7,291 matches
-
nr. 509 din 23 mai 2012 Toate Articolele Autorului Văzându-l atât de impulsiv și lipsit de maniere, refuză să se dezbrace. Când încercă să-i vorbească, dorind să-i ceară explicații și să-l tempereze, el o lovi cu dosul palmei peste față atât de tare încât, biata fată, paralizată de uimire și durere, căzu pe canapeaua de pe care abia se ridicase. Rămase blocată, incapabilă să schițeze un gest ori să articuleze vreun sunet. El o privea rânjind, cu pumnii
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
unitate de cercetare din cadrul Societății Române de Fenomenologie) s-a dus la Stocholm să lanseze (la Institutul Cultural Român) traducerea „Jurnalului de la Păltiniș”, cartea cu care la patruzeci de ani intra G. Liiceanu cu memorii despre Noica „pe portița din dos a literaturii"(4). Despre oamenii cu adevarat mari, ca Blaga, Nae Ionescu, Noica, M. Eliade, Mircea Vulcănescu, Vasile Băncilă, Nichifor Crainic, etc., filozoful Petre Tutea spunea că „au pus spirit” în scrierile lor. Față de filozofii interbelici, „cei de azi” și-
NOICA PRINTRE OAMENII MICI ŞI MARI AI CULTURII NOASTRE LA 25 DE ANI DE LA MOARTE de ISABELA VASILIU SCRABA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340893_a_342222]
-
3 ; articolul se poate citi on-line la http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=877 (4) Vintilă Horia credea că jurnalele intime ar fi „inutile încercări de a intra în literatura pe o portiță de din dos [...] un fel de a pretinde a deveni celebru pe spinarea unor celebrități autentice” (v.Isabela Vasiliu-Scraba, „Contextualizări”. Elemente pentru o topografie a prezentului, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2002, p.56). Aceași părere se întrevede în spusele lui C. Noica (înregistrate
NOICA PRINTRE OAMENII MICI ŞI MARI AI CULTURII NOASTRE LA 25 DE ANI DE LA MOARTE de ISABELA VASILIU SCRABA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340893_a_342222]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > PRIMĂVARĂ... Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Multe ace-am scos din mine Mă-nțepau până la os, Viața însăși mi se pare Că s-a întors toată pe dos. Ninge aspru- n primăvară Și copacii plâng cu-amar, Crengile își pleacă fruntea Că într-o rugă pe altar. Vântul suflă fără milă Supărat pe firul ierbii, Unde-s pașii Primăverii Să-i sărunte-n treacăt cerbii? Soarele ascuns prin cetini
PRIMĂVARĂ... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340948_a_342277]
-
Damblagiul cu o urmă de zâmbet, ce s-a întâmplat? - Ce să se-ntâmple? Venii domnul în localul meu cu încă doi nebuni, și cu unul dintre ei se încăieră ca lumea, de era să-mi întoarcă toată terasa pe dos, cu tot cu clienți, dar înainte să vii tu, încercam să ne-nțelegem, pentru a nu avera probleme, nici eu, nici el. Auzindu-l cum vorbea, lui Ghiță Damblagiul îi pieri pentru câteva secunde zâmbetul de pe față și ochii începură să-i
CĂPITANUL VASILE (9) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341175_a_342504]
-
răspunse cu drag îmbrățișării, se pupară, stătură câteva clipe îmbrățișați și începură să plângă. Tată lumea rămăsese fără suflare în jurul lor și patronul, un om înalt de doi metri cu chelie și cu barbă, care văzându-și terasa întoarsă pe dos din cauza celor doi, asista nervos la îmbrățișarea celor doi. Era consternat, nu spuse nimic un timp. Fizionomiile tuturor exprimau un sentiment greu de exprimat în cuvinte, nici ei nu înțelegeau, văzând că cei doi, după ce se bătuseră ca huliganii pe
CĂPITANUL VASILE (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341200_a_342529]
-
secret pe cineva să mute comoara în alt loc. - Bine! Acum du-te! Mâine dimineață mă vei însoți împreună cu oștenii mei. Îți voi fi recunoscător, iar recompensa va fi pe măsura efortului! Trădătorul făcu o plecăciune lingușitoare și dispăru în dosul unui perete. - Am să-ți tai capul, trădător împuțit! Așa vei proceda și cu mine mai târziu! - râse principele cu amărăciune. Când se întoarse Preda din treburile sale, principele îi zise: - Căpitane, ultima oară când m-am întâlnit cu fratele
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
existentenței, doar eu am tăcut și am strigat în hoardele liniștii care va e vouă vlăstar de incest, și tot eu, strigătul, tril al tăcerii, pot întoarce lumea din adaosul ploii, întunecat. gândul, spectator mut, nevăzut interlocutor, îi șoptește din dosul urechii: taci, strigăt, taci urlet, taci vânt. pe prispa existențialității mișună mult prea multe risipe ca cineva să te asculte, plângând. taci! Referință Bibliografică: Strigat / George Adrian Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 708, Anul II, 08 decembrie 2012
STRIGAT de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341396_a_342725]
-
proprii au rolul de a devoala personajul, de a-l contura cât mai net posibil, de a-l individualiza, limbajul oficial acționează în sens invers. El ascunde și nivelează vorbitorii, rămași, astfel, anonimi (căci toți glăsuiesc la fel), camuflați în dosul unor cuvinte abstracte, impersonale, al unor tipare, ce nu mai au capacitatea de comunica (“ Afișul de pe avizierul sălii profesorale, cu inițierea simpozionului, intitulat Rolul activităților extracurriculare în formarea și dezvoltarea personalității elevului, părea destinat anonimatului, pierdut printre anunțuri importante...”). Cât
ÎNTRE APARENŢĂ ŞI ESENŢĂ de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341342_a_342671]
-
Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin ȚENE Inima mamei Luna ca un sloi de gheață în topire Tristă aluneca pe cerul însorit, Era vremea morilor ce măcinau iubire Și-a Cuvântului din sinele dorit. Dar în lumea asta pe dos întoasă Băiatul ce-și bea ziua în paharul cu vin Își bătea adesea mama c-o palmă nervoasă, Apoi își îneca răutatea-n pelin. Într-o clipă cuvântul ucide l-a trăznit, A luat cuțitul și cu sete în mama
INIMA MAMEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341445_a_342774]
-
pe conița Corina, care-l perpelea precum puiul în frigare, și punea sare pe o rană deschisă în sufletul lui de om cinstit. Te rog, poți să-mi spui de ce plângi? - Cum să nu plâng și, îndepărtându-și lacrimile cu dosul palmii, îi spuse printre sughițuri: cum e posibil ca o mândrețe de femeie... ca dumneavoastră, a fost ursită de Dumnezeu să trăiască lângă un om fără inimă? Ce mare păcat!... - ...Dacă tu te gândești la mine, un om simplu, dar
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
știa cum a ajunsese în apropierea casei: o tăiase de-a dreptul peste haturi, intrase prin igișuri de mărăcini, mai să-și scoată ochii, iar la zgârieturile de pe mâini și picioare nu le simțea usturimea, dar când și-a privit dosul palmelor, din care se scurgeau picături de sânge, s-a oprit în fața porții, a răsuflat adânc sperând să-și revină, findcă-și simțea inima cum bate așa de tare în capul pieptului, și se temea să nu cadă jos; oboseala îl
PARTEA A VIII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341402_a_342731]
-
Când mi-aduc aminte mie, Nu mi-a stat bine nici tuns Lăsați gluma la o parte Domnilor, cât mai e timp Cumpărați rapid o carte De intrare în olimp! Spuneți-mi că nu se poate Și întorc lumea pe dos Cine n-o să dea din coate, O să dea din gură fără de folos Ziua când îți rupe graba Lumea haina pe din dos Mai bine să stai degeaba, Decât să lucrezi fără folos Priviți la băiatul acela cuminte Cum se uită
ZÂMBIŢI VĂ ROG de ION UNTARU în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341484_a_342813]
-
Cumpărați rapid o carte De intrare în olimp! Spuneți-mi că nu se poate Și întorc lumea pe dos Cine n-o să dea din coate, O să dea din gură fără de folos Ziua când îți rupe graba Lumea haina pe din dos Mai bine să stai degeaba, Decât să lucrezi fără folos Priviți la băiatul acela cuminte Cum se uită la noi de sfios: El l-a învățat pe Arvinte, Să-și lege pantalonii mai jos Și la urma urmei, dacă Am
ZÂMBIŢI VĂ ROG de ION UNTARU în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341484_a_342813]
-
cu cine te întâlnești, venise răspunsul celuilalt.) ...Mă trezisem apoi singur pe malul mării. Singur e un fel de a spune, căci împrejurul meu forfoteau oameni, care însă nu mă băgau în seamă - în tramvai îmi întorsesem prevăzător tricoul pe dos - . Începeam să înțeleg nostalgia celebrităților după anonimat, după condiția omului de rând, ignorat cu desăvârșire de semeni. Plaja mi se părea neospitalieră, fără nisip, un prundiș grosier se întindea până în talazuri, silind oamenii să se deplaseze cu mișcări caraghioase, aplecați
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
Nici un mesaj doar pentru mine. M-am privit de mai multe ori în oglindă. De unde apăruseră ridurile acelea subțiri, hașurate, pe pometele stâng? De la argilă albastră, care-mi strânge adeseori pielea. Mi-am privit mâinile. Câteva pete noi, cafenii. Pe dosul palmelor, geografii necunoscute. Iar am deschis cărțile. De câte ori mă doare ceva - și acum mă durea sufletul - alerg la ele și le privesc coperțile, le răsfoiesc, le alint. Le-am așezat teanc, lângă laptop. Să-mi fie aproape. Să le am
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341511_a_342840]
-
de om neînsemnat și meschin. Marcase totuși un progres în viața sa de când vizitase cetatea asediată: cei câțiva galbeni pe care-i simțea grei într-un colț al traistei sale și, mai ales, pergamentul de care dispunea acum, cusut în dosul cămășii, îi sporeau încrederea că va reuși multe zile și nopți de aici înainte să se descurce, dacă nu ca o persoană de vază, măcar ca una de încredere a suveranilor săi. Pergamentul acela îl făcea să se simtă puternic
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
grăbit pașii ? Ei, gata ! Ajunge atâta morală. Uite ! M-am întors. - M-am întors. Continuați ! - Nu putem ! - mi-a răspuns”groparul”. - Dacă vreți, mă mai întorc odată - o dau eu pe limba lor. - Un om întors e un om pe dos - veni promt replica reporterului. E clar. Trebuie să intru-n jocul lor. În clipa aceea mi-au trecut prin minte toate prostiile, tarele și ignoranța lumii. Nimicurile pe care le ridicăm la rang de conduite morale, obiceiuri și tradiții, sunt
GROAPA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342139_a_343468]
-
treabă. Pâine și cartofi găsesc oricând, dar doi indivizi puși pe “aiureală”, niciodată. Și cum să mă lipsesc de o așa sursă de inspirație pentru această povestire ? Deoarece clipa mea de gândire sclipitoare a expirat, revin la băieții mei. - Și dosul unui om spune uneori ceva - mă abat eu pe o altă pistă. - N-ai nimerit-o. Alea nu-s cuvinte. - Corect ! Eu zic să revenim la groapa noastră. - Care groapă ? Cea de ieri sau cea de azi ? - De ieri, avem
GROAPA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342139_a_343468]
-
Ăla are chef de glume cu mine: - Eu sunt, doamnă. Eu, în schimb, n-am chef de glume cu el: - Auzi, băi țâcă, pe vremea când eu îmi toceam coatele și neuronii prin liceu, tu te-ncălțai cu fesu’ pe dos. Asta ca să nu zic ce făceai cu puța. Crezi că de glume-mi arde mie? - Doamnă, eu sunt! Dacă nu mă credeți, întrebați-o pe doamna de matematică, uitați-o că vine. Și asta are chef de glume proaste: - Dânsul
LUNI, LA PRIMA ORĂ de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342202_a_343531]
-
nici în vis!) spre furnică (dispreț față de munca sisifică și exasperant de solitară și non-solidară, de a stabili „puncte cardinale în haos”, de a fixa coordonate corecte axiologic, într-o Românie contemporană a inversării valorilor a prestabilirii valorilor naționale „pe dos”, dintr-un Centru al Perfectei Ignoranțe și Incredibilei Rele-Credințe!), din partea unei dictaturi imbecile a multora dintre „caizii” pseudo-criticismului bucureștean, opac complet la „provincie”: „Eu nu mi-am făcut decât datoria. Am citit, am reflectat și am scris. Îmi place să
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
schimbul 3, am plecat mai devreme că nu am avut de lucru. Când am dat să ies din părculețul nostru (părculețul nostru, auzi la ea!) am auzit o ceartă grozavă, înjurături, portiere trântite și m-am ascuns de teamă în dosul unui copac (bine că nu te-ai ascuns după alt dos). Mă auzi, da? - Da, zi mai repede. - Așa, și am stat să urmăresc, să plece, îți dai seamă ce frică mi-era, tremuram ca... - Stiu, ca un câine la
BANII, ĂŞTIA..., LUA-I-AR DRACU ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341940_a_343269]
-
lucru. Când am dat să ies din părculețul nostru (părculețul nostru, auzi la ea!) am auzit o ceartă grozavă, înjurături, portiere trântite și m-am ascuns de teamă în dosul unui copac (bine că nu te-ai ascuns după alt dos). Mă auzi, da? - Da, zi mai repede. - Așa, și am stat să urmăresc, să plece, îți dai seamă ce frică mi-era, tremuram ca... - Stiu, ca un câine la injecție! - Aha, și ce crezi? S-au luat la bătaie, știi
BANII, ĂŞTIA..., LUA-I-AR DRACU ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341940_a_343269]
-
devenise doar o armă, cu ajutorul căreia ar fi putut să se apere de eventualele lor critici, pentru că ar fi putut arunca și el la o adică, acel: „da’ tu nu?”. Și uite-așa, a ajuns treptat să facă exact pe dos decât era sfătuit, de obicei de mama sa. Că doar nu era să facă el ceea ce îi spunea...o femeie! Poate de aceea nu a reușit să se înțeleagă deloc nici cu Liliana, cu toate că acum când el este la ananghie
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
nu țin minte decât că bradul era împodobit și la ușă a bătut cineva. “Cioc, cioc!” Toată lumea: “a venit Moșul ... Flori, deschide ușa Moșului.” Și eu am deschis ... am văzut un Moș cu barbă și haină de blană întoarsă pe dos, m-am speriat, i-am trântit ușa în nas și am început să plâng. Abia m-au potolit! Printre sughițuri am spus poezia ... deoarece altfel nu primeam păpușa și asta era o adevarată nenorocire! Era prima mea păpușă adevărată și
SĂGEATA LUI CUPIDON III (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342331_a_343660]