26,025 matches
-
mai bine și mai mulțumitor pentru bunăstarea sufletului?! Sentimentele de acest fel nu le poți trăi decât cu strigăte și numai în voluptatea lor îți poți găsi pe deplin desfătarea! Iar astfel de momente spălate-n fericire ai dori să dureze veșnic, sau să revină la nesfârșit în viața ta, căci întotdeauna vrei să se repete lucrul care te face fericit! Însă, trezindu-mă acum din această dulce reverie și întorcândumă la realitatea mea, îți zic că toate neajunsurile chiar de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
până atunci, de acum înainte, ei bine, le putea foarte lesne schimba pe dulci deliruri relaxante, căci „acea stare sublimă de deplin extaz merită toată osteneala” - așa obișnuia el mereu să spună mândru. Iar această stare a lucrurilor avea să dureze câteva luni bune. Cu toate acestea, însă, contrar total tuturor acestor aparențe, care ar putea repede părea - nu-i așa? - plăcute și întru totul satisfăcătoare, iată că, în momentele din ce în ce mai greu de suportat, adică atunci când era în întregime lucid, tânărul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
terenul reclamantului pe care l-a deposedat de suprafața de 220 mp de teren. Redăm În cele ce urmează o altă speță În care petentul a ales să Își rezolve un asemenea litigiu pe calea instanței de judecată, care a durat aproximativ 4 ani, cu numeroase implicații, ce a presupus nu numai consum de timp Îndelungat, ci și o Încordare nervoasă, pentru ca În final să se mențină Ordonanța nr 333/P/2010/11.10.2011 dată anterior. Dacă părțile recurgeau la
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
nu ar fi trăit. Dumnezeu mi-a luat mâna și am stat tăcuți un timp. Apoi am Întrebat: Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecțiile de viață pe care ai dori să le Învețe copii tăi? Să Învețe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde În inima celor pe care Îi iubesc...și că durează mai mulți ani pentru ca acestea să se vindece; să Învețe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Întrebat: Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecțiile de viață pe care ai dori să le Învețe copii tăi? Să Învețe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde În inima celor pe care Îi iubesc...și că durează mai mulți ani pentru ca acestea să se vindece; să Învețe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puțin; să Învețe că există oameni care Îi iubesc dar
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pentru totdeauna aici și acum... Ai primit vreo veste din Spania? am Întrebat cu glasul stins, cu teamă... cu cea mai cumplită teamă pe care o poți citi În ochii unui condamnat la moarte. N-am primit nicio veste! Mai durează două-trei zile până când vor fi identificați toți... și brusc s-a ridicat În picioare și a fugit În hol. Plângea! Îi auzeam plânsul, tânguirea și neputința... Mamă! Vino Înapoi, te rog! Îți aduci aminte ce Îmi spuneai În salvare? Să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
repet rugăciunile și să le știu la perfecție, fără cea mai mică bâlbâială. Altfel... schimba foia! Doamne! Cât de bine știa cum să pună În aplicare „chinurile iadului”. Eu le am simțit aievea. Îmi repetam În gând că nu pot dura la infinit. În sfârșit, a venit și ziua mult așteptată și am primit „avizul” și biletul pentru drumul spre „rai”. Nu credeam, nici măcar nu bănuiam că va fi atât de greu. Și, mai ales, un alt om să hotărască drumul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
freamătul abia sesizabil al lacului. „Ce-ai făcut!?” mi s-a părut că aud dintr-o dată, salcia șoptind, scuturându-și supărată pletele, de ultimele picături de ploaie. Am tresărit, și-am privit-o mirată, Înțelegând Întro clipă că nimic nu durează o eternitate. Cuvintele pe care aș fi vrut să le rostesc s-au Închis temătoare, Într-un mugure firav de speranță. Și-apoi... liniștea a cuprins din nou parcul, Îmbălsămat În parfumuri și miresme ademenitoare. 6 februarie 2014( refăcut) Străina
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
care se afla. Prietenii și procurorul V. au sunat la spital pentru a se interveni urgent. În timp ce cadrele medicale alergau după perfuzii , eu am rămas În camera de gardă, unde mi s-a făcut un calmant. Nu cred c-a durat mai mult de cincisprezece-douăzeci de minute până când una dintre asistente a apărut În cadrul ușii, cu capul plecat și lacrmi În ochi. Obișnuia să vină adesea pe la agenție, fiind o prietenă a noastră, a celor care lucram acolo. Trebuie să fac
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
durata experimentului pedagogic. Lucrul pe părți artistice și pe exercițiile artistice integrale „7” s-a realizat în etapa precompetițională și perioada competițională. Mijloacele propuse au fost utilizate in felul următor: Încălzirea „1” este parte componentă a programului de pregătire artistică, durează 30 - 35 minute și cuprinde o gamă foarte variată de mijloace specifice gimnasticii de bază și gimnasticii ritmice. Conținutul încălzirii a fost utilizat atât în perioada pregătitoare cât și în cea competițională (excepție făcând doar încălzirea din zilele în care
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3097]
-
dar nici nu puteam face altceva acasă decât să iau o carte și să citesc. Tot timpul cât se oficia Sfânta Liturghie, nu-mi găseam liniștea, aveam un sentiment că nu mă aflam unde trebuia să mă aflu. Așa a durat, până când i-am mărturisit unei colege mai în vârstă, care mergea la biserică. Ea mă ascultă și doar atât îmi zise: „Te cheamă Domnul la El.” Mi-a fost greu până m-am dus prima dată, pe urmă n-am
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ci pentru tata. Ajunsesem la universitate cu puțin înaintea amiezii. Întrasem la decan și mă prezentasem. Mi se ceruse să las explicație despre cele întâmplate. Am scris, desigur, neadevăr, dar care părea mult a adevăr. Care a fost pedeapsa? Prea dură pentru mine! Mă lipsiră de loc de trai, pe întreg anul de zile, în căminul universității. Aceasta era, cu adevărat, foarte dur pentru mine. Eu trăiam doar din bursa pe care o primeam în fiecare lună și abia o scoteam
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în inima lor, și odată terminată cearta, ei uită tot, sunt din nou prieteni. Ei iartă totul, fără să știe ceva despre iertare. Noi, cei maturi, mai repede decât copiii ne ofensăm și ne supărăm, iar supărarea și mânia pot dura mult timp, uneori chiar ani întregi. Cu greu iertăm și nu ușor ne cerem iertare. Ne orbește orgoliul. Nu suntem sinceri precum copiii, nu ne spunem tot ce gândim, mereu ascundem ceva, din mai multe motive. Ne supărăm de la fleacuri
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
supărăm de la fleacuri, de cele mai multe ori. Îmi amintesc, când eram mică, ne certam și noi, copiii, ne supăram unii pe alții, dar repede de tot ne împăcam atunci când nu interveneau maturii. Era deajuns să se implice cei maturi, că supărarea dura mai mult. Cred că problema celor maturi, spre deosebire de copii, este neputința de a ierta. Mi s-a întâmplat de mai multe ori să aud cum unele persoane zic: „De iertat, l-am iertat (sau am iertat-o), dar nu pot
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
icoane, cărți vechi, obiecte de cult pe care le lăsau pentru a fi luate de alții și intrau din nou printre flăcări. Așa i-a păzit Dumnezeu pe toți, până au scos din gura balaurului obiectele din biserică. Nu știu cât a durat această scenă, însă în tot acel răstimp, noi am fost ca niște telespectatori care privesc un film de groază, care trăiesc și simt tot ce trăiesc și simt eroii lor. Fiecare din noi avea printre ei eroul lui preferat, fie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a binelea și era gata să se întoarcă să spună că nu poate, îi apăru în cale un alt părinte din mănăstire. Fratele îi ceruse bincuvântare să poată prinde câinele și părintele i-o dăduse. Numai în câteva clipe, cât durase această mică discuție, câinele dispăruse. Fratele îl căuta mult, dar nu-l găsea nicăieri. Când ajunse din nou la locul unde primise binecuvântarea de la părinte, câinele stătea jos, așezat exact în acel loc. Nici măcar nu fugi când se apropie fratele
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îi zicea el soției înainte de a pleca în străinătate. Maria înțelegea că problemele și lipsurile din familie o obligau să facă acest pas. Se gândea să plece pentru doi-trei ani, să câștige ceva și să se întoarcă acasă. Nu a durat mult timp pregătirea și organizarea plecării. Peste două luni, era deja aranjată la muncă în Italia. Avea grijă de o bătrânică. Nu se plângea de nimic. Se descurca bine și toți membrii familiei, în care muncea, erau mulțumiți de ea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
voi întreba cine e străinul acesta, e tatăl copiilor mei, mestec mâncarea de parcă aș mesteca un deal de argilă, am să mă duc în satul acela și am să stau cu burta la soare, zece zile în șir, cât o dura secerișul, am să le spun verde în față: "nu mă bag în viața voastră, voi turna o tonă de minciuni tâmpiților de la județ, dar pe mine să mă lăsați în pace". Cine știe ce va spune atunci, întotdeauna se hotăra să facă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
el, și ni-l vor reda... Cel puțin așa cred! Trăim o nefericită lecție de viață pe care n-am meritat-o, dar trebuie s-o suportăm cu stoicism. Te rog din suflet, nu mai plânge, s-ar putea să dureze această căutare luni și luni, ai să plângi tot timpul...? - Alex, Alex, cum de ni s-a putut întâmpla tocmai nouă această nenorocire, cum? - Nu sunt în stare să-ți dau răspuns la întrebarea ta. Pentru mine e suficient, să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
le stingeți? - Chiar vă interesează? - Altfel nu te întrebam! - Nu ajungem pentru orice pricină la judecătorie, avem tribunalul nostru, sfatul de bătrâni ai șatrei. Ei judecă și eu stau chezășie ca judecata să fie dreaptă, fără părtinire. Uneori judecata poate dura și o săptămână. - Și atunci!? - Văzând că cei împricinați nu ajung la nici o înțelegere, se adună cinci, șase babe, vin la locul judecății, se întorc cu spatele, își ridică fustele cât pot de sus și învinuiții o iau la sănătoasa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pe avocat să onoreze masa, îmbiindu-l să-și toarne în farfurie primul polonic din cazanul cu șah masasa balanăsa, așa cum se obișnuia a fi cinstit un oaspete ales, care la rândul lui prețuia onoarea ce i se făcea. Petrecerea dură toată ziua. Tineri și bătrâni, femei și fete, secondați de puradei și danci, se întreceau în cântece și dansuri ritmice, însuflețind fără opreliști explozia unei bucurii lipsită de orice îngrădire. Seara se pregătea să tragă zăvoarele peste această zi, în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și eu de ce e nevoie să-l luăm și pe Mihăiță cu noi? - Alex, dragule, situația a devenit mai mult decât apăsătoare. Cum ți-am mai spus, așteptarea aceasta, care este un adevărat calvar, m-a îmbolnăvit! Cât o să mai dureze? Cât? - Cine știe, draga mea, s-ar putea ca răspunsul la întrebarea ta să fie foarte aproape sau foarte departe de noi. - La ce ne putem aștepta? Până voi vedea zorii zilei de mâine, o să mi se pară un veac
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Priboi, familia Georgescu se afla în camera de primire a sediului Miliției orășenești. Ofițerul de serviciu îi rugă să mai aștepte câteva minute; comandantul se afla la raportul de dimineață și imediat vor fi primiți. Așa se și întâmplă. Nu dură mult timp și un lucrător îi invită să-l urmeze pentru a-i conduce la comandant. Colonelul îi primi cu gentilețe, oferindu-le scaune și întrebându-i fel de fel de lucruri care nu aveau nici o tangență cu prezența lor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
vieții. Singura lor vină era doar aceea că văzuseră lumina zilei sub nefastele auspicii ale unor întâmplări departe de starea de normalitate. Ruperea unei singure verigi din lanțul firescului poate declanșa adesea seisme cu urmări dezastruoase. In pofida așteptărilor, procesul durase un timp destul de îndelungat. La fiecare termen, sălile Judecătoriei se umpluseră de rromi, la care se adăugaseră numeroși nechemați. Toți voiau să afle cum se va soluționa o cauză ce se tergiversase atâta vreme, încât starea psihică a celor implicați
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
un îngeraș din gură, scumpo! Venind lângă Ina o sărută dulce pe obraz, cu un țucăit zgomotos. Dar știi ce? Mai întâi, ca să se facă bine digestia, toarnă-mi un păhărel din ce ai tu mai tare dintre tării. * Nu dură mult timp și veniră și băieții. Tanti Aglaia terminase de îngurgitat piciorul de pui, se învrednici să toarne în pâlnia gurii două pahare de rachiu, cel oferit inițial de către Ina părându-i-se prea puțin. Acum putea vota cu oricine
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]