2,129 matches
-
dar se vedea nevoit să recunoască că rezultatul era spectaculos. De dincolo, din cameră, Ileana continua să-i vorbească: Nu numai paznicii au o datorie de dus la capăt, mai auzi el înainte de a da drumul apei de la duș, și domnițele trebuie să se îngrijească ca lucrurile să meargă așa cum trebuie. Înviorat și înfășurat într-un prosop, ieși din camera de baie ca să-și ia hainele să se îmbrace. Ileana plecase, așa încât se îmbrăcă în liniște, grăbindu-se să coboare. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
așa. Atunci am început să iau în serios ce îmi spuneați voi. Nu pot să spun că despre paznici și ce au ei de făcut știu mare lucru, deși Calistrat s-a străduit să mă învețe câte ceva. Despre zei și domnițe însă chiar nu știu nimic. Nu crezi că a venit vremea să mă lămurești și pe mine? Deși trecuseră trei ani de la evenimentele petrecute în Baia de Sus, Cristian nu discutase niciodată cu soția sa pe această temă. În tr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vehemență dar adevărul era că îi plăcea să fie îngrijit de Ileana. Nu numai faptul că lua micul dejun în pat, pentru că la prânz și cină cobora să ia masa cu toată familia, însă apoi urmau ședințele de terapie, când domnița îl examina și își plimba mâinile tămăduitoare pe trupul lui. Făceau plimbări lungi în pădure, pentru că femeia spunea că aerul tare îl va ajuta să se vindece mai repede. Ca din întâmplare, Moș Calistrat apărea și el prin preajmă. Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de lângă care nu se putea desprinde. Îi plăcea să fie alături de ea și nu avea nici un chef de altceva. O rugase să-i fie alături pentru toată viața în poienița unde Ileana îi vorbise prima oară despre vâlvă, paznici și domnițe. Tot acolo o sărutase prima oară, după ce ea îi spusese că nimic altceva nu-și dorește mai mult în viață. Îmbătați de pasiune, nici unul dintre ei nu-l observase pe Calistrat ascuns în umbra copacilor. Bătrânul, zâmbind în colțul gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
umeri, nu trebuie să fii de acord cu mine. Pot însă să am părerea mea. Ileana arăta acum așa cum o cunoscuse inspectorul prima oară. O femeie voluntară și foarte hotărâtă. Nu mai era soția și mama blândă de la Iași. Redevenise domnița care avea de îndeplinit o datorie misterioasă, datorie pe care Cristian încă nu o înțelegea. E valabil și pentru domnițe? întrebă Toma, privind-o în ochi. Vreau să spun, chestia asta cu nemurirea. Avem un copil, sper că îți aduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cunoscuse inspectorul prima oară. O femeie voluntară și foarte hotărâtă. Nu mai era soția și mama blândă de la Iași. Redevenise domnița care avea de îndeplinit o datorie misterioasă, datorie pe care Cristian încă nu o înțelegea. E valabil și pentru domnițe? întrebă Toma, privind-o în ochi. Vreau să spun, chestia asta cu nemurirea. Avem un copil, sper că îți aduci aminte. Da, un băiat. Și? Îți amintești cum râdea Calistrat de tine? Ce-l așteaptă? Ce va fi el, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
noi. Ba bine că nu. V-am auzit perfect. Hm! spuse Ileana gânditoare. Deci, așa stau lucrurile, treaba asta nu face decât să-mi întărească convingerea că ești deosebit. Nici un om de rând nu poate auzi discuția dintre paznic și domniță atunci când aceștia nu vor. Cum spui tu, nu mi-ai răspuns însă la întrebare. Ce va deveni fiul nostru? Crezi că este momentul să ne gândim la asta acum? Nu ne oprește nimic să mai avem un copil, poate va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
va deveni fiul nostru? Crezi că este momentul să ne gândim la asta acum? Nu ne oprește nimic să mai avem un copil, poate va fi fată și atunci lucrurile se vor reașeza pe un făgaș normal. Treaba asta cu domnițele, se transmite numai pe linie maternă? Întreb pentru că, nu mi s-a părut de loc că maică-ta ar fi la curent cu ce facem noi. Nici nu e. Eu, ca să folosesc un termen care îți place ție, am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Întreb pentru că, nu mi s-a părut de loc că maică-ta ar fi la curent cu ce facem noi. Nici nu e. Eu, ca să folosesc un termen care îți place ție, am fost inițiată de bunica dinspre mamă. Da, domnițe nu pot fi decât femei și numai din aceeași familie. Ca și paznicii de altfel, numai că ei sunt bărbați. Știi, aș fi putut băga mâna în foc pentru asta, adăugă ea după o clipă de gândire, până ce ai apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
inspectorul ușor agasat de turnura pe care o luase discuția, nu-mi place deloc ce se întâmplă. Am senzația că încerci să abați conversația noastră de la subiectul principal. Ți-am cerut să mă lămurești și pe mine despre zei și domnițe. Vreau să știu ce rol ai tu în povestea asta cu vâlva și toate celelalte lucruri de aici. Constat că eviți acest lucru. Recunosc că o faci destul de elegant, dar în ultimă instanță, ca să spun așa, mă cam aburești. Absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
truc, pentru că era imun. Îl trecu un fior, dacă nici Pop nu reacționa așa cum se aștepta? Își alungă acest gând din minte. Nu se putea una ca asta. Nevastă-sa îi spusese că oamenii obișnuiți nu se puteau opune voinței domnițelor și paznicilor ce aveau toiagul în mâini. Cu el fusese altceva, el era paznicul ales de zei. Ei, poftim! murmură el. Am ajuns și eu să gândesc ca ea. Ridică din umeri și ieși afară din galerie. Deși trecuse prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trebuia să o stăpânească și s-o împiedice să ucidă, urma să își piardă viața mistuit tocmai de bestia din munți. Poate că asta îi era soarta, cu totul diferită de poveștile Ilenei, ce vorbea de succesiunea paznicilor și a domnițelor, puși acolo de zei tocmai pentru a veghea ca vâlva să nu-și poată face de cap. Ori poate că lucrurile stăteau tocmai pe dos, ultimul paznic murise fără urmași iar el nu era decât un înlocuitor ales la întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
orășelul din Munții Apuseni, mafioții basarabeni Vlad Mihailovici și Boris Godunov, țapinarii de la firma "Pinforest", zlătarii care caută, în fiecare an, câte un grăunte de aur prin pâraiele de munte și misterioasele personaje ale lumii de dincolo, Calistrat, paznicul, Ileana, domnița, zeii de la Stânca Adevărului, care "contemplă frumusețea lumii din jur" și, mai ales, vâlva muntelui, care păzește aurul din măruntaiele stâncilor. În primul roman, Ktistai, figura centrală era solomonarul lui Deceneu, în Hotarul zeilor, vâlva; sunt două simboluri cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Dan Tomorug își construiește romanul pe câteva nivele care răspund "intereselor" oricărui cititor. Mai întâi e simbolistica planu lui mitologic, cu inserții ale structurilor fantasticului și basmului; la Stânca Adevărului, pe Muntele cel Rău, zeii acceptă un paznic și o domniță, pe Moș Calistrat și pe Ileana care aleg un "urmaș" al paznicului și zeii îl primesc -, în persoana lui Cristian Toma, inspector de poliție din Iași, aflat în concediu de odihnă și, cum se vede, de (re)facere a ființei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să uite fata dezbinarea voită a familiei. Nu era visul meu, era visul de veacuri al tuturor românilor. O să înfăptuiesc Unirea ca și Mihai Viteazul! se încredință domnitorul, tulburat de venirea diacului Radu. Măria Ta, rosti sfios, la vederea frumoasei domnițe, diacul. Îngăduie să-ți amintesc că te așteaptă sfinția sa Neofit, trimisul Mănăstirii Rodosului. Mulțumesc diece. Îți poruncesc s o însoțești pe domnița Catrina spre odăile pregătite dinainte! Și spune-i căminarului Nicoară să trimită străjeri destoinici pentru paza preafrumoasei domnițe
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
și Mihai Viteazul! se încredință domnitorul, tulburat de venirea diacului Radu. Măria Ta, rosti sfios, la vederea frumoasei domnițe, diacul. Îngăduie să-ți amintesc că te așteaptă sfinția sa Neofit, trimisul Mănăstirii Rodosului. Mulțumesc diece. Îți poruncesc s o însoțești pe domnița Catrina spre odăile pregătite dinainte! Și spune-i căminarului Nicoară să trimită străjeri destoinici pentru paza preafrumoasei domnițe! „ O să am o grijă în plus” își spuse domnitorul. „ Totmai cred că a avut ceva de câștigat din pricina focului de la Iași!” rosti
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
domnițe, diacul. Îngăduie să-ți amintesc că te așteaptă sfinția sa Neofit, trimisul Mănăstirii Rodosului. Mulțumesc diece. Îți poruncesc s o însoțești pe domnița Catrina spre odăile pregătite dinainte! Și spune-i căminarului Nicoară să trimită străjeri destoinici pentru paza preafrumoasei domnițe! „ O să am o grijă în plus” își spuse domnitorul. „ Totmai cred că a avut ceva de câștigat din pricina focului de la Iași!” rosti gânditor Radu Mihnea, îndreptându-se bucuros să-l întâlnească pe misteriosul călugăr grec, căruia trebuia să-i încredințeze
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
grec, căruia trebuia să-i încredințeze taine, ce urmau să ajungă doar la urechile coconului său, uns ca domn în Muntenia. În timp ce Vodă și călugărul Neofit se întreceau în vești tulburi, ce veneau atât din partea turcilor cât și din partea creștinilor, domnița Catrina, uitându-și rangul, îl îmbrățișa pătimaș pe tânărul diac: Cât te am așteptat, Radule! suspină ea dulce, acoperindu-i fața oacheșă cu sărutări. Mai încet, domniță, rosti el încurcat, că nu s-au culcat toți ai casei! Nu-mi
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
întreceau în vești tulburi, ce veneau atât din partea turcilor cât și din partea creștinilor, domnița Catrina, uitându-și rangul, îl îmbrățișa pătimaș pe tânărul diac: Cât te am așteptat, Radule! suspină ea dulce, acoperindu-i fața oacheșă cu sărutări. Mai încet, domniță, rosti el încurcat, că nu s-au culcat toți ai casei! Nu-mi pasă de nimeni! Iubirea-i patimă pentru mine! Ba pentru mine-o fi doar pacoste! zise încetișor tânărul, înghesuind fata domnului spre ușa iatacului. Să nu mă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
înfiorată de atingerea buzelor flăcăului. Nu mă pot mișca ca-n Iași! Dar să știi c-o să vin poimâine noapte, când vârcolacii vor mânca luna, iar creștinii s or ascunde de frică! promise diacul, desprinzându-se din îmbrățișarea molatică a domniței. În tot acest timp, doi ochi scrutau întunericul nopții, încercând să deslușească vorbele celor doi îndrăgostiți. Era hatmanul Barnovschi, care nu plecase spre Suceava, întârziind din pricina unor daraveri cu vierii din Dealul lui Vodă, care-i datorau vinăritul pe ultimii
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Vodă, care-i datorau vinăritul pe ultimii doi ani. Dușmănia fățișă asupra domnitorului găsea o cale de izbândă! Putea să-l lovească în mândria lui de tată de familie. Ce s-ar mai bucura să știe toți boierii despre isprava domniței! Cu aceste gânduri, hatmanul îl pofti la sfat, a doua zi, pe diacul Radu: Frumos mai scrii, diece! Mulțumesc pentru cinstea ce mi-o arăți, cinstite hatmane, dar cred că pentru alte pricini m-ai chemat! stărui tânărul slujitor. Am
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Și tare mă tem că tătâne-su nu știe! zâmbi hatmanul. Cinstite hatmane, n-o să poți pune stavilă iubirii a două suflete nevinovate! murmură rugător tânărul slujbaș. Ba dimpotrivă, am hotărât să v-ajut! O s-o răpești mâine noapte pe domnița Catrina și-ai s-o aduci în cetatea Sucevei, pe drumuri ferite și pe cărări de codri nesfârșiți! Dar Domnul va sta cu mâinile-n sân? întrebă mirat diacul. Domnul e bolnav, iar steaua lui a început să apună. Boierii
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
gândea hatmanul Barnovschi, căutându-l pe diacul Radu pentru a-și pecetlui făgăduiala. Dar diacul se feri de privirea pătrunzătoare a hatmanului, îndemnându-se la post și ascultare Domnului. Zilele trecură netulburate de puținele întâmplări petrecute la Curtea din Hîrlău: domnița Catrina se hotărî să nu părăsească iatacul decât pentru a petrece ceasuri de rugăciune în biserica construită de Ștefan cel Mare, diacul Radu încă roșea când o mai întâlnea, uneori, după miezul nopții, slugerul Ilie fusese iertat și pus din
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
zilei de sfârșit de septembrie, o larmă de vaiete omenești și zăngănit de arme puse stăpânire pe toate laturile Curții domnești. Însuși domnitorul, galben ca ceara albinelor din stupinile de pe Bahlui, era tulburat de vestea ce o trâmbița logofătul Dumitrașcu: domnița Catrina dispăruse, fugind împreună cu diacul Radu! Degeaba-i căută baba Saveta și comisul Furtună primprejurul acareturilor Curții, că cei doi tineri parcă intraseră în pământ, iar pe dădaca Anisia parc-o lovise cineva cu leuca, că muțise și se uita
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de-i da de știre diacului! Apăi, veștile au și ajuns la el, căpitane, surâse îngăduitor starostele. Uite-l că vine dinspre Poiana Căldărușii! Oștenii se repeziră să-l lege pe diacul Radu, urcându-l pe un cal șarg, în timp ce domnița fu așezată într-o căruță de-a bătrânului staroste. Amândoi erau palizi, cu ochii trași de nesomnul nopții, dar încrezători în destinul lor. Bătânul staroste își îmbrățișă ca pentru ultima oară, îmbărbătându-l, însă, pentru încercările la care va fi
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]