4,264 matches
-
să fie dusă în portul Ostia - viitorul port Claudius -, unde urma să fie scufundată pentru a întări cheiul. În acea zonă Asiaticus poseda terenuri, și avea să câștige enorm de pe urma noului port. Saturninus continuă să atace, agitându-și codexul: — Templul egiptean, otrava aceea din inima Romei, care, când trec pe lângă el, mă face să mă înfior; vom arunca totul în fluviu... Vă amintiți ce groază a răspândit în Roma vechiul templu isiac în vremea lui Julius Caesar? Vă amintiți cum consulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
groază a răspândit în Roma vechiul templu isiac în vremea lui Julius Caesar? Vă amintiți cum consulul Aemilius Paulus a trebuit să se cațăre pe acoperiș și să-l spargă cu lovituri de secure, pe când jos, toți strigau că magii egipteni aveau să facă să cadă un fulger? Bău din nou și strigă: — A căzut însă acoperișul templului. Dar ăsta - nici unul dintre ei nu-l numea vreodată pe Împărat -, ăsta l-a refăcut, iar acum e de cinci ori mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
utilă. Se declară de acord, zâmbind cu blândețe. Iar oamenii aveau să ardă vechile papyri, să devasteze încăperile, să dărâme statuile și să le arunce în fluviu, împreună cu obiectele de cult și cu cadavrele preoților. Saturninus continuă: — Mensa unde preoții egipteni ard parfumurile acelea otrăvitoare, masa aceea de bronz și de aur acoperită cu semne obscure, e o vrăjitorie înspăimântătoare. Trebuie s-o luăm imediat, s-o facem bucăți, s-o topim într-un cuptor înainte s-o ascundă careva... Saturninus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a spart ca un ou. Tot creierul ăla pe perete... — Hai să plecăm! îl întrerupse Chereas. E mort, hai, că vine cineva, să plecăm! Întorcându-se, îl văzu pe tânărul Helikon care alerga înnebunit spre ei, cu brațele întinse. — Cățelușul egiptean, mârâi el printre dinți, catulus. Văzuse mulți oameni venind astfel spre el și știa că, dacă ținea cuțitul în poziția aceea, moartea era sigură. Așteptă ca Helikon să se năpustească asupra lui, dar Helikon nu se uita la el, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o luară pe fetița cu părul năclăit de sânge, ca un animal zdrobit. Pe moment, nimeni nu-i băgă în seamă pe cei cinci-șase care căzuseră victime furiei germanilor și zăceau risipiți în atriu, nici cadavrul lui Helikon, acel catulus egiptean; a doua zi, sclavii de la palat aveau să le ia de acolo și să spele marmura murdară. Herodes își lipi fruntea de peretele cryptoporticus-ului unde se afla harta de-acum inutilă a imperiului. Oamenii săi se gândiră că, având inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ce putea să tulbure noul regim și să amintească de cel vechi. — De Aegyptus mă ocup eu, declară nemilos Sextius Saturninus, și enumeră cu entuziasm șantierele ce trebuiau lăsate pradă nisipurilor deșertului. În zadar cu șapte ani în urmă, preoții egipteni văzuseră renăscând din cenușă după cinci veacuri, mitica Phoenix. Și la Roma, praful se așternu peste noile ruine. În fața porticului templului isiac, incendiat cu furie cu tot cu decorațiunile lui de turcoaze și fildeș, cu statuile din cuarț, granit și diorit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a fost gravat pe o piatră din templul de pe lacul Nemorensis, întru veșnică amintire: coliere, brățări, veșminte de mătase, sistre, vase pentru arderea parfumurilor. Piatra a fost descoperită după multe veacuri, fără ca pe moment să se înțeleagă originea ei. Edificiile egiptene necunoscute. Visul neîmplinit al călătoriei în Egipt a lăsat mărturii arheologice. Prin 1830, cercetătorul Girolamo Segato a făcut o călătorie în Egiptul de Sus, unde a dat peste un templu pe care grecii l-au numit Tentyris, iar noi îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
portic, acestea erau construite întotdeauna lângă intrare. Gerolamo Segato a intrat în prima încăpere, inundată de nisip, și a descoperit o imensă sală hipostilă, cu două rânduri de câte douăsprezece coloane. A rămas uluit, pentru că nu erau pilaștri în stil egiptean, ci coloane din epoca imperială romană. Prin urmare, un împărat roman necunoscut nu numai că pusese să fie reprezentat în basoreliefuri, dar adăugase templului un vestibul mare, un nou khont. Cine putea să ajungă acolo? Împărații din secolul al II
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un formidabil ciclu de imagini, iar culorile strălucitoare se menținuseră intacte în aerul uscat al deșertului. Era un misterios text de astronomie magică: cele treizeci și șase de zone ale cerului și cei treizeci și șase de decani ai anului egiptean, numele divine ale celor treizeci de zile ale fiecărei luni și cele cinci zile fără nume de la începutul anului; cele patru puncte cardinale și constelațiile; apoi, bărcile strălucitoare ale celor douăsprezece ore ale luminii și bărcile întunecate ale celor douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o susținea n-a mai rămas nimic -, care a fost lăsat pe loc, pe un piedestal; străduța respectivă se numește astăzi Pié di Marmo. S-a descoperit, de asemenea, un tors feminin din marmură albă, cu veșminte drapate potrivit ritului egiptean; poate că era statuia zeiței. Fără să-i înțeleagă semnificația, oamenii au mutat-o pe o latură a Palatului Venezia, lângă biserica San Marco. Era frumoasă, mare și misterioasă; nu avea nume. Poporul a numit-o „Madama Lucrezia“. Pământul ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ezoteric și exclusiv, acela de mare preot? De acolo apăruseră cărțile divinatorii și magice de tarot? Secole de-a rândul, mensa a rămas o enigmă și a trecut de la un proprietar la altul, ajungând în cele din urmă la Muzeul Egiptean din Torino. Abia în secolul al XIX-lea s-a descoperit că era o operă romană din veacul I - epoca lui Gajus Caesar. Fusese realizată cu mare pricepere, în stilul egiptean, pentru a ilustra fazele tainicului rit isiac. Însă necunoscutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la altul, ajungând în cele din urmă la Muzeul Egiptean din Torino. Abia în secolul al XIX-lea s-a descoperit că era o operă romană din veacul I - epoca lui Gajus Caesar. Fusese realizată cu mare pricepere, în stilul egiptean, pentru a ilustra fazele tainicului rit isiac. Însă necunoscutul artist roman a încercat să copieze misterioasa scriere hieroglifică fără s-o înțeleagă. Callistus. Istoricii au trecut prea ușor cu vederea acest personaj. Svetonius, care își folosește talentul ca să povestească diverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
litere, semne-obiecte, ies În serie dezordonată și se Îndepărtează de real; În găurile ce se cască În locurile lăsate libere apar altele, mai precis, Înmuguresc fulgerător alte obiecte, aflate deocamdată doar În stadiul de inform, cum ar fi o mumie egipteană Înfășurată În fâșii strânse de pânză; nu știm ce se află În ea, dacă e un bărbat sau o femeie acolo sau o fecioară, dar știm că un sarcofag este cu siguranță gol, că are un spațiu interior ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai bine văzute în Anglia decât aici. Istoria acestor preocupări își are sălașul de fapt acolo și sunt atât de multe lucruri pe care vreau să i le arăt mamei. De pildă, locul în care a fost pe vremuri Sala Egipteană, care era centrul universului pentru magicieni. Pentru mine, să merg acolo ar fi un fel de pelerinaj. Între timp, Rhyme privea foarte concentrat spre ușă. - Poți să-mi faci o favoare? - Sigur. Ce anume? - Am nevoie de un medicament. Kara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în Paradiesli, un umăr de stâncă deasupra hotelului, unde afinele erau coapte și zemoase. Amestecate cu frișcă formau deliciul mesei de prânz, luată pe terasă, unde se mai zăbovea o vreme sub copaci, la o cafea. Mama își fuma țigările egiptene, în timp ce noi, copiii, cercetam de zor șura din apropiere. În ea mai stăruia blândețea cu care „oaspeții engleji“ erau duși sus, după cum povestea proprietarul în dialectul lui cântat, pe care încercam să-l imităm. După cina luată în sufragerie, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nu-l știe nici el, dar pe care-o vede Într-o zi În grădină. ADRESĂ: Egiptul antic, inițial la Teba. O părăsește deoarece o crede un oraș al pierzaniei și construiește o nouă capitală, Akhetaten, Orașul Luminilor. DIAGNOSTICUL MEDICILOR EGIPTENI: complet nebun. DIAGNOSTICUL UNUI TEOLOG: primul creștin din istorie. DIAGNOSTICUL UNUI SOCIOLOG: primul socialist din lume. DIAGNOSTIC POST-MORTEM: proastă carte. ISTORICUL BOLII: foarte inteligent de mic, urăște armele, iubește poezia, se Întreabă ce e moartea, Își bate joc de tradiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe acesta, în sfârșit, ea nu-l ura! - despre dramele personale: pentru mine, care nu trăiesc decât o singură dată în desfășurarea lumii, întâmplările mici și amănunțite au însemnat mai mult decât războaiele pentru cucerirea Chinei, decât șirurile de dinastii egiptene, decât ciocnirile de aștri, în necuprins, căci singura existență reală e aceea a conștiinței. Uneori i se păreau toate câte se petrec cu el și în jurul lui nemaipomenit de dure și nedrepte. Alteori avea o senzație acută de ireal. Ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lângă el să-l ajute. Mai presus de orice, Mark găsea că este inacceptabil ca altcineva să spună minciuni despre el și era hotărât să se răzbune. După câteva luni de investigații sporadice, a reieșit că informatorul fusese un fizician egiptean proeminent cooptat recent în programul nuclear irakian. Dornic să intre în grațiile noilor patroni, repetase această bârfă după ce o auzise într-o conversație dintre doi colegi; dar nu se ostenise să afle dacă era corectă sau nu. Deși irakienii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
idei. El știa că israelienii ar fi încântați să li se prezinte o ocazie de a stăvili ambițiile militare ale lui Saddam și câteva vorbe strecurate în urechea unui contact al Mossadului au fost suficiente pentru a pecetlui soarta nefericitului egiptean. Întâmplător, se afla la Paris, în drum spre centrul experimental de cercetări de la Saclay, unde tehnicienii irakieini erau instruiți de obicei în cadrul unui program de cooperare nucleară cu Franța. S-a retras în dormitorul din hotel devreme și în dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-i vadă pe piloții irakieni făcând în MiG-urile lor 29 cascadorii de ți se făcea părul măciucă, zburând atât de jos că spectatorii trebuiau să se arunce pe burtă. (O singură demonstrație s-a terminat tragic, când un pilot egiptean a zburat din greșeală pe deasupra palatului prezidențial și a fost împușcat imediat de Garda Republicană, Alphajet-ul lui prăbușindu-se într-o zonă rezidențială din Bagdad și ucigând vreo douăzeci de civili.) Apoi l-a dus pe Graham să i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de făcut? Miranda o să‑mi remarce prezența În vreo zece secunde, așa că ar trebui să par că fac ceva util. — Hai să‑ți arăt masa, a zis ea și a pornit‑o pe un coridor Întunecat, care ducea spre exponatele egiptene. E trăsnet. Am ajuns Într‑o galerie mai mică, cam de dimensiunea unui teren de tenis, În mijlocul căreia trona o masă cu douăzeci și patru de scaune În jurul ei. Robert Isabell Își merita faima, asta era clar. El era organizatorul sindrofiilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a colecției de bijuterii a ducesei de Windsor. La fiecare trei luni sau cam pe-acolo, Sotheby’s reușește să găsească de amanetat ceva, orice, care a aparținut odată Ducesei - blănuri, mobilă, acuarele, ace de păr, până și batistele ei egiptene din bumbac, cu monogramă, au făcut obiectul unei vânzări. Casa de licitații le atrage la licitație pe tinerele cele mai bogate din New York invitându-le la o vizionare exclusivă, privată, în timpul unui prânz cu homari. Cineva de la Departamentul Clienților Privilegiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
iau spre Clubul Nautico, am văzut un grup de turiști În fața clubului de teatru Lyceum, de pe Calle Dominguez, Încercînd să tempereze un șofer nerăbdător. Saabul furat de Crawford era blocat lîngă bordură de o camionetă fără șofer, Încărcată cu costume egiptene comandate pentru o viitoare reprezentație cu Aida. Înainte să-l poată găsi cineva pe șoferul camionetei, Crawford mulțumi În gura mare și porni cu Saabul drept Înainte, croindu-și drum prin spațiul dintre camionetă și mașina parcată În fața lui. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
două camere mari, dormitorul și camera de zi, orientate spre sud, baia și o minusculă bucătărie, cu fereastra dând către un mic scuar, marcat de câțiva copaci răzleți. Locuise aici doi ani cu chirie până când proprietarul, un om de afaceri egiptean, dăduse faliment în afacerile care le învârtea prin România și grăbit fiind să plece făcuse o propunere a unui preț de vânzare mai mult decât convenabil lui Marius. Își aruncă neglijent cizmele și scapă un oftat de mulțumire atunci când intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o fundă mare, roz, apoi prezintă domnișoarei dorința sa. Fata se apucă cu mișcări îndemânatece să scoată florile din vasele pline cu apă unde sunt ținute. Așezat comod, picior peste picior, pe o banchetă ce dorește să imite un model egiptean, Marius zărește în spatele standului ușa unei cabine telefonice. Se instalează în fața aparatului, ridică receptorul din furcă, combină cifrele și ascultă. O voce demnă, răspunde calm: Reședința Hagiaturian. Bună ziua, cu domnișoara Smaranda. Vă rog, cine o caută? Marius Rădulescu. Un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]