5,880 matches
-
mai importante în minte, cum ar fi Ben Williams. Iese afară din cameră și nu se lasă deranjată de faptul că pentru o clipă, le poate auzi pe Sophie și Lisa șoptind ceva despre ea. Jemima Jones deschide ușile de la dulap și caută disperată ceva nou. Ceva interesant, ceva îmbietor, ceva care ar putea s-o facă să pară slabă, sau cel puțin destul de slabă ca să atragă avansurile unui anumit domn Williams. Dar grăsimea unei persoane atât de masive ca Jemima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
rânduri. Scot un stilou din geantă, întorc foaia de hârtie pe cealaltă parte și încep să mâzgălesc pe spate. ― „Poate că sănătatea și frumusețea nu sunt punctele mele forte“, scriu eu, citind cu voce tare pentru Ben, „deși am în dulapul de la baie numai apă de colonie (toate chestiile primite gratis au ajuns la mine, de la colegele care scriu articolele de fond la Kilburn Herald), iar interesul meu pentru showbiz și divertisment poate că e limitat, manifest un interes sănătos față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că nu pot să scap de pete. Știu că Brad va înnebuni, pentru că-i place ca totul să fie perfect, dar știu eu oare unde sunt cearceafurile? Știu pe naiba. Într-o panică totală, caut disperată cearșafuri de schimb prin dulapul de pe hol, în cel de la baie, prin șifonierul din cameră, dar nu găsesc nimic. Așa că în cele din urmă, deși mă simt un pic ridicolă, pun mâna pe telefon și sun la sală. ― Charlene? Sunt JJ. Sunt bine, tu? Brad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
e într-o ședință? Îmi poți face o favoare? Poți să-l întrebi unde sunt cearșafurile curate? E o urgență. Aștept câteva minute, uitându-mă la pata de cola și îndemnând-o în gând pe Charlene să se grăbească. ― În dulapul de deasupra garderobei? Mă uit prin dormitor și văd la ce se referă. ― E perfect, Charlene. Mersi. Da, o zi frumoasă și ție, spun eu, și cu asta închid telefonul. Tocmai când sunt pe cale să mă ridic, afurisitul de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
te distrezi. ― Așa o să fac. Și te sun cât de repede pot. Ne luăm la revedere și mă uit din nou la pată, care, spre groaza mea, arată ca și cum s-ar fi infiltrat prin cearșaf, în saltea. Mă duc la dulap panicată, ajung sus și încerc să deschid ușa, dar n-o pot apuca prea bine, așa că trag un scaun de la măsuța de toaletă și aproape că reușesc să ajung să deschid ușa, deși mă cam clatin pe scaun. Ajung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
panicată, ajung sus și încerc să deschid ușa, dar n-o pot apuca prea bine, așa că trag un scaun de la măsuța de toaletă și aproape că reușesc să ajung să deschid ușa, deși mă cam clatin pe scaun. Ajung la dulap și apoi îmi acopăr capul cu mâinile, pentru că din el cad o grămadă de chestii, care mai că nu mă lovesc, după care ajung pe jos. ― Au, strig eu, pentru că nu prea m-au ratat, o revistă m-a lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cred. Chiar nu cred că cineva ar fi În stare să facă una ca asta. — Nu? — Nu. Nu-mi vine să cred că cineva ar face intenționat așa ceva. Doctorul se ridică și-și puse pușca la loc, În colțul din spatele dulapului. — Ieși, dragă? — M-aș duce să fac o plimbare. Dacă-l vezi cumva pe Nick, dragă, te-aș ruga să-l trimiți până la mine. Doctorul ieși pe verandă. Ușa batantă se trânti În urma lui. O auzi pe soție răsuflând zgomotos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
unul original. În calitate de proaspătă soție, Îl bătuse la cap despre bucătăria ei și toate defectele și neajunsurile ei. O, nu, nu putea fi de acord cu ceea ce numea ea În batjocură „o spoială“. Nici nu voia să audă de refasonarea dulapurilor; bucătăria trebuia desfăcută până la ultimul șurub. Voia mobilă de comandă, o mașină de gătit La Cornue cu o plită care se Înfierbânta atât de tare că putea suda camioane pe ea, un bufet pe rotile cu chiuvetă din cupru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
semăna cu frisoanele din timpul unei răceli. Era mult mai îngrozitor. Nu îmi era frig și, totuși, mă scuturam din toate mădularele. Am încercat să-mi încordez stomacul, dar tot nu mă opream din tremurat. Am luat un prosop din dulap. Pe când mă întorceam și, mă ștergeam pe față și m-am înmuiat de tot. Dintr-odată m-am prăvălit la pământ. Îmi venea să vomit. Respiram foarte greu. Eu și Hishinuma am căzut cam în același timp. Ne văitam simultan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o să mă mai scol niciodată. Acum locuiesc singur, dar pe atunci aveam familie: soție, copii, și locuiam împreună. Îmi pare rău că intru în detalii neplăcute (râde). Deși aveam familie, puteam foarte bine să fiu și singur... Am pus în dulap hainele pe care le purtasem în ziua respectivă. Copiii au început să se plângă de mâncărimi la ochi. Am doi copii. Unul din ei era mare, iar celălalt, care acuza dureri de ochi, era încă în școala generală. Nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ființe. Eram vesel, entuziast, aveam o groază de prieteni. Când eram singur în camera mea, eram invadat de singurătate și nu exista nimeni cu care să pot împărți lumea. Așa am fost de mic. Țin minte că mă ascundeam prin dulapuri. Nu-mi plăcea să-i văd pe ai mei și parcă nici camera mea nu-mi aparținea. Singurul meu refugiu și loc de liniște, departe de părinți, era dulapul. Fără îndoială că era un obicei ciudat; singur în întuneric simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Așa am fost de mic. Țin minte că mă ascundeam prin dulapuri. Nu-mi plăcea să-i văd pe ai mei și parcă nici camera mea nu-mi aparținea. Singurul meu refugiu și loc de liniște, departe de părinți, era dulapul. Fără îndoială că era un obicei ciudat; singur în întuneric simțeam cum conștiința mea se ascute. Stăteam față în față cu mine pe întuneric. Într-un fel, eram atras încă de mic de ceva asemănător retragerii în Aum. Îmi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu a putut face asta și a pierdut concepțiile apocaliptice. De aceea a trebuit să-și creeze propria criză. Viziunile apocaliptice ale lui Asahara Shōkō, față religioasă, au fost învinse de alte viziuni. - În copilărie intrați în «lumea întunecată» din dulap. Oare asta v-a legat de experiența din Aum? Există lumea de zi și cea de noapte. Ceea ce m-a obsedat pe mine înainte de a pleca în Aum, a fost lumea de zi. Eram conștient că înlăuntrul meu mocnea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
răspunse înțeleptul. "O fântână?! De ce tocmai o fântână?" se mirară concetățenii. înțeleptul se gândi câteva clipe și răspunse: Atunci nu este o fântână"... Dar unde ți-e aparatul de fotografiat, Carol? L-ai vândut? Nu. Uite-l acolo demontat pe dulap. Nici eu nu știu de ce nu l-am vândut, cu leu cu tot. Poate cu gândul că vei reveni cu el în parc, în sunetele glorioase ale fanfarei și în uralele concetățenilor... și ale copiilor din parc, care sunt sigur
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să vedem noi ce s-a întâmplat! - la care bunica, privindu-mă admirativ, mă întreabă: - Dar vă pricepeți și la ceasuri? - Printre altele, da! - zic eu. Aveți cumva o șurubelniță? - Avem, cum să nu! - și scotocind într-un sertar al dulapului, îmi întinde obiectul. Exact ceea ce aveam nevoie, așa că acum, neavând nici o șansă să dau înapoi, am început să desfac ceasul bucată cu bucată. Mi s-a părut antrenantă și chiar simplă chestia asta, mai ales că n-o mai făcusem
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
este extrem de grijuliu cu liniștea sa familială, fiindcă prin aruncarea buzduganului, anunță cu cel puțin o oră înainte că vine acasă, iar prințesa să șteargă toate urmele vreunei vizite clandestine, pentru a nu fi nevoită să ascundă eventualii musafiri prin dulap. Deci credeți-mă, dacă mi s-ar da de ales, zmeu aș vrea să fiu! 50 de blonde Miercurea, la televizor, pe Antena 1, este clar pentru orice purtător de nădragi, că merită să te uiți la emisiunea aceea a
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
să-mi strângă mâna și acolo. Apoi mi-aduc aminte cum își bătea joc de preotul care o spovedea, de copilă, în fiecare an, și care o mai întreba încă, și acum, când cunoștea toate păcatele, de nu fura din dulapul mamei vreo bucățică de zahăr. La fel convențională era și față de vreo tragedie umană. Uneori chiar era rea. Mi-a povestit, astfel, că s-a dus cu mai multe camarade să-i prezinte condoleanțe unei profesoare la care ținea și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
secol sau cu jovialitate reface isprăvile lui de copil inventiv în obrăznicii. Să mă chinui atât pentru un motiv la care celălalt ar fi putut renunța cu atâta ușurință! Ca să-mi bat joc de Ahmed, l-am pus tocmai pe dulap. A mieunat puțin, s-a învîrtit de câteva ori până la capetele dulapului și apoi, luîndu-și inima în dinți, s-a lungit pe una din părțile verticale, cu ghearele bine pregătite la cele două labe de dinainte, și dintr-un salt
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Să mă chinui atât pentru un motiv la care celălalt ar fi putut renunța cu atâta ușurință! Ca să-mi bat joc de Ahmed, l-am pus tocmai pe dulap. A mieunat puțin, s-a învîrtit de câteva ori până la capetele dulapului și apoi, luîndu-și inima în dinți, s-a lungit pe una din părțile verticale, cu ghearele bine pregătite la cele două labe de dinainte, și dintr-un salt a fost pe covor. Ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat, a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pregătite la cele două labe de dinainte, și dintr-un salt a fost pe covor. Ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat, a început să alerge și apoi a venit în brațele mele, ale criminalului, care, după ce-l pusese pe dulap, îl chema la dezmierdat. - Îmi place Ahmed, spune Ioana, pentru că este curagios! Mă urmărește în preocupările mele funebre. Când am un gând prea intim, rezultat direct al firii mele, și deci fără nici o putință de a se generaliza și mă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pot să stea cuminți, că sunt văjiți!... 3 ani și 8 luni Povestea din lumea paralelă varianta I Acuma să încep?... Da. Un Drăgoșel a călătorit în Lumea Paralelă. Ce vede el acolo? Ăăă... Vedeam t'amvaiul care vine din dulap, vedeam că cineva când făcea duș se făcea mai murdar, și când cineva răspundea la telefon, spunea ALO și îi curgea apa în u'eche! Și melcii mergeau rapid, cu roțile în sus erau mașinile și le împingeau oamenii, se
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
în sus erau mașinile și le împingeau oamenii, se mai depate... Mai mă gândesc... Aa! Ăă... oamenii mâncau pe u'eche... și coteau limba pe acolo, da, melcii treceau în viteză peste tot, stația de t'amvai era chiar în dulapul nostru, când cineva punea caseta cu muzică, se auzea numai MIAU-MIAU-MIAU, MIAU-MIAUMIAU! Și bunici cu picioarele în sus, drăgoșei cu picioarele în sus... și mămicuțe care vorbesc încet!... Și când deschideai robinetul?... Da! Se auzea numai muzică: RAM RAM-RAM! PRAM-PRAM-RAM
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
îmbăca pe mămica ui... Seee mai depate... Da, și era f'umos în Lumea Pa-a-elă, că nu te plictiseai niciodată! 3 ani și 9 luni Povestea din lumea paralelă varianta II Lumeapedos, Sodepaemul, Lumea pe dos, Lumea paralelă, Lumea din dulap, Turnul Eiffel din canal Am arusat cumva? Da. Dii... Viiif! Dar de ce nu mai s-aude? [Se aude cum deșurubează microfonul.] Hai, spune ceva. Ei, da acuma trebe sa meg în lumea pa-aelă, ca să văd toate uc-urile așa, pe dos
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Dii... Viiif! Dar de ce nu mai s-aude? [Se aude cum deșurubează microfonul.] Hai, spune ceva. Ei, da acuma trebe sa meg în lumea pa-aelă, ca să văd toate uc-urile așa, pe dos... Bine, te aștept. Merg în lumea pa-a-elă din dulap! Închide dulapul! Gata, mi-am lăsat numai bocea la tine! Povestește ce vezi tu acolo... cu „bocea“ ta... [Vorbește din dulap] Văd că tamvaiu vine din dulap..., (să mă mai gândesc...) tăticuți cu picioare-n sus..., și bunicuțe cu picioare
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Dar de ce nu mai s-aude? [Se aude cum deșurubează microfonul.] Hai, spune ceva. Ei, da acuma trebe sa meg în lumea pa-aelă, ca să văd toate uc-urile așa, pe dos... Bine, te aștept. Merg în lumea pa-a-elă din dulap! Închide dulapul! Gata, mi-am lăsat numai bocea la tine! Povestește ce vezi tu acolo... cu „bocea“ ta... [Vorbește din dulap] Văd că tamvaiu vine din dulap..., (să mă mai gândesc...) tăticuți cu picioare-n sus..., și bunicuțe cu picioare-n sus
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]