2,112 matches
-
liniștire, de concentrare înaintea tensionatului decembrie 1990, plin de semne de întrebare ce mă preocupă intens, căci, nici eu nu știu cum, m-am implicat pătimaș în politică, într-o asemenea dimineață deci observ jos, în „curte”, o scenă simplă care mă emoționează profund: o fetiță de vreo șapte-opt ani duce în cârcă un băiețel, frățiorul ei probabil, care a obosit, pe care nu îl mai țin piciorușele, fragile, neînvățate cu distanțele. Merge pe lângă zid, pe banda îngustă de asfalt, trece chiar pe sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
întors decent spre genunchi (și deci arătându-ne fundul). Mai naiv, mai încrezător și mai repezit, Gălbenuș ni se urcă și ni se așază decis pe piept, cu botul aproape de gură. Ca să-și exprime afecțiunea ce ne-o poartă! Mă emoționează dorința lor vădită de a se lipi de noi cu orice prilej și de a extinde cât mai mult posibil, întinzându-și nu o dată și gâtul, suprafața de contact. * „Prietene, prietene cu blană”, îi spun adesea - în penuria asta, postrevoluționară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să trăiesc în vis cu tine și prin tine? Uneori am impresia că nu mai pot: că absența ta îmi este insuportabilă, că îmi vine să urlu noaptea și ziua. Îmi spuneai în ultima scrisoare un lucru care m-a emoționat: ești iubitul de origine, visat când aveam cinci ani! Ți-aș spune aproape același lucru. În afară de faptul că am fost mai puțin precoce decât tine și că la mine asta trebuie să dateze în jurul vârstei de cincisprezece ani! Contrariu a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vie, cu banii obținuți a plătit transportul formației până la București. Aici, în fața Palatului regal, la ieșirea Altețelor Sale, fanfara a cântat în premieră absolută Marșul Carol și apoi Valsul Regina Maria. Cine sunt artiștii militari? Ce se întâmplă? - a întrebat emoționată de gest regina. Un aghiotant, cunoscător al motivului prezenței fanfarei din Ismail la București, i-a relatat istoria “Părăsitei”. - Vă rog să-l chemați aici pe domnul căpitan Marian. - Da, majestate, doar că, în spiritul disciplinei militare și al însemnelor
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
întunecatelor mistere sufletești, aș fi fost probabil un peisagist. Chiar ratat, ca pictor, ar fi fost o ratare frumoasă. Dar e târziu pentru astfel de regrete.) Astfel că, mai puțin fermecat de istoria oamenilor decât de natura lui Dumnezeu, mă emoționează mai mult peisajul din Valea Humorului decât Mănăstirea Voroneț, din imediata vecinătate, și această atitudine o am față de multe locuri istorice; îmi amintesc de o împrejurare când, în timp ce tovarășii mei de călătorie, buni prieteni, s-au îndreptat către un schit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
treabă, care, de la un moment, este mai mult de competența lui... * Cum am spus, în legătură cu avortul s-a vorbit de suflet (nu-mi amintesc de nici un simpozion, inclusiv de psihiatrie, ca "sufletul" să intre în formula gândirii medicale. M-a emoționat, deci, un ilustru pediatru, care a vorbit despre "suflet"). S-a întâmplat ca tocmai să redactez un volum de studii în care am îndrăznit să introduc un capitol despre suflet, împotriva uzanțelor medicale. Nu știm ce-i sufletul și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
povestire foarte naivă; astăzi nu aș avea răbdare să o mai citesc, aș arunca-o cât colo; astăzi sunt un om ocupat, deși mi se pare lipsit de gust să fii un om ocupat. Atunci însă, schița aceea m-a emoționat atât de mult încât acțiunea și personajul au devenit o parte din propriul meu trecut. Un singur amănunt mă făcea să mă îndoiesc de realitatea, ca să spun așa, "personală", a întâmplării: numele străzii unde locuia personajul principal, un student în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Un mic mesaj paranormal Sunt detașat pentru o vreme la Spitalul de psihiatrie din Câmpulung Moldovenesc. Am descoperit o instituție impecabilă, ochiul meu nu poate fi înșelat; îmi face plăcere să constat că mai există sanatorii ca acesta și mă emoționează că poartă numele colaboratorului și fostului meu asistent Alexandru Avasilcăi, care, după plecarea din Iași, a avut timpul să înființeze acest spital atât de bine conceput; și a avut timpul să moară, încă tânăr. M-am deprins acum să privesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
treptele care trebuie urmate în predică așa cum le vede el: prima treaptă este convingerea care include expunerea sau „intuițiunea”, explicarea sau „abstracțiunea”, asocierea și argumentarea; a doua treaptă este „emoțiunea sau producerea simțemintelor” care presupune găsirea mijloacelor valoroase pentru a emoționa, stârnirea sentimentelor în mod virtual, producerea diferitelor sentimente, exemple din Biserica veche, locul în predică pentru mișcarea inimii; a treia treaptă este înduplecarea. Aceasta presupune voință, „producerea decisiunei voinței”, valorile pentru producerea voinței, motivele, exemple, înduplecarea păcătoșilor și a virtuoșilor
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
ci un mod familiar de a se relaționa cu ceilalți. Chiar și față de prietenul cel mai drag, don Giovanni Calabria, părintele Natale își permitea să facă o ironie binevoitoare. Bunătatea sa sufletească se manifesta prin gesturi simple și spontane care emoționau. Mulți dintre penitenții lui veneau la el de departe. Se spovedeau și voiau să primească sfânta Împărtășanie. Amintim că era în vigoare obligația de a nu mânca nimic de la miezul nopții pentru a se putea împărtăși. Părintele Natale nu își
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
an, în timpul carnavalului, don Calabria și amicul Perez, organizau sărbătoarea coșarilor. Toate familiile și comercianții parohiei erau implicați în pregătire. După ce serveau prânzul, coșarii terminau ziua printr-o plimbare cu trăsura pe străzile orașului. O plimbare turistică de domni! Ne emoționează aceste atenții ale lui don Giovanni Calabria față de micii coșari. Numai o inimă sensibilă, care a experimentat pe propria piele umilirea și segregarea din cauza sărăciei, putea să-și dea seama că omul are nevoie nu numai de mâncare și îmbrăcăminte
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Trebuiau de nivelat munți de var, de înălțat noi pereți, de pregătit școli, dormitoare, în sfârșit, trebuia făcut totul! Besozzi a urcat pe colină ca să arunce o privire. A văzut povara muncii ce trebuia dusă la bun sfârșit. S-a emoționat văzând acel du-te vino de roabe împinse de băieți, conduși și îndemnați de tânărul Gigio, finul său de mir. A citit în privirea simplă a lui don Calabria o tăcută cerere de ajutor și s-a convins că tocmai
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în altă parte, aceea de a fi „Evanghelii vii“... pentru a oferi lumii spectacolul unui creștinism care se reînnoiește, reproducând viața Apostolilor și a primilor creștini. Plecarea voastră este o chemare aș spune extraordinară, este un fapt, un eveniment care emoționează. Ce mare responsabilitate apasă asupra voastră care plecați și asupra noastră care rămânem... Dumnezeu are planuri mari de împlinit iar acestea se vor împlini cu condiția ca noi să fim instrumente docile, umile, asemenea zdrențelor, fără cap... Evident că eu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sector de activitate a fost pur și simplu tragică. Să urmărim cronica unui preot prezent la eveniment: «E 1 mai 1936, prima vineri din lună. Însoțit de don Stanislao Pellizzer și de doi aspiranți religioși, don Rosa s-a prezentat emoționat în fața poporului care i-a fost încredințat. Piațeta din fața bisericii era plină de lume curioasă: femei, tineri, vreun bărbat și mulți copii. Cea mai mare parte era prost îmbrăcată și murdară. Cei mai mulți aveau o reținere indiferentă, dar cei mai mulți dintre ei
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
face asta, s-ar anticipa cu mulți ani unirea în caritate și fapte, iar asta ar ajuta, și nu prea puțin, unei restaurări serioase a doctrinelor. În al treilea rând, consider că instrumentul cel mai valid ar fi rugăciunea». E emoționat să citești, la încheierea scrisorilor lui Lewis, expresii ca aceasta: «Din toată inima mă recomand iubirii dumneavoastră în Domnul»; «Mă recomand iarăși, dragă părinte, rugăciunilor dumneavoastră»; «Să vă amintiți totdeauna de mine în rugăciunile dumneavoastră»; Adio, dragă părinte, și amintiți
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Dumnezeu. Spunea că în fiecare băiat existau comori imense, chiar dacă erau ascunse ori mascate de incrustații grosolane, obiceiuri rele, lipsă de educație, frustrări afective, stare de abandon. A experimentat că, atingând corzile inimii, chiar și cei așa-ziși duri se emoționau. Știa din instinct când era timpul să tacă ori să aștepte și când, dimpotrivă, trebuia să intervină. Avea maximum de respect pentru persoană și pentru cele mai mici secrete ale lor. Dar a fost dur, inflexibil, cu pungașii și corupătorii
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Știm că băieții, de multe ori, au capacitatea de a pune la încercare sinceritatea intențiilor educatorilor lor. Fac ștrengării, nemulțumiri, se revoltă, pentru a verifica coerența cuvintelor educatorilor. Primii foști elevi ai «Casei Copiilor Buni», regândindu-se la don Calabria, se emoționau la evocarea atențiilor sale paterne și materne față de ei. Mulți dintre ei, de fapt, nici nu și-au cunoscut părinții. A ne întreba care ar fi fost metoda educativă a lui don Calabria e ca și cum ne-am întreba care ar
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cîntăreață de renume. Faptul că am urmărit desfășurarea ceremoniei pontificale, ca să zic așa, prin perdeaua genelor ei lungi, adaugă o notă picantă și sigur profană amintirii mele despre o canonizare unde am stat alături de o frumusețe feminină în stare să emoționeze chiar și pe un sfînt*... Asasinarea regelui Umberto a avut loc în plină vară, cînd Roma era pustie. Dar pentru ceremonia aducerii trupului și înhumarea în Panteon 49, alături de mormîntul lui Victor Emmanuel al II-lea, susținătorii monarhiei de Savoia
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și Sofia. Cele două state au fost invitate să se înțeleagă printr-o negociere directă și deschisă. O scrisoare redactată în termeni măgulitori mă însărcina să reprezint România la convorbirile oficiale de la Sofia misiune care nu numai că nu mă emoționa, deși, mai ales, îmi apărea ca fiind sortită unui eșec sigur. Dacă la cei 38 de ani ai mei aveam destulă înflăcărare pentru a înfrunta fără teamă, într-un duel diplomatic, arguțiile unor bătrîni politicieni șireți, le cunoșteam prea bine
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în Franța". Din proprie inițiativă și fără sugestia cuiva, suveranul hotărîse să pătrundă pe solul francez prin Alsacia, oprindu-se la Strasbourg. Și se înțelegea în ce măsură acest gest, venit din partea unui conducător de origine germană și prin naștere Hohenzollern, îi emoționase pe conducători și opinia publică din Franța. Cum programul acestei vizite regale, semioficiale, punea un mare accent pe partea turistică: vizite la Versailles, Fontaineblau, Rambouillet, iar regele nostru, la volanul unui Rolls Royce adus de la Sinaia, avea obiceiul să meargă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
despre luptele armatei sale pe frontul din Cars. În ansamblu, Ungaria era bine cotată la Roma atunci cînd am sosit în acest oraș la începutul anului 1928. Dar nu exista nici un semn de activitate diplomatică mai accentuată, care să poată emoționa România prietenă și aliată... Abia în iunie, cînd mă aflam la umbra vilei Altieri, "Gattaiola", în apropiere de Lucca, ziarele de dimineață au adus textul marelui discurs ținut în ajun la Cameră de Mussolini, în calitate de ministru al Afacerilor Externe. Trecînd
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
să o uit pe aceea făcută abatelui Zavoral, pa care l-am găsit îmbrăcat complet în alb, la mănăstirea călugărilor premoniți, al cărui stareț era. Vizită de recunoștință românească, deoarece monseniorul Zavoral, preot bun samaritean, în războiul dintre 1914 1918, emoționat să-i vadă, în spitale și taberele de prizonieri, pe sărmanii soldați români tăcuți și însingurați (nimeni nu le vorbea limba... ), învățase în grabă, cu dicționare și manuale de gramatică, limba română pentru a veni la patul lor de răniți
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pentru asta! Ion Iliescu, respectându-și funcția și țara pe care o conduce, i-a chemat la București pe acești eroici luptători pentru libertate. Să vadă și ei, la fața locului, rezultatele luptei lor, adică bunăstarea poporului român. Eu eram emoționat, Pastenague însă, mai tânăr și mai cârtitor, a început să ricaneze. — Au luptat până n-au mai putut. Au luptat pentru dolari. M-am indignat. — Cum poți să vorbești așa? Parcă ai fi Păunescu sau Vadim Tudor... — Vorbesc, de ce să
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
cum zice Pastenague - prin prisma acestor idei... Cam răsuflate! adaugă alter-ego-ul meu, care e postmodernist, nu ca mine, nu se știe ce... Anticapitalist a fost și Iliescu și uite ce frumos a evoluat. A fost și antiamerican, iar acum e emoționat ca o fată mare înainte de nuntă. Cam slobod la gură și Pastenague ăsta! Chiar și când e bine intenționat. De unde știe el ce-i în sufletul președintelui? De unde știe el că Iliescu e bucuros că soldații români vor muri în
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
dar ea n-a cîștigat atîtea medalii. Și, oricum, nația era deja în temă cu rotunjimile ei, de cînd cu pictorialul din Playboy. Cele trei femei dezbrăcate sînt gimnaste din România. Au flămînzit, au luat bătaie, au cucerit medalii, au emoționat milioane de ochi umezi și acum își cer dreptul la viață. A trăi decent uneori înseamnă a-ți arăta sînii, poate chiar și părul pubian, frezat după moda mileniului al treilea. Lavinia, Claudia și Corina nu și-au aparținut niciodată
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]