5,416 matches
-
cel inspirat, pe de altă parte, erau cei care, în urma comparării diferitelor manuscrise ebraice, au arătat că textul vocalizat reprezintă o adăugare ulterioară. Această descoperire, făcută de către teologul protestant Cappellus, a zdruncinat grupul celor care susțineau inspirația deplină a textului ebraic al Vechiului Testament și care se temeau că oamenii se vor îndoi cu timpul nu numai de vocale, dar și de consoane. Cu toate acestea, Cappellus a mers mai departe, în 1650, compunând un răspuns în apărarea punctelor de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
compunând un răspuns în apărarea punctelor de vedere protestante împotriva acuzațiilor aduse de Morinus, în care formula câteva principii fundamentale pentru alegerea celui mai bun text. Cappellus era ferm convins că aplicarea tuturor acestor principii la diferitele versiuni de text ebraic va permite reconstituirea „textului originar”. Pentru Cappellus, transmiterea textului reprezenta un proces dinamic, în care pot apărea mai multe variante care nu afectează totuși adevărul celor relatate. Chiar și atunci când cercetarea istorico-critică a arătat că în cazul cărților Vechiului Testament
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
text” al Bibliei. Această asemănare sau mai degrabă conformitate cu practica protestantă poate rezulta din faptul că cercetarea biblică istorico-critică a fost practic inexistentă în cercurile romano-catolice până în cea de-a cincea decadă a secolului XX - cel puțin în ceea ce privește textul ebraic al Vechiului Testament. Din nefericire, criticismul textual alunecă adeseori în abordarea Bibliei ca o simplă carte a literaturii vechiului Orient Apropiat și a lumii grecești și latine. După 1950, cercetarea biblică romano-catolică în Europa și America de Nord a fost puternic influențată
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
text corectat înlesnește comparația cu alte texte care se pot deosebi de manuscrisul folosit, astfel încât se poate înțelege dacă anumite texte aparțin acelorași familii textuale. În mod evident, un asemenea studiu comparativ ajută la o mai bună înțelegere a limbii ebraice (sau aramaică, sau greacă etc.), din moment ce putem descoperi diferite proceduri ortografice 1. În același timp, dacă ne apropiem de o formă a textului ebraic folosit de către vechii traducători, putem învăța destul de multe despre diferite tehnici ale traductologiei vremurilor, din moment ce unele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
textuale. În mod evident, un asemenea studiu comparativ ajută la o mai bună înțelegere a limbii ebraice (sau aramaică, sau greacă etc.), din moment ce putem descoperi diferite proceduri ortografice 1. În același timp, dacă ne apropiem de o formă a textului ebraic folosit de către vechii traducători, putem învăța destul de multe despre diferite tehnici ale traductologiei vremurilor, din moment ce unele cuvinte au fost redate de către traducători ai unei epoci mult mai apropiate de data originii textelor decât zilele noastre. Criticismul textual ne poate oferi
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
valoroase despre ortografie, fonologie, morfologie, sintaxă, semantică și tehnici de traducere; ne pune la dispoziție astfel cel mai bun text posibil pentru exegeză, rămânând un instrument foarte important pentru studiul Vechiului Testament. Înainte de a ajunge la forma sa prezentă, Biblia ebraică a parcurs mai multe etape. Prima a fost cea a transmiterii „orale”; a urmat etapa în care istorisirile, legendele, scrisorile, notele arhivale, proverbele și multe alte acte au fost adunate și fixate în scris în diferite manuscrise. A treia etapă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
încep să își exercite influența vechile versiuni. Tot acum apar și forme textuale care diferă de textul canonic prezent, cunoscut în zilele noastre 2. Adeseori, în predicile lor, predicatorii le explică credincioșilor ce înseamnă „de fapt” un anumit cuvânt în „ebraica originală”. Bibliștii vorbesc de asemenea despre „textul ebraic” al Bibliei sau despre „textul” Vechiului Testament, în timp ce un număr foarte mare de exegeți spun că își întemeiază lucrările pe „textul final” al Bibliei ebraice. O asemenea discuție despre textul Bibliei ebraice
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
acum apar și forme textuale care diferă de textul canonic prezent, cunoscut în zilele noastre 2. Adeseori, în predicile lor, predicatorii le explică credincioșilor ce înseamnă „de fapt” un anumit cuvânt în „ebraica originală”. Bibliștii vorbesc de asemenea despre „textul ebraic” al Bibliei sau despre „textul” Vechiului Testament, în timp ce un număr foarte mare de exegeți spun că își întemeiază lucrările pe „textul final” al Bibliei ebraice. O asemenea discuție despre textul Bibliei ebraice sau al Vechiului Testament presupune existența unui astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
înseamnă „de fapt” un anumit cuvânt în „ebraica originală”. Bibliștii vorbesc de asemenea despre „textul ebraic” al Bibliei sau despre „textul” Vechiului Testament, în timp ce un număr foarte mare de exegeți spun că își întemeiază lucrările pe „textul final” al Bibliei ebraice. O asemenea discuție despre textul Bibliei ebraice sau al Vechiului Testament presupune existența unui astfel de text; ideea cel puțin există de secole, cele mai multe „istorii” ale textului Bibliei ebraice fiind construite pe încredințarea că un astfel de text chiar a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ebraica originală”. Bibliștii vorbesc de asemenea despre „textul ebraic” al Bibliei sau despre „textul” Vechiului Testament, în timp ce un număr foarte mare de exegeți spun că își întemeiază lucrările pe „textul final” al Bibliei ebraice. O asemenea discuție despre textul Bibliei ebraice sau al Vechiului Testament presupune existența unui astfel de text; ideea cel puțin există de secole, cele mai multe „istorii” ale textului Bibliei ebraice fiind construite pe încredințarea că un astfel de text chiar a existat 1. De-a lungul secolelor, evreii
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
exegeți spun că își întemeiază lucrările pe „textul final” al Bibliei ebraice. O asemenea discuție despre textul Bibliei ebraice sau al Vechiului Testament presupune existența unui astfel de text; ideea cel puțin există de secole, cele mai multe „istorii” ale textului Bibliei ebraice fiind construite pe încredințarea că un astfel de text chiar a existat 1. De-a lungul secolelor, evreii și creștinii au avut la dispoziție un textus receptus fixat al Bibliei ebraice. În secolul XX, Biblia ebraică și-a dobândit forma
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
puțin există de secole, cele mai multe „istorii” ale textului Bibliei ebraice fiind construite pe încredințarea că un astfel de text chiar a existat 1. De-a lungul secolelor, evreii și creștinii au avut la dispoziție un textus receptus fixat al Bibliei ebraice. În secolul XX, Biblia ebraică și-a dobândit forma standardizată inițială prin reproducerea Codexului Leningradensis în Biblia Hebraica a lui Kittel 2. Potrivit părintelui dominican Dominique Barthélemy, profesor la Facultatea de Teologie Catolică a Universității Miséricorde din Fribourg, istoria textului
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
istorii” ale textului Bibliei ebraice fiind construite pe încredințarea că un astfel de text chiar a existat 1. De-a lungul secolelor, evreii și creștinii au avut la dispoziție un textus receptus fixat al Bibliei ebraice. În secolul XX, Biblia ebraică și-a dobândit forma standardizată inițială prin reproducerea Codexului Leningradensis în Biblia Hebraica a lui Kittel 2. Potrivit părintelui dominican Dominique Barthélemy, profesor la Facultatea de Teologie Catolică a Universității Miséricorde din Fribourg, istoria textului ebraic al Bibliei ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
În secolul XX, Biblia ebraică și-a dobândit forma standardizată inițială prin reproducerea Codexului Leningradensis în Biblia Hebraica a lui Kittel 2. Potrivit părintelui dominican Dominique Barthélemy, profesor la Facultatea de Teologie Catolică a Universității Miséricorde din Fribourg, istoria textului ebraic al Bibliei ar putea fi schematizată în felul următor 3: după o fază în care proliferează diferite texte consonantice, un text consonantic unitar capătă valoare normativă spre sfârșitul secolului I și începutul secolului al II-lea d.Hr.; urmează etapa
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
prima referindu-se în mod deosebit la textul consonantic, iar a doua la „ajutătoare în lectura” acestui text (vocale, accente, masora). Dacă prin masora 4 înțelegem sistemul de note critice, accente și semne vocalice care însoțesc forma exterioară a textului ebraic, perioada premasoretică se referă la timpul în care această sistematizare nu se regăsește încă în textele disponibile 1. Caspar Levias, de la care am preluat definiția conceptului de masora, crede chiar că începuturile activității masoreților datează din perioada premacabeică, iar sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
3. Rămâne de văzut în ce măsură au continuat să se opereze astfel de modificări în procesul de transmitere a textului biblic, chiar și după fixarea sa în scris. Cercetători precum Nyberg 4 și Engnell 5 au accentuat foarte mult fixitatea textului ebraic al Bibliei, întâlnită de altfel și la nivelul tradiției orale; Engnell a spus că orice încercare de a merge înapoi în timp, dincolo de textul masoretic, reprezintă „un vis frumos” (wishful dreaming). Succesorul lui Engnell la Universitatea din Uppsala, Ringrenn, comparând
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Rg. 22, Ringrenn a identificat patru tipuri de variante: 1. variante ortografice, care apar în cursul procesului de copiere; 2. diferite vocalizări ale acelorași consoane; 3. variante gramaticale și stilistice, expresie a revizuirilor textului sau a diferențelor dialectale ale limbii ebraice; 4. variante cauzate de simpla uitare a unor cuvinte, în procesul transmiterii prin tradiția orală 2. 1.2. Principalele teorii referitoare la originile textului biblictc "1.2. Principalele teorii referitoare la originile textului biblic" În secolul trecut, materialele pe baza
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
manuscrisele medievale și la primele traduceri ale Bibliei. În secolul al XVIII-lea, odată ce devin disponibile marile colecții de variante textuale compilate de către B. Kennicott 3 și J.B. de Rossi 4, apar și dezbaterile, adeseori motivate teologic, legate de textul ebraic „fixat și imutabil”. Teoriile acelei vremi pot fi formulate foarte pe scurt. I. Teoria Rosenmüller, potrivit căreia toate codicele existente sunt mult mai târzii decât textele originale, prezintă foarte multe greșeli, nu au versiuni semnificative și aparțin unei singure recenzii
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
codicele existente sunt mult mai târzii decât textele originale, prezintă foarte multe greșeli, nu au versiuni semnificative și aparțin unei singure recenzii 1. Prin urmare, toate aceste codice nu au o importanță prea mare în vederea identificării posibilelor modificări ale textului ebraic. Rosenmüller socotea că manuscrisele ebraice medievale erau copii ale unei recenzii ebraice a textului Vechiului Testament, iar la baza recenziei ebraice se afla un singur text. II. Teoria Paul de Lagarde, conform căreia toate manuscrisele existente reflectă un singur text
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
târzii decât textele originale, prezintă foarte multe greșeli, nu au versiuni semnificative și aparțin unei singure recenzii 1. Prin urmare, toate aceste codice nu au o importanță prea mare în vederea identificării posibilelor modificări ale textului ebraic. Rosenmüller socotea că manuscrisele ebraice medievale erau copii ale unei recenzii ebraice a textului Vechiului Testament, iar la baza recenziei ebraice se afla un singur text. II. Teoria Paul de Lagarde, conform căreia toate manuscrisele existente reflectă un singur text original; versiuni precum Septuaginta sau
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
greșeli, nu au versiuni semnificative și aparțin unei singure recenzii 1. Prin urmare, toate aceste codice nu au o importanță prea mare în vederea identificării posibilelor modificări ale textului ebraic. Rosenmüller socotea că manuscrisele ebraice medievale erau copii ale unei recenzii ebraice a textului Vechiului Testament, iar la baza recenziei ebraice se afla un singur text. II. Teoria Paul de Lagarde, conform căreia toate manuscrisele existente reflectă un singur text original; versiuni precum Septuaginta sau Vulgata sunt înțelese ca traduceri-recenzii ale acelui
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
recenzii 1. Prin urmare, toate aceste codice nu au o importanță prea mare în vederea identificării posibilelor modificări ale textului ebraic. Rosenmüller socotea că manuscrisele ebraice medievale erau copii ale unei recenzii ebraice a textului Vechiului Testament, iar la baza recenziei ebraice se afla un singur text. II. Teoria Paul de Lagarde, conform căreia toate manuscrisele existente reflectă un singur text original; versiuni precum Septuaginta sau Vulgata sunt înțelese ca traduceri-recenzii ale acelui text ebraic original, reflectat de numeroasele manuscrise ebraice disponibile
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
textului Vechiului Testament, iar la baza recenziei ebraice se afla un singur text. II. Teoria Paul de Lagarde, conform căreia toate manuscrisele existente reflectă un singur text original; versiuni precum Septuaginta sau Vulgata sunt înțelese ca traduceri-recenzii ale acelui text ebraic original, reflectat de numeroasele manuscrise ebraice disponibile. Pentru mai bine de un secol, teoria lui Lagarde a fost constant confundată cu teoria lui Ernst Rosenmüller despre originea Bibliei ebraice 2. Lagarde susținea existența unui „singur arhetip” (ein einziges exemplar) pe
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
recenziei ebraice se afla un singur text. II. Teoria Paul de Lagarde, conform căreia toate manuscrisele existente reflectă un singur text original; versiuni precum Septuaginta sau Vulgata sunt înțelese ca traduceri-recenzii ale acelui text ebraic original, reflectat de numeroasele manuscrise ebraice disponibile. Pentru mai bine de un secol, teoria lui Lagarde a fost constant confundată cu teoria lui Ernst Rosenmüller despre originea Bibliei ebraice 2. Lagarde susținea existența unui „singur arhetip” (ein einziges exemplar) pe care se bazează întreaga tradiție ebraică
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
precum Septuaginta sau Vulgata sunt înțelese ca traduceri-recenzii ale acelui text ebraic original, reflectat de numeroasele manuscrise ebraice disponibile. Pentru mai bine de un secol, teoria lui Lagarde a fost constant confundată cu teoria lui Ernst Rosenmüller despre originea Bibliei ebraice 2. Lagarde susținea existența unui „singur arhetip” (ein einziges exemplar) pe care se bazează întreaga tradiție ebraică. Singurul exemplar ebraic din care derivă toate celelalte texte ebraice reprezintă „recenzia palestiniană”, iar singurul exemplar grec din care derivă toate manuscrisele Septuagintei
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]