4,224 matches
-
fiind o carte de bucate a unui patron de restaurant legendar de pe Arthur Avenue. Îl sunasem pe bucătarul Mario cu o zi înainte, ca să mă prezint și ca să-l asigur că eram foarte entuziasmați de cartea lui. — Pari o doamnă drăguță, concluzionase el la sfârșitul conversației. Trebuie să vii cât mai curând pe la restaurant! Adu-ți și prietenii! Fac cinste, desigur. Fir-ar al naibii! Să scap de contract nu avea să fie o experiență plăcută. Niciodată nu mai fusesem nevoită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o imagine pentru care vreo câteva generații de bărbați de pe întreg teritoriul Americii s-ar fi aliniat la un semn, dar pe mine m-a făcut să mă simt stânjenită. — Tot Gucci, s-a umflat ea în pene. — Îmmm, foarte drăguț! am zis eu, dând din cap. M-am gândit la subiectul noii mele cărți! a țipat ea, aplecându-se ca să-mi ofere două sărutări prin aer. Stai puțin, păpușă, să nu uit! Ți-am adus un mic ceva! Candace a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dau și ei o copie. Așa, pentru o a doua opinie. Ei, o să-mi înghit gălușca și-o să fac eu primul pas, m-am gândit, când am pășit tăcute în lift. — Salut, Lulu! Ce mai faci? Ai o bluză foarte drăguță. Lulu a apăsat butonul de parter și a continuat să privească drept înainte. — Claire, a pronunțat ea rar și pe un ton scăzut. și asta a fost tot. N-am conversat prietenește pe drumul până la parter - Lulu nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mi-am șters fruntea cu centimetrul de tricou care-mi rămăsese neîmbibat de transpirație. Până și Bea s-a uitat mirată la mine. Mi-am strâns covorașul și m-am întors către Lulu, hotărâtă, o dată și pentru totdeauna, să fiu drăguță. Tocmai ne petrecusem o bună bucată de timp aliniindu-ne chakrele, așa că poate avea să fie mai receptivă. — Ești foarte bună, Lulu, i-am spus. Sunt impresionată. Faci yoga de multă vreme? Lulu n-a zis nimic și, o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fac“ yoga, oamenii „practică“ yoga. și nu totul e o competiție, știi? mi-a răspuns ea iritată, agățându-și geanta pe umăr. După care s-a îndreptat către ușă. și cu asta s-a încheiat tentativa mea de a fi drăguță cu Lulu. Salut, iubito! Tocmai am aterizat. Există vreo șansă să ne vedem în apartamentul meu, peste o oră? m-a întrebat Randall. Sigur că da! i-am răspuns rapid, gândindu-mă că Bea o să mă lase să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
se gândească. — Nu, de fapt, n-am ajuns încă în punctul ăla. Prietenă? Eu presupusesem că e singur. Prezența unei prietene era ceva neașteptat... și, sinceră să fiu, și ceva puțin dezamăgitor. Luke ar fi fost perfect pentru Mara. Era drăguț, inteligent, dintr-o familie unită și avea niște și niște ochi întunecați și sexy. Iar Mara era topită după bărbații cu zâmbete seducătoare. Ei, asta era! Eforturile mele de a le face lipeala fuseseră sugrumate din fașă, dar probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să plătească el - Luke era artistul înfometat, ca să zic așa, și fusesem martora genului de activități pe care le accepta, ca să se ajungă cu banii. Dar Luke nu mi-a dat drumul. Nici vorbă, Claire. Ai fost și-așa destul de drăguță că ai venit ca să sărbătorim, în ciuda faptului că ești așa de ocupată. și în ciuda faptului că m-ai văzut foarte de curând purtând pe cap o bonetă de bebeluș. Luke a zâmbit, iar eu am observat, din nou, cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să apuc să scriu un cuvânt, ușa biroului a fost dată de perete și Alice - o angajată temporară blajină, care juca, de o săptămână, rolul de asistentă a lui Vivian - a intrat înăuntru, închizând-o repede în urma ei. Fețișoara ei drăguță era roșie ca sfecla și contorsionată de frică. Deasupra buzei de sus i se formaseră picături de sudoare. — Trebuie să mă ajuți, Claire, mi-a spus ea gâtuită. O să mă omoare. Vivian pleacă din apartament în douăzeci de minute, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fapt, l-am invitat pe unul dintre autorii mei, am răspuns rapid. Luke Mayville, nepotul lui Jackson. O-ho. Oare Randall avea să se supere? Dintr-o dată, mi-am dorit să mă fi gândit de două ori înainte... Da? Foarte drăguț, iubito. Mă bucur. Cum? Nici o reacție? Ar fi trebuit să fiu ușurată fiindcă Randall nu se simțea amenințat de faptul că-l luam cu mine pe Luke - dar o parte din mine, o recunosc, era puțin dezamăgită de indiferența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
seducător decrepit? Era ca un vis oribil, absolut oribil. Mi-am dres glasul. — Îmm, Carl, vrei să-ți trimit contractele, până mâine, direct ție sau agentului tău? — Ne-a stricat cheful, a rânjit, cu răutate, Vivian. — Trimite-mi-le mie, drăguțo, mi-a răspuns Carl cu o voce scăzută, care m-a făcut să-mi vină să vomit. și-ai auzit ce-a zis Vivian. Sunt cel mai bun din branșă. Ar trebui să ții minte și să-ți lași ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
săptămâna, așa că... — A! A! Așa a zis? a râs batjocoritor Vivian. Buza de sus i se strâmbase în semn de dezgust. — Dumnezeule, Claire, fă-ți un bine și maturizează-te dracului o dată! Nu crezi că se poate ca agentul cel drăguț să te fi mințit? Că s-ar putea, cum se spune, s-o vândă și către alți publiciști, ca să vadă cine ar mai putea fi interesat? Bărbații mint, Claire. Ca să obțină ceea ce-și doresc, sunt în stare să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
evident șocată. și unde înseamnă asta? Care e orașul tău natal? — Iowa City. Mai mult sau mai puțin. — A-ha. A-ha. OK. Păi, de ce să nu-ți las totuși portofoliul meu? În cazul în care te răzgândești. — E foarte drăguț din partea ta, Mandy, dar nu cred că e nevoie. Eu și Mandy ne-am încontrat, politicos, până când, într-un final, eu am fost de acord să păstrez dosarele. Nu puteam să mai pierd timp discutând pe tema asta și, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Tocmai îmi aprindeam o țigară, în față la La Goulue, când am văzut-o. Pe blonda din fotografia pe care o găsisem în sertarul biroului lui Randall. Era peste drum de mine, îmbrăcată cu un pulover subțire și o fustiță drăguță de vară, care-i punea în evidență picioarele cu mușchi frumos definiți. Fata era fenomenal de frumoasă. Când un taximetrist a încetinit ca să-i permită să traverseze, ea i-a făcut cu mâna, cu o recunoștință sinceră. Femeia asta avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
negocieri într-un teritoriu ostil, care îi cuprindea pe Lulu și pe Graham. și ei fuseseră obligați să execute ordine la a căror amintire acum se cutremurau. — Bine-ai venit în viața din afară, Claire! mi-a urat o femeie drăguță, într-o rochie lejeră. și felicitări c-ai scăpat! — Eu sunt Marvin, a zis bărbatul din stânga mea. Am fost directorul artistic de la Grant Books. Asta până într-o după-amiază, când Vivian m-a făcut „un nenorocit de hermafrodit impotent“ în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
bucur să aud asta. și tu pari mai fericită, Claire. Eram fericită. Mă simțeam, din nou, eu însămi. Ceea ce era o ușurare incredibilă. Ultima lună fusese cu-adevărat minunată. În primul rând, îmi găsisem un apartament cu două camere foarte drăguț, în Williamsburg, pe care Bea mă ajutase să-l transform într-un cămin încântător. Nu era mare, dar era al meu - iar chiria era destul de rezonabilă. Mama venise în vizită timp de o săptămână și, cu o seară înainte, botezasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dracu’? — Vezi, dacă n-ai de gând să-mi cumperi mașina aia de spălat vase pe care ți-am cerut-o de-o sută de ori, atunci plec eu să-mi fac rost de una. O mașină de spălat vase drăguță, iremediabil maniacă și cu sâni atașați. — Doamne Dumnezeule, oftă Gaskell. Chiar că ești o javră! Henry Wilt, ești un nesuferit! zise Eva a doua zi dimineața. Wilt se ridică în capul oaselor pe pat. Se simțea îngrozitor. Nasul îl ustura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mult decât o nuanță de dispreț. Sally se cuibări cât mai aproape de el și-i șopti cuvintele în ureche. — Eu sunt o dragă trupeșă, veni răspunsul lui Sally. — Asta pot să observ și eu, spuse Wilt. Ai un trup foarte drăguț. — Ăsta-i cel mai drăguț lucru pe care l-am auzit vreodată de la cineva, aprecie Sally. — în cazul ăsta, comentă Wilt, apucând un cârnăcior înnegrit, probabil că ai avut o copilărie nefericită. — Adevărul e că așa a și fost, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dispreț. Sally se cuibări cât mai aproape de el și-i șopti cuvintele în ureche. — Eu sunt o dragă trupeșă, veni răspunsul lui Sally. — Asta pot să observ și eu, spuse Wilt. Ai un trup foarte drăguț. — Ăsta-i cel mai drăguț lucru pe care l-am auzit vreodată de la cineva, aprecie Sally. — în cazul ăsta, comentă Wilt, apucând un cârnăcior înnegrit, probabil că ai avut o copilărie nefericită. — Adevărul e că așa a și fost, zise Sally și-i smulse cârnatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
jos, se căută în buzunar după lanternă și o aprinse, luminând solul.La câțiva metri mai în față se zărea un pătrat mare de furnir. Wilt înaintă și îl ridică. Sub el se găsea o gaură, o gaură mare și drăguță, un puț. Exact mărimea potrivită. Ea o să se potrivească perfect aici. Tânărul stinse lanterna. Probabil că gaura avea vreo zece metri adâncime. Trase la o parte placa de furnir și se întoarse după păpușă. Peruca îi căzuse iar. — Futu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe bietul Henry! — Desigur. S-ar putea ca lovitura aia să-i fi afectat creierul, spuse domnul Morris cu o satisfacție mohorâtă. Contuziile cerebrale pot afecta în mod ciudat caracterul unui om. îl transformă peste noapte dintr-un tip simpatic, drăguț și inofensiv, cum e Wilt, într-un maniac ucigaș care o ia razna brusc. S-au văzut și lucruri mai ciudate decât ăsta. — îmi permit să zic că Henry te-ar aproba primul, spuse Braintree. Nu cred că e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să încerce ceva. Puteau sta înțepeniți o veșnicie pe bancul ăsta de noroi. Pe puntea din față, Sally o curăța pe Eva cu un burete. Acum jumătatea de jos, draga mea, zise ea, desfăcând nodul funiei. — O, Sally! Sally, nu! — Drăguță lăbiuță! — O, Sally, ești îngrozitoare! Gaskell se chinuia cu cheia franceză. Toată povestea asta cu papiloterapia începea să-l calce pe nervi. Și plasticul. La sediul conducerii comitatului, directorul se chinuia din toate puterile să-i liniștească pe membrii Comitetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în stare să scornească vreo chestie complicată, ceva care să-i mențină într-o activitate febrilă. Cum îi ucisese? îi bătuse în baie până muriseră? Nu era destul sânge. Până și Flint recunoscuse asta. Așadar, cum? Ce metodă simplă și drăguță exista? Bietul Pinkerton, bătrânul, alesese o moarte liniștită atunci când înfipsese un furtun în țeava de eșapament a mașinii sale... Aha, asta era! Dar de ce? Trebuia să existe și un motiv! Și-o trăgea Eva cu dr. Pringsheim? Cu papagalul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Salonic, nu mai știu. Aveam, câți să fi avut, 20, 30 de ani, nu mai știu. Deci, Sienna Salonic Sevilla, nu mai știu. N-aveam nevoie, dar m-am așezat la rând, așa, la portocale. În fața mea, o tânără foarte drăguță se uita pierdută în ochii logodnicului. Avansam foarte încet. La un moment dat, se desprinde o doamnă din fața noastră. Coafată, elegantă, profil oriental. Cum vă spun, deci, acum o săptămână, la ski, în Elveția, mă așez și eu la coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu o observație originală, cu ceva care să fie absolut și ireductibil al ei. Da, presupun că, uneori, am ceva într-adevăr neplăcut. Dar nu tot timpul, și nu ca o chestiune de principiu. În zilele bune, sunt cel mai drăguț și mai prietenos om din lume. Nu poți să vinzi asigurări de viață cu succesul pe care l-am avut eu dacă clienții nu te simpatizează, cel puțin nu timp de trei lungi decenii. Trebuie să le fii apropiat. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
forțează niciodată să fac nimic. Am făcut-o pentru că am vrut eu. — Cu încurajarea lui David. Modestia le prinde pe femei. David zice că mă ajută să mă respect mai mult. — Așa zice David. Te rog, Tommy, încearcă să fii drăguț. Știu că nu ești de acord, dar am găsit, în fine, o șansă la puțină fericire și nu vreau să o las să-mi scape printre degete. Dacă David vrea să mă îmbrac așa, ce importanță mai are? Pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]