui Constantin Hurmuzache. Pentru familia Eminovici, Ipoteștiul era ca și pierdut. Încă de la 10 iunie 1849, Raluca Eminovici ceruse Tribunalului și cererea a repetat-o, cu insistență, la 2 iunie 1850, la 1 decembrie 1850 și la 21
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
decît fusese locuită, iar acum părea o ruină. Dar, ca să cîștige 96 galbeni, din chiria casei de la oraș, Eminovici trebuia să stea la Ipotești, în condiții proaste și cu necazuri. În Foaia sătească nr. 22 din 3 iunie 1851, Divanul Domnesc a publicat hotărîrea de a se face licitație publică, peste șase luni, pentru vînzarea de veci a moșiei Ipotești, spre îndestu larea Eufrosinei Petrino cu suma de 2500 galbeni. Văzînd că Ipoteștiul este ca și pierdut, Raluca a cerut în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
la Botoșani, pînă la 26 octombrie 185353, așa că greu se mai poate crede că nașterea Agialei s-a întîmplat la Ipotești, la 7 mai 1852. Familia Eminovici a intrat în anul 1852 deosebit de îngrijorată, cu gîndul mereu la Diva nul Domnesc. Acesta stabilise, pînă acum, că pentru Orășeni, Epitropia Sf. Spiridan mai avea de dat Ralucăi Eminovici, un rest de 1388 galbeni și 9 lei. Față de această situație, Divanul Domnesc a hotărît: "Fiindcă moșia Ipotești de la ținutul Botoșani, a D. Căminar Georgi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în anul 1852 deosebit de îngrijorată, cu gîndul mereu la Diva nul Domnesc. Acesta stabilise, pînă acum, că pentru Orășeni, Epitropia Sf. Spiridan mai avea de dat Ralucăi Eminovici, un rest de 1388 galbeni și 9 lei. Față de această situație, Divanul Domnesc a hotărît: "Fiindcă moșia Ipotești de la ținutul Botoșani, a D. Căminar Georgi Eminovici, era scoasă în vînzare prin mezat, spre îndestularea D. cc. Efrosina Petrino, creditoarea amanetară în zisa moșie Ipoteștiul, cu soma de 2500 galbini, s-au slobozit arătații 1388
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
casa nouă, care se construia 69. Deci prin 1859 încă mai era de lutuit la ea; înseamnă că ridicarea acelei case s-a făcut cu vădite greutăți materiale. Cu o adresă din 3 iulie 1857, Eminovici a fost chemat la Domnescul Divan, dar a motivat neprezentarea cu o "Mărturie doftoricească", eliberată tot de Dr. Marian Hyneck și autentificată de Tribunal, la 8 iulie 1857, cum că "este bolnav de friguri și nu poate să meargă pe drum depărtat, fără mari pagubă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și EMIL ANTONOVICI, în ziarul botoșănean "Clopotul", 10 ianuarie, 1971, pag. 2. 23. AUGUSTIN Z. N. POP, în Contribuții documentare, pag. 34. 24. N. STOICESCU, Cum măsurau strămoșii, Ed. științifică, București, 1971, pag. 64-65. 25. Arhivele Statului Iași, Fondul Divanul Domnesc, Tr. 917, opis 1057, dosarul 54: "Ionășeștii, Doamna Stolniceasă Maria Mavrodin, cu frații Ponicești, pentru pămînt din numita moșie" (dosarul are 984 file). 26. Muzeul județean Suceava, Fondul de documente, doc. nr. 1082 și doc. 1054. 27. Muzeul județean Botoșani
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
prispa de brazde, de alături. Acolo dorea el să stea, toată noaptea, îmbrățișat cu iubita, în timp ce peste ei or să cadă lin florile de tei. Cîteva lovituri politice l-au trezit intr-o cruntă realitate. La 3 iunie, prin Decret Domnesc, a fost destituit din funcția de revizor școlar. Văzîndu-se rămas fără pîinea zilnică asigurată, a fost nevoit să primească funcția de redactor-administrator și corector la "Curierul de Iași", cu leafă de 100 de lei lunar. Deci, de la 500 lei, cît
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
din Furtuna are puterea de a convoca aceste forțe cu ajutorul unor duhuri de care se slujește. Inițial, Prospero nu fusese un locuitor al insulei pe care naufragiase cu mult timp în urmă. El ajunsese aici alungat din lumea unei curți domnești, iar puterile sale magice sunt, în realitate, legate de ostrovul pe care îl azvârlise soarta lui de surghiunit și valurile învolburate ale mării. La începutul piesei, Prospero își scoate mantia fermecată pentru a-i dezvălui fiicei sale, Miranda, adevărata sa
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
4); tron (4); 4 picioare (3); cu rotile (3); liniște (3); rege (3); relax (3); șezi (3); stau (3); vechi (3); așez (2); așeza (2); așezămînt (2); bază (2); de birou (2); bucătărie (2); cameră (2); computer (2); cursuri (2); domnesc (2); echilibru (2); electric (2); loc de stat jos (2); minte (2); negru (2); nou (2); de piele (2); putere (2); scaun (2); sedentarism (2); șed (2); a ședea (2); ședea (2); taburet (2); WC (2); ajutor; mă așez; a
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
scriitorul regelui Iosia. Din 4Rg. 18,18.37 rezultă că scribul sau secretarul oficial al regelui avea aceeași demnitate cu cea a căpeteniilor de oști: „Și chemând aceia pe rege, au ieșit la ei Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia curții domnești, Șebna, scriitorul, și Ioah, cronicarul, fiul lui Asa; ... După aceea a venit Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia curții domnești, Șebna, scriitorul, și Ioah, cronicarul, fiul lui Asaf, la Iezechia, cu hainele sfâșiate și i-au spus vorbele lui Rabșache”. Asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cu cea a căpeteniilor de oști: „Și chemând aceia pe rege, au ieșit la ei Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia curții domnești, Șebna, scriitorul, și Ioah, cronicarul, fiul lui Asa; ... După aceea a venit Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia curții domnești, Șebna, scriitorul, și Ioah, cronicarul, fiul lui Asaf, la Iezechia, cu hainele sfâșiate și i-au spus vorbele lui Rabșache”. Asemenea regilor, persoane particulare puteau avea propriii secretari: Baruh, de exemplu, a fost scribul profetului Ieremia (Ier. 36,4). Secretarii
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
înaintea lui Rehum și a lui Șimșai scriitorul și a tovarășilor lor, aceștia au trimis îndată la Ierusalim și cu puterea armelor au oprit lucrările Iudeilor»” (1 Ezd. 4,11.23); „Îi dădu de asemenea și o copie de pe porunca domnească, cuprinsă în hrisovul dat în Suza pentru stârpirea lor, ca să-l arate Esterei și să-i dea de veste despre toate” (Est. 4,8). Printre clădirile descoperite la Qumran se numără și un scriptorium, acolo unde membrii comunității copiau textele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
împlinire a omenescului, din perspectiva integrării în existențial.93 Meta-imaginea se înfățișează ca un sincretism al devenirii arhetip-mit în care oratio capătă valențele unui spațiu al reprezentărilor semantice primare: "Bună vremea, / Bună vremea, / Boierul de casă / Boieri pământești / Și sfetnici domnești! Boierul de casă / Afară să iasă / Căci cu el voim / Ceva să vorbim! Tatăl fetei: Cine sunteți dumneavoastră / Ce căutați la curtea noastră? / Spuneți de unde sunteți, / La ce-ați venit și ce vreți? Starostele: Mai încet, pe-ncetișorul / Să-ți putem
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]