2,465 matches
-
și viitorul. Numai prezentului nu-i face loc niciunde. Poate să încapa doar în sticlele golite de băutură, dar dopurile au fost scoase, timpul trece, și ceasu-n loc sa ticăie, întinde-o mana de femie, ascunsă-ntre costume, și murmură duios. Actorul umblă în șosete și se tânguie, se mustră, într-o poză vie și se uită-n sală blestemând și admirând locul sacru pe care l-a slujit și pe care îl sărută. Singuratatea lui apasă pe umerii fiecărui spectator
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
limpezime fantastică! Nu mai fac teatru, nici nu-l mai vreau și nici nu mă mai interesează teatrul în sine! Acum, folosesc teatrul! De aceea, și Pescărușul e un spectacol care nu intră în tipare, pentru că e făcut din agresivitate duioasă față de neputință și un anumit tip de umor caustic față de împlinire. Ați stat o vreme în America, chiar în timpul lui Ceaușescu. Cum ați lucrat cu actorii americani de teatru? Vedeți, când am zburat prima data spre pământul american, tulburat de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și imprevizibil pe cer, asemeni unui cârd de mioare. Imaginea dinamică creată prin această metaforă armonizează teluricul și cosmicul sub semnul „marii treceri“, al devenirii universale. O altă figură de stil semnificativă din strofa a doua este epitetul din structura Duioaselor dureri. Evidențiat prin inversiune poetică, acest epitet semnifică suferința „dureros de dulce“ a iubirii, dorul, nostalgia unei amintiri de neuitat. În același timp, epitetul și substantivul determinat creează un oximoron, sugerând faptul că amintirea pierdutei iubiri învăluie trecutele dureri în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a genului liric este transmiterea în mod nemijlocit a unor idei, repre zentări, sentimente. Astfel, prin poezia Din cerurile albastre, poetul comunică idei și repre zentări despre efemeritatea iubirii, despre trecerea timpului și devenirea cosmică și sentimente, precum dorul sau duioasele dureri ale iubirii. O altă trăsătură a acestui gen literar este prezența textuală a eului liric/prezența instanțelor comunicării lirice. De exem plu, în poezia eminesciană, eul liric este desemnat prin mărci ale persoanei I (pronume și verbe la persoana
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Acestea, sunt niște bucăți de pînză, late de 10 cm., lungi de 65 cm. La un capăt se leagă o lumînare, iar la celălalt un ban, după puterea decedatului. CÎnd se lucrează gulerele, aceste trei femei, cîntă Într-o melodie duioasă, următoarele versuri: ,, ... cutare și tu mi-ai plecat Pe un drum Îndelungat și neapropiat Înainte ai să mrgi, ochii să-i arunci La mîna dreaptă Că acolo mai este, o lină fîntînă Cu apă sălcie de-a de-ți place
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
cătușe, păduchi, șobolani, zăvoare, mucigai, din care nu lipsește totuși frumosul, o frumusețe recuperată prin vis sau amintire. Lumea închisorii este lumea valorilor confuze, poartă stigmatele răului: răul și urâtul sunt conjuncturi ale destinului. Sub expresia de mahala este surprinsă "duioasa ilaritate", "grotescul", "suavitatea", "mirosul argotic", amestecul seriozității cu bufoneria. Poezia Flori de mucigai deschide volumul omonim reprezentând o altă artă poetică argheziană, care exprimă efortul creator al artistului în vederea realizării artei. Poezia este rezultatul harului divin și al neliniștii artistice
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sa sunt „evenimente de cunoaștere-, fiindcă simbolizează încheierea unei etape ăcopilăria) și începutul alteia ădrumul spre maturitate). „Creangă scrie cartea unei vârste cu sentimentul reîntoarcerii acasă dintr-un ezil îndepărtat-. Jean Bautiere Carte a copilăriei evocate din „perspectiva depărtată și duios nostalgică a maturității Amintirile lui Creangă reprezintă o operă unică în literatura română prin forța cu care a reușit să comunice miracolul vârstei inocente, prin farmecul neegalat al limbajului și prin umor-. Așadar opera lui Creangă este rodul muncii și
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Biserica Ortodoxă Română este afirmată mai ales de nenumăratele traduceri în românește din oprea sa. Alături de cinstirea cultică a Sfântului Vasile cel Mare prin sărbători, cântări, iconografie, cuvântări etc., melozii anonimi ai neamului nostru și-au adus ofranda simțirii lor duioase preamărind pe marele ierarh ortodox în colindele noastre românești. În Biserica Ortodoxă Română Sfântul Vasile cel Mare este unul dintre cei mai populari sfinți, opera sa constituie și astăzi un izvor bogat de învățăminte folositoare, iar exemplul vieții sale este
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
a speculației filosofarde. Dimpotrivă, atenția pare a-i aluneca mai degrabă spre concretețea unui real ce se lasă dezvăluit în cele mai sordide detalii: "(închid ochii deschid gura/ niște scursori sunt zilele/ străzile tremură cu burta la stele/ mațele cântă duios / închid ochii deschid gura/ în locul lacrimilor/ din orbite/ se scurg bucăți de scuipat)" ( Pentru nimic în lume). Este cât se poate de evident că potențialul interpret al unui astfel de text, emblematic pentru maniera de construcție a lui Acosmei, are
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Eminescu, București, 1971), Poezii (Editura Junimea, Iași, 1971), Poemul de purpură și alte poeme (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1974). Masca preferată este, deocamdată, aceea anunțată, cu superbia orgolioasă a pozei neoromantice, în Solie ("Eu sunt ambasadorul Melancoliei,/ Și iată,/ Mult prea duioasele mele scrisori/ De acreditare:") și detaliată în Prima scrisoare, "Dată azi, în cetatea Mâhnire", de cel mai cunoscut alter al poetului: "Noi, Padișahul/ Întregii Melancolii,/ Împărat al Singurătății de sus și de mijloc,/ Stăpânitor/ Absolut al regatului Dor/ Și prinț
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din Apăstătută împrumuta ceva din inimă leopardiană nemângâiata în fața muțeniei și indiferentei naturii; blocajul eului, transpus în alți termeni de Quasimodo, se manifestă prin imposibilitatea de a interioriza, elabora și exterioriza materia poetica: Zadar vedeam sclipirile / amurgului în cale, zadar duios pe vale / Privighetori cântau (Renașterea la viață, vv. 53-6) și altundeva dar dorința / Murise-n neputința / Biet sufletului meu (idem, vv. 71-72).314 Împietrirea inimii este sugerată de ambii scriitori prin negarea capacității de a auzi și a simți. Liniștea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Colinelor, însingurat și-albastru, / Nici cântu-n zori de păsări vestitoare / A primăverii și nici luna muta / Sclipind din cerul limpede pe maluri / Nu-mi vor atinge inima, când totul / mă va lăsa nepăsător, și arta/ Și vraja firii, cănd orice duioasa / Simțire îmi va fi în piept străină, / Atunci, lipsit de singura-alinare / Ce mi-a rămas, în studii mai aride / Îmi voi petrece rest-acestei sterpe / Și crude vieți. (Contelui Carlo Pepoli, vv. 127-139). Referindu-se la studiile mai aride altri studi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Zamfir: 2012, 320). Eminescu și Eichendorff, Lenau, Heine "Din Heine, a cărui înrâurire este mult mai redusă decât se credea odată, ar fi început să traducă la Viena. Cugetările sărmanului Dionis îl amintesc: "Noaptea-n pod, cerdac și streșini heinizând duios la lună."" (Călinescu: vol. I, 1999, 315). "Din seria romantică a lui Eichendorff, a lui Lenau, a lui Heine, prin poezia lui Eminescu trece acea undă de lirism germanic, în care natura, omul, poematizarea sunt în mreaja comuniunii lor sentimentale
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
limbii 47. Alți câțiva se apropie de limba textelor vechi mai mult instinctiv, prin natura talentului lor: N. Gane, Vladimir Macedonski. La aceștia, evocarea istorică se suprapune (din punctul de vedere al utilizării arhaismului și a termenului învechit) cu amintirea duioasă a "zăpezilor de altă dată". Între ei și Mihail Sadoveanu, mai târziu, există similitudini de temperament artistic, ceea ce confirmă autenticitatea variantei stilistice căreia N. Gane și Vl. Macedonski îi aparțin, creând-o totodată. Alți prozatori, fără a avea efectiv cunoștințe
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
făcu semn să stea liniștită. "Văduvă de război, dar tu te-ai născut când au tras ăia gazele de la ruși, la două baniți de ani după război," îi spuse în gând. "Escavatoristul ăla blond te-a făcut", mai preciză zâmbind duios. Dinspre bucătărie veni, șonticăind, Sighirtău, văr bun cu Soporan. Abia mergea. Se răsturnase vara trecută butoiul cu vin peste el și-i stâlcise picioarele. Mergea împleticit, ca paraliticul de bătea clopotul la biserică. - Iertați, părinte, oftă Sighirtău. S-a aprins
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
așa cum remarcă cu insatisfacție criticul Ion Frunzetti, dar și un bust în pură manieră academică, realizat după fotografia poetului făcută la 27 de ani unde acesta poartă mustață! Acest bust relevă, în opinia lui Petru Comarnescu, "o expresie ... meditativă și duioasă"254, cu toate acestea inadecvată cu statuarul pe care licitația simbolist-romantică a ipostazei genialoide, orfice a poetului o reclama. Cu aceeași concepție realistă, Reitz execută un "tuș" în 1889, reprodus în "Fântâna Blanduziei", iar Mayerhofer un "creion" după un instantaneu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
impresionant mamei. Ea se adresează cu bucurie sau cu dojană fetelor și flăcăilor, se jertfește sau se răzbună pentru copilul ei, plânge și râde, participă la marile evenimente din viața acestora, acordându-le sprijin și încredere în propriile forțe. Sincere, duioase, exprimând direct gândurile, ideile și sentimentele unei întregi colectivități, cântecele, doinele, baladele noastre, surprind nenumărate ipostaze ale mamei: mama bună, dreaptă, hotărâtă, necruțătoare, activă. Și proverbele românești înmagazinează un tezaur de înțelepciune referitoare la rolul și importanța unei mame: „Dragostea
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
sînt analfabetismul, sărăcia, boala și moartea. "Totuși, se continuă în text, se pune problema să abolim de-acum înainte abuzurile unui secol industrial, sursele noului comportament trebuie, inevitabil, căutate în afara civilizației fierului și cărbunelui." Urmează o lungă evocare, pe jumătate duioasă, pe jumătate lirică, a "valorilor de altădată", a "vechii înțelepciuni care se menține departe de autostrăzi", a "limbajului regional", a dictoanelor antice, a "cîntecului plugarilor", a ritualurilor tradiționale, a flăcării focului de lemne și a calităților incomparabile ale ierburilor vindecătoare
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de amintiri, de satisfacții trăite în mijlocul familiei, rudelor, prietenilor și colegilor. Amintirile din copilărie se asociază întotdeauna cu evenimentele și cu întâmplările petrecute în prima parte a vieții, ele constituind mai târziu, când le privim retrospectiv, cele mai frumoase, mai duioase, mai amuzante și mai intens trăite amintiri; este de fapt perioada ”celor șapte ani de ACASĂ”. Dar așa după cum subliniam mai sus, din viață fac parte nu numai aspectele frumoase în conținut, formă și sens, de care ne face plăcere
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
a trecutului...” Prin extrapolare, am putea vedea în ochii rozetelor din Parcul St. James, care punctează in aeternum pașii delicați ai Dianei, Lady Dy, „oftatul îngerilor”, liniștea pulsației cotidiene, „zborul îngerilor spre copilărie”, amintind de propria-i copilărie, posibil. Amintiri duioase renasc: „buza izvorului din parcul St. games ține capul / Dianei ca pe o torță. el mistuie plânsul de / catifea albastră. armăsarul își rostogolește nechezatul în / numere impare”. Acesta e locul purității: „îi simt tinerețea din jocul lebedelor...”, „jocul veverițelor / și
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
dragostea sa, viața celui drag (Dragostea și cancerul). și-nțelegem perfect: numai frumusețea va salva lumea... (Iubitele noastre sacoșe) Frumusețea ființei. Frumusețea de caracter. Dorul nestins pentru ființele dragi (La prima oră a dimineții) care deja aparțin trecutului, conservă trăiri duioase, uneori, prin formulări specifice unei epistole, monolog adresat de dincolo de timp și de spațiu (Nostalgia CFR), durerea mocnind, abstractizându-se (Până la capătul liniei). și cum viața încrustează în faldurile memoriei reflexe și treziri emoționale, revărsări de dor, regret și iubire
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și epilogul, ne oferă aceeași imagine: interiorul unei camere de spital, cu detalii descriptive care impresionează (bineștiind cum arată concretul nostru cotidian). Ambele proiecții (de anticipație a dramaticului, precum și evenimentele care se doresc o reașezare în liniaritate existențială) fixează aceeași duioasă scenă în care fiul își mângâie mama aflată pe o dună de nisip mișFător, nependulând întrun ritm liniștitor, un suflet răvășit, „cutremurat” de inevitabila dezvăluire (pe care și-ar fi dorit-o unica ei mare taină). O particularitate a acestui
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
izvorul, și el s-a dăruit „cu nfrigurare” (Cântec), pentru verticalitate. Că s-a ales pustia din tot și din toate... Asta e! Presărăm pe dalbu-ți drum multe regrete! Sângerânde regrete, iubite Poet! și-mpreună cu toți „veghetorii” tăi, șoptim duios și dureros: „Deșertăciuni sunt toate și deșertăciune...” (Porunca) La fine de an, în prag de-alese sărbători, cu inimile îmbujorate de speranță, să „tragem clopotele din nouri de pământ”, Vă „cuibărim cenușa în haosul din noi” (Clopotele), s aprindem flacăra
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
iubitoare...” (Cerul și Pământul) în adevăr, „ceru-i făcut / din morminte...” (Amintirea) și-o liniște fără de nume domină platoul puținelor morminte de pe colina Pănăstirii Nicula. “N-a mai rămas din toate câte sunt / Decât iubirea devenind Cuvânt...” (Imnul întoarcerii) Amintiri duioase, de dincolo de timp, ne-ncearcă. și-n „fumul vremii deslușești / rn sat apus, un răVărit de lună, / Văzute de-un copil apus și el / rnde? și când? - cu luna împreună” (Autoportret în mișcare). Nicicum uitarea nu se va așterne peste
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
a scriitorului, Florența nu trăiește doar ca oraș-muzeu, ci îndeosebi "ca o femeie culcată, cu brâul Arnului aruncat la o parte". În altă ordine de idei, amintirea capătă preț, în mare măsură, datorită faptului că iubirea cu pricina a fost "duioasă și neîmplinită", "ca o mireasmă tainică" or, tocmai "neîmplinirea" oferă memoriei afective prilejul evocărilor convenabile, autocompătimitoare, menite a-i întări criticului-artist credința în "zădărnicia a tot ce e omenesc" și (ca o implicită compensație) în devotamentul față de litera scrisă. Vocația
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]