3,527 matches
-
din cititori în țară devin corespondenți voluntari. Din puzderia acestora se detașează S. Schiffer, ce descrie oazele din Sahara, și Sever Pleniceanu cu o suită de scrisori din Congo (expediate prozatorului N. G. Rădulescu-Niger), ambii mercenari în Legiunea Străină. Prezențe efemere în revistă sunt Gustav Weigand cu O curiozitate a naturii - despre porțile de piatră din preajma mănăstirii Vratna din Serbia, continuată cu O călătorie la românii din Serbia, A.D. Xenopol cu fragmente din Amintiri din călătorie, Zaharia Bârsan cu Impresii de
ZIARUL CALATORIILOR SI AL INTAMPLARILOR PE MARE SI PE USCAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290733_a_292062]
-
Literatură-artă”, și la ziarele „Adevărul” și „Dimineața”. Nutrind convingeri democratice, colaborează la „Cuvântul liber”. Pasionat de scenă (s-a încercat și ca actor), vrând să dea impulsuri noi, cu deschideri experimentale, mișcării teatrale românești, înființează două companii dramatice cu existență efemeră - Masca (1931) și Treisprezece și unu (1932). Practică regia la Teatrul Național din Cernăuți (1929) și la cel din Iași (1933-1939), unde va deveni prim-regizor în locul lui I. A. Maican. În capitala Moldovei întemeiază, cu Sandu Teleajen, Titus Hotnog
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
157, II, 9, passim, III, 45, passim, IV, 10, passim, V, 35, passim; Ciopraga, Amfiteatru, 433-437; Micu, Scurtă ist., II, 78-79; Alexandru Arion, „Șerpuiri între lut și torțele de aur”, RL, 1999, 21; Simion Bărbulescu, Simion Stolnicu sau Despre tentația efemerului, Ploiești, 2002; Dicț. scriit. rom., IV, 406-408; Paul Silvestru, Carte de citire, București, 2002, 14-16; Dicț. analitic, IV, 662-667. R.S.
STOLNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289962_a_291291]
-
comentarii livrești, treceri spre zone în care se întâlnesc figuri importante ale liricii universale (Întâlnire cu Rilke), dar vibrația, ca și delicatețea percepției sunt de o mare autenticitate. Poezii precum Autoportret pe nisip, Femeia de fum, Nostalgice nisipuri trădează obsesia efemerului, încercarea de prindere parcă în fotogramă a existenței aflate în permanentă schimbare. S. tinde să abstractizeze, să înțeleagă altfel firea lucrurilor, după cum există la el și o tentație, nereprimată, a ludicului, o glisare dinspre tonalitățile grave, reflexive spre o repunere
STURZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
În 1921, în „Ziarul științelor și al călătoriilor”, sub semnătura Mitroiu Th. Ștefan, îi apar Note de drum, în care narează aventura sa balcanică. În iarna 1921-1922 scoate, la Turnu Măgurele, împreună cu Florin Chiru-Nanov și Marin Pârlitu ș.a. o revistă efemeră, „Muguri”. Din 1922 frecventează cenaclurile lui E. Lovinescu și Mihail Dragomirescu, colaborează susținut la „Adevărul literar și artistic”, iar din 1924 la „Gândirea”. E prezent și în ziarul „Țara noastră”, care în 1926 îi premiază generos un sonet. În 1927
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
aspecte: persistența instabilității, dificultăți de integrare socio-profesională (schimbarea frecventă și nejustificată a locului de muncă, a profesiei, activități temporare de factură marginală); traiul din expediente; acțiuni delictuale și infracționale; existență parazitară; egocentrism și instabilitate emoțional-afectivă (separare, divorț, abandon familial, relații efemere, etc.); fuga de responsabilitate și tendință către aventuri. Dezechilibrul psihic al personalităților psihopatice, prin natura instabilității sale, se asociază în mod frecvent cu „accidente psihiatrice” de următoarele tipuri: - Crize da agitație clasică asociate cu autosau hetero-agresivitatea. Acestea pot avea un
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
să reconstituie toate componentele culturii locale, de la personalități la modești dascăli și țărani fruntași, de la instituții, școli grănicerești, tipografii la reuniuni învățătorești și muzee, de la scriitori la condeieri, de la memoria istoriei la memoria prezentului, de la reviste cu impact cultural la efemere publicații școlare ș.a.m.d. Toate cele șapte volume cuprind atât studii și însemnări cultural-istorice, cât și portrete ale reprezentanților zonei (peste trei sute cincizeci de nume, jumătate figurând aici în premieră). Complementar, dicționarul literar ambiționează să cuprindă în prezentări biobibliografice
TANCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
nebunească tentativă de spiritualizare a lumii din istorie. Alexandru Macedon a creat o rețea „mondială” de „centre de grecizare”: orașe botezate Alexandria care începeau cu cea egipteană, continuau cu cele persane și se sfârșeau cu cele hinduse. Prăbușirea rapidă a efemerului imperiu le-a spulberat și a împiedicat „grecizarea lumii”2. Ruinele imperiului macedonean au păstrat încă multă vreme parfumul culturii eline răspândit de e)gkuklios paideia în numeroase orașe și, în primul rând, în cele mediteraneene. Chiar și după ce Roma
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sclavele reginei din Itaca, dar nu și la nurii ei. „Mathemații” neglijau filosofia, rămânând fie un fel de „specialiști”, fie simpli semidocți 6. Așadar, e)gkukliVos paideia era, în esență, împlinire spirituală, adică Filosopia. Penelopa Perifronensis (Preaînțeleaptă) - și nu curtezanele efemere - decide și desăvârșește destinul lui Ulise. „Curtezanele”, adică diversele mathemata, nu sunt decât exerciții pregătitoare pentru marea lecție (mathema) a soartei. Doar filosofia poate dirigui curriculum vitae. Prin ea, e)gkukliVos paideia putea funcționa, realmente, ca un curriculum educațional absolut
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o școală pregătitoaretc "7.1. Coenobium - o școală pregătitoare" În preajma anului 100 d.Hr. și în veacul următor, lumea romanică părea totuși pradă unei regressio ad inferos: legile, normele și cutumele s-au erodat în doar câteva decenii; autoritatea principilor efemeri a devenit volatilă; violențele de tot felul s-au răspândit în Imperiul care își pierduse orgoliul de atotstăpânitor și conștiința ecumenică; nimeni nu mai respecta pe nimeni; dreptul roman și morala cotidiană s-au labilizat; anarhia se înstăpânea peste tot
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Legenda celor două cruci, pe un scenariu propriu, pornind de la povestirea O întâmplare veche (de altfel, V. a figurat în distribuție alături de Alexandru Giugaru, Puica Periețeanu ș.a.). Înzestrarea nativă și nevoia permanentă de a se exprima literar l-au îndreptat efemer și spre teatru, în 1911 încheind în prima formă „piesa socială” Lupii (publicată în 1915), remarcată de Victor Anestin pentru „pasajele cu privire la adevărata psihologie a țăranului nostru”, dar precar realizată scenic. Magia teatrului l-a ispitit și mai târziu, manuscrisele
VISSARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290588_a_291917]
-
după caz - de mâzga ideologiei sau de poleiala „culturii”. De fapt, aici există un gnosticism răsturnat: eul liric nu urmărește vreo abolire a contingentului pentru a evada într-un iluzoriu spațiu numenal și încearcă tocmai o recuperare a fenomenelor banale, efemere, prozaice, dar atât de reale. Nu degeaba își mărturisise poetul dorința ca în/prin poezie să descopere „adevărate epifanii ale banalului”. Și poate că nicăieri acest proces nu se relevă mai clar decât în Budila-Express - apărut în volumul Cinci și
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
Spre plus infinit). Marcată la început mai cu seamă de Blaga, creația lui P. avea să se înscrie, prin cele mai autentic lirice dintre poemele reunite în Fântâna somnambulă, pe o orbită argheziană. Sursa lirismului este „suferința cerului”, sila de efemer, de „păcat”, aspirația spre absolut, spre condiția originară, spre reintegrarea în „Marele Gând”. Poetul suferă de a nu mai suferi, de a fi devenit insensibil („Ce gros sunt îmbrăcat, ce simțuri groase, / ce piele groasă, ce urechi rudimentare. Și ce
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
autorul încredințează tiparului încă un volum, Desene naive (1983), exercițiul liric ajutându-l să-și configureze o poziție mult mai obiectivă față de propria poezie. În Frunză elegiacă motivul frunzei stinghere, tremurând în aerul umed al toamnei, simbolizează destine anonime și efemere. Poetul își dezvăluie confesiv trăirile, fluxul liric așezându-se, cuminte, într-un tipar destul de previzibil și pe alocuri banal. Bunăoară, dragostea e „batere de aripă”, ramurile „scuturatu-s-au/ ca și iubirea”, doar spaima de moarte ia chipul unei fiare la pândă
PLOP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288854_a_290183]
-
tăcerea/ Din copaci în jos/ Până în noaptea pământului/ Și mai încolo”) intră într-o dramatică relație cu metafora germinației, a perpetuării (un titlu semnificativ - Semințe de timp). Curgerea și întoarcerea, pierderea și refacerea accentuează ideea timpului ireversibil, care transcende condiția efemeră a eului. Simbolistica drumului orientează materia poetică spre un lirism elegiac, ca expresie a zădărniciei. Inițierea în moarte presupune asumarea sorții și depășirea vremelniciei, într-o ambianță a sacrului degradat și a pătimirii în el: „Căzusem în lumină/ Ca într-
OANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288499_a_289828]
-
Olt. Remarcabile sunt mai ales prozele reproduse în O.: schița În ascensor de Tudor Arghezi și povestirea Fără permis de export de Jean Bart. Versiunea românească a trei poezii de Goethe (în traducerea lui Nic. Jingoiu) completează cuprinsul acestei publicații efemere. I.M.
OLTUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288530_a_289859]
-
apărută la București la 15 mai și în iunie 1929 (două numere). Director: Ion Călugăru. Rubrici: „Strada”, „Literatura”, „Panoptic”. Numele directorului și ale colaboratorilor sugerează un program estetic în siajul suprarealist, dar conținutul îl ilustrează în mică măsură, din cauza duratei efemere. Colaborează cu poezie Stephan Roll (Semn), B. Fundoianu (Parada). Proza lui Ion Călugăru se distinge mai degrabă prin înverșunarea tonului sumbru cu care zugrăvește insignifianța, decât prin transparența scrierii automate (Omul de după ușă). Mai publică Sașa Pană și M. H.
OPINIA PUBLICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288545_a_289874]
-
În articolul Cioclii cărților, nesemnat, autorul se întreabă retoric: „Ce rol pot îndeplini în evoluția spiritului românesc cărțile unor domni ca I. Peltz, Mihail Sebastian, Felix Aderca, Ion Călugăru, Camil Baltazar, Isaiia Răcăciuni, Tudor Teodorescu-Braniște, Damian Stănoiu”, catalogați drept „glorii efemere, chipuri de lut, paiațe hărăzite de destin Târgului Moșilor”. Publică poezie Ghedeon Coca, Iulian Vesper, George Drumur, Neculai Roșca, George Nimigeanu, Ovid Caledoniu, George Demetru Pan. Colaborează cu proză Dan Petrașincu, Constantin Rotariu, Aurel Putneanu. N.S.
ORION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288578_a_289907]
-
caracteriza stadiul actul al sociologiei ca fiind preparadigmatic. Sociologia arată în momentul de față mai mult ca un vast câmp problematic, conținând o mulțime de teorii și complexe teoretico-metodologice, unele mai generale, altele mai particulare, unele mai durabile, altele mai efemere. Rata „mortalității” teoriilor sociologice este foarte ridicată. Teoriile se confruntă, se opun una alteia, dar se și completează adesea sau, pur și simplu, se ignoră reciproc. Găsim aici, ca în orice disciplină științifică, teorii și chiarlegi. Desigur, teoriile și legile
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mit literar fără operă). La moartea poetului Panait Cerna, revista publică masiv versuri și proză din creația celui dispărut. Victor Eftimiu, autorul piesei Cocoșul negru și colaborator al revistei, este apărat împotriva acuzației de plagiat după Faust. „Cronica dramatică”, rubrică efemeră, este susținută de Duiliu Zamfirescu și Vintilă Panța. Scriu regulat D. Karnabatt, Oreste, Al. T. Stamatiad, N. N. Hârjeu, Dragomir Frunză (comedii într-un act), Radu D. Rosetti, Corneliu Mugur (autor de portrete duioase, moralizatoare, precum Domnul Dan), D. Iacobescu, Mircea
NOI PAGINI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288470_a_289799]
-
ca obiectiv reconstituirea timpului interior al sociologiei plecând de la secvențele definitorii pentru maturizarea sa conceptuală și metodologică, nu de la timpul (obiectiv, cronologic) al societății și nici de la timpul (subiectiv) al sociologilor, În mod fatal marcați de o existență (fizică) episodică, efemeră la scara eternității. Maria Larionescu: Cunoașterea sociologică presupune un dialog continuu Între teorie și realitatea empirică studiată, cercetătorii urmărind o „dublă ajustare” a ideilor și observațiilor pentru a descoperi o ordine În complexitatea fenomenelor sociale. Este Îndeobște admis faptul că
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
responsabil al săptămânalului „Înfrățirea” din Târgu Mureș (1944-1945). Revine la Cluj și încearcă să-și termine studiile de medicină (fără succes, în cele din urmă). Participă la strădania de a se înființa o nouă revistă literară, colaborează la câteva publicații efemere, interzise de cenzură: „Abecedar literar”, „Veac 20”, „Antologia primăverii”, lucrează ca redactor la „România liberă” și la „Lupta Ardealului”, scrie în „Lumea”, „Contemporanul”, „Revista literară”. Angajat la Direcția Generală a Presei și Relațiilor Culturale din Ministerul Informațiilor, va fi trimis
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
suferințele mari se făcură/ de cum am ieșit din tine,/ ca un ochi din orbită,/ toată căldura soarelui/ menită fu să mă usuce...!” Rodul nu este fructul matur al toamnei, cu coaja dură și rezistentă, ci floarea proaspăt fecundată, delicată și efemeră, germenele miraculos încolțit în grădina amniotic-paradisiacă. Nostalgia constitutivă a acestui lirism vizează, așadar, „mirabila sămânță”, clipa originară a existenței dincolo de care nu mai există decât devenire și moarte. Iar semnul definitoriu, irevocabil al morții este trupul, veșmântul material a cărui
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
1965, 137-144; Silvian Iosifescu, Artă și arte, București, 1965, 99-104; Ardeleanu, Însemnări, 244-253; Dinu Săraru, Teatru românesc și interpreți contemporani, București, 1966, 151-161; Valentin Silvestru, Prezența teatrului, București, 1968, 196-202; Cristea, Interpretări, 69-73; Dimisianu, Prozatori, 78-83; Ion Băieșu, Adevărurile devin efemere, LCF, 1972, 12; Angela Lazăr, „Pâinea la loc fix”, O, 1972, 17; Dana Dumitriu, „Pălăria de pe noptieră”, RL, 1972, 32; Angela Lazăr, „Teatru”, CL, 1972, 8; Dan Medeleanu, „Pălăria de pe noptieră”, CNT, 1972, 35; Alexandru George, Cel ce refuză iluziile
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
literaturii scrise de M., aflată multă vreme sub semnul lirismului simbolist. În Garoafe roșii poeta nu-și etalează, cu mici excepții, propriile stări, ci vorbește despre erotism ca trăire universală. Bunăoară, într-un mic ciclu intitulat Portrete, „pictează” o „libelulă efemeră”, învăluită în miresme și gânduri perverse, o vampă „cu gestul și mișcarea subtilei curtizane”, o felină cu ochi „ce-nchid sub gene” „o mare de păcate”, cu un păr negru, greu „ca un parfum de orhidee”, o detracată cu „privirea
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]