3,474 matches
-
frecvente tipuri de incipit sunt: - Incipitul clasic produce „efectul de real“ (Roland Barthes), atenuând pragul dintre realitate și ficțiune, prin formularea unor enunțuri de orientare (repere spațiotemporale, instanțele narative, situația inițială etc.). El poate fi: descriptiv (Ion de L. Rebreanu, Enigma Otiliei de G. Călinescu etc.), rezumativ (Alexandru Lăpușneanul de C. Negruzzi; utilizat frecvent în schițe și fabule), enunțiativ (formularea unei cugetări, a unei judecăți de valoare, precum în Moara cu noroc de I. Slavici) sau stereotip (în basme: Povestea lui
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de război de Camil Petrescu, Moromeții de M. Preda). Finalul textelor literare/desinitul (lat. desinit - „termină“) prezintă o diversitate simbolică și compozițională tot atât de accentuată ca și incipitul. - Desinitul tradițional poate fi de tipul închiderii formale cu rol rezumativ sau concluziv (Enigma Otiliei), al închiderii circulare - cu reluarea temei sau remei din incipit (Moromeții, vol. I) -, modelul finalului descriptiv (Ion) ori modelul încheierii conceptuale, cu caracter gnomic sau moralizator (Moara cu noroc). - Modernitatea desinitului vizează comunicarea artistică, pactul narativ, caracterul fictiv al
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
stil sobru, adesea impersonal sau anticalofil: „Modalitatea de redare trebuie să fie cât mai simplă, pentru ca toți să o poată înțelege.“ (G. Larroux, Le Réalisme) - Diversitatea modelelor realiste: realismul obiectiv (de observație: Comedia umană de Honoré de Balzac; romanul balzacian Enigma Otiliei de G. Călinescu; realismul dur al lui Liviu Rebreanu - Ion, Răscoala); realismul psihologic (dostoievskian, proustian, Camil Petrescu - Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război); realismul de proiecție lirică, mitică (Baltagul - Mihail Sadoveanu) etc. În secolul XX, se lansează
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în timp ce proza modernă optează pentru viziunea internă a unui personaj narator (Ștefan Gheorghidiu, eroul lui Camil Petrescu, de pildă), ori pentru focalizarea multiplă, asociind punctele de vedere ale mai multor instanțe narative (narator și personaje - Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu, Enigma Otiliei de George Călinescu, Moromeții de Marin Preda etc. - sau numai personaje, ca în Patul lui Procust de Camil Petrescu). Caracteristicile fiecărui tip de perspectivă narativă (numită și viziune narativă sau focalizare - G. Genette) sunt următoarele: Perspectiva omniscientă (focalizare zero
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
La nivelul discursului, modelul este marcat prin prezența unor sintagme temporale care exprimă semantic ideea de succesiune a evenimentelor în timp: A doua zi, Felix... [...] În ziua următoare, Felix... Pe la începutul lunii august [...]. Când, pe toamnă, târziu, Felix [...]. (G. Călinescu, Enigma Otiliei) Narațiunea sincronă tinde să exprime în episoade narative care se succed acțiuni simul tane, durate evenimențiale paralele. Caracterul simultan al întâmplărilor este semnalat prin secvențe lingvistice, precum în tot timpul acesta, în același timp/moment...etc.: Sa rupt din
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de punctuație specifice: două puncte, linie de dialog sau semnele citării (ghilimele): — Hm! spuse ea arțăgos și cu un glas răgușit, însă forte. Ești flăcău în lege! [...] Ascultă, Costache, la cine o să stea „băiatul“? — La noi! explică Otilia. (G. Călinescu, Enigma Otiliei) Nararea prin relatare este modalitatea tradițională de istorisire, impunând discursul naratorului, în care este inserată și vorbirea personajelor. Transpunerea discursu lui eroilor în discursul naratorului actualizează stilul indirect. Mărcile textuale ale vorbirii indirecte sunt: indici ai persoanei a IIIa
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
indirecte (care nu sunt marcate grafic prin semnul întrebării) etc.: Stănică se însură cu Georgeta, cu care nu avu „fii“ dar avu protectori asidui, făcu politică; declară că simte „un ritm nou“, fu chiar prefect întro scurtă guvernare... (G. Călinescu, Enigma Otiliei) - O altă strategie textuală de asociere a discursului naratorului și a vorbirii personajelor este utilizarea stilurilor mixte (derivate): stilul direct legat și/sau stilul indirect liber. Acestea sunt forme intermediare între discursul direct și cel indirect, având ca efect
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de I. Slavici). - Personajul focalizator (focal character) este „personajul central din al cărui punct de vedere se prezintă situațiile și evenimentele narate“ (Gerald Prince), numit de Nicolae Manolescu „persoana a IIIa ca protagonist“. Un astfel de personaj este Felix Sima (Enigma Otiliei de G. Călinescu), din a cărui perspectivă sunt schițate portretele inițiale ale celorlalte personaje. - Personajul narator, eroul devenit voce narativă, este instanța cea mai complexă, cumu lând majoritatea funcțiilor. De cele mai multe ori, este și protagonistul evenimentelor relatate, este narator
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
secvența textuală introductivă (urmând incipitului), în care se prezintă contextul situațional al acțiunii (spațiul și timpul), precum și personajul/personajele. Proza realistă apelează la o descriere veridică a mediului și la un portret inițial al protagonistului (după modelul balzacian, precum în Enigma Otiliei de G. Călinescu). Elementul modificator (intriga) este situația concretă, întâmplarea care instituie conflictul, declanșând acțiunea. Intriga modifică situația inițială prin evidențierea unei cauze/unei relații conflictuale care determină seria de evenimente. În nuvele și în romane, intriga cumulează, de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ne conferă ipostaza de „trestie gânditoare“, contribuind esențial la dezvoltarea complexă a personalității umane și la evoluția spectaculoasă a societății omenești. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Relația dintre două personaje întrun roman studiat, aparținând lui George Călinescu George Călinescu, Enigma Otiliei (relația dintre Felix și Otilia) INTRODUCERE: Personajele romanului realist În lumea ficțională a romanului, „ființele de hârtie“ (Roland Barthes) au, în primul rând, o funcție actanțială, fiind implicate în seria de evenimente ce alcătuiesc acțiunea operei epice. Prezențe dinamice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ființele de hârtie“ (Roland Barthes) au, în primul rând, o funcție actanțială, fiind implicate în seria de evenimente ce alcătuiesc acțiunea operei epice. Prezențe dinamice, caracterizate complex, personajele realiste au destine semnificative, întruchipând ipostaze și relații umane diverse. În romanul Enigma Otiliei de George Călinescu (1938), de pildă, personajul eponim este situat în centrul unei rețele de relații, Otilia Mărculescu fiind „orfana“ la care se raportează toate celelalte personaje, ca potențiali „părinți“. CUPRINS: Item 1: prezentarea statutului social, psihologic, moral etc.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și măsura în care un artist al cuvântului se conformează canonului estetic dominant sau se distanțează de acesta. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Particularitățile de construcție a unui personaj feminin dintrun text narativ, aparținând unui scriitor canonic George Călinescu, Enigma Otiliei (personaj feminin: Otilia Mărculescu) INTRODUCERE: Personajele romanului realist Instanțe de bază ale comunicării narative, personajele literare sunt construite în acord cu viziunea despre lume și opțiunile estetice ale autorului, curentul artistic și spe cia literară, tipologia eroilor, temele cărții
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Otilia Mărculescu) INTRODUCERE: Personajele romanului realist Instanțe de bază ale comunicării narative, personajele literare sunt construite în acord cu viziunea despre lume și opțiunile estetice ale autorului, curentul artistic și spe cia literară, tipologia eroilor, temele cărții etc. În romanul Enigma Otiliei, George Călinescu își modelează personajele pornind de la un canon realist obiectiv de tip balzacian, căruia îi asociază elemente clasice, romantice și moderniste. Cel mai modern personaj al romanului este Otilia Mărculescu, prezență complexă, enigmatică, în continuă devenire, înscriinduse „în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
faptul că Otilia ilustrează, simultan, temporalitatea (statutul social al femeii în lumea începutului de veac XX) și atemporalul (eternul mister feminin), realitatea psihologiei adolescentine și ficționalitatea („dublul“ feminin al autorului). Astfel, titlul romanului, focalizat exclusiv asupra eroinei, reliefează misterul feminin, enigma unei vârste și a vieții însăși: Nu numai Otilia era o enigmă - gândește în fi nal Felix -, ci și destinul însuși. Un alt argument este chiar mărturisirea scriitorului, care afirma: „[...] în planul poematic Otilia este eroina mea lirică, proiecția mea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
începutului de veac XX) și atemporalul (eternul mister feminin), realitatea psihologiei adolescentine și ficționalitatea („dublul“ feminin al autorului). Astfel, titlul romanului, focalizat exclusiv asupra eroinei, reliefează misterul feminin, enigma unei vârste și a vieții însăși: Nu numai Otilia era o enigmă - gândește în fi nal Felix -, ci și destinul însuși. Un alt argument este chiar mărturisirea scriitorului, care afirma: „[...] în planul poematic Otilia este eroina mea lirică, proiecția mea în afară, o imagine lunară și feminină [...], e fondul meu de ingenuitate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ce putea fi înțeles, necesar și de folos pentru îndrumarea năravurilor. În schimb, tot ce era mai tainic și mai ascuns, întrucât făcea parte dintr-o contemplare care întrece puterea de înțelegere obișnuită, ei au exprimat-o sub forme de enigme, de alegorii, de ghicituri, de pilde sau proverbe, aceasta pentru cei ce nu se feresc de efort, ci suportă orice fel de oboseală de dragul virtuții și al adevărului, ca să afle ceea ce au căutat, iar după ce au aflat să se conducă
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
istorie chiar într-un anonimat straniu, neștiindu-se mai nimic despre ea timp de vreun mileniu, rămasă neînghițită de trecerile barbarilor. Fenomenul l-a determinat pe un mare istoric de stirpe eminesciană, Gheorghe I. Brătianu, să scrie binecunoscuta carte O enigmă și un miracol istoric: poporul român, carte publicată în anul de cumpănă 1940. Și e grăitor că moartea, în închisorile comuniste, i s-a tras de la altă carte capitală: La Bessarabie. Droits nationaux et historiques (Bucarest, Institute d'Histoire Universelle
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
maghiarii din Ardeal sunt victime ale barbarilor de români: În maniera deja cunoscută, Moscova trata România "aliată" ca pe inamic și stabilea o coordonare "prietenească" împreună cu "inamicul" maghiar din Axă, împotriva ei."236 Împotriva tuturor acestor demersuri, a părut o enigmă de ce, totuși, Transilvania n-a fost oferită Ungariei. Într-o primă fază, Comisia Maxim Litvinov a optat pentru "cea mai bună soluție" și anume independența Transilvaniei, sub protectorat sovietic, spre a menține "un sâmbure de conflict între cei doi vecini
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
neînțeles a lui Stalin de a nu participa la marea paradă a Victoriei, organizată în Piața Roșie, la 24 iunie 1945, festivitățile fiind conduse de înlocuitorul său, mareșalul G.K. Jukov. Istoricii au ocultat semnificația întâmplării, fiind socotită totuși ca o enigmă a contextului istoric. Pentru Stalin, înfrângerea lui Hitler a fost o victorie à la Pyrrhus. În această împrejurare s-a trecut la sovietizarea României, "aliat" căruia i s-a refuzat, ca și la 1878, cobeligeranța. Iar motivul principal a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
distingă în oglinda destinului decât propriul chip trecător, doar mâna de pământ despre care vorbea Eminescu, sub steaua căruia am împărtășit aceste reflecții, pornind de la conceptul ontologic Basarabia eminesciană. Culmea e că, în orbecăiala ultimă, Nicolae Ceaușescu a înțeles că enigma pe care el n-a putut-o dezlega este tot Basarabia. A fost ultima lui licărire de conștiință românească de care și-a bătut joc în clipa când ajungea la mal. El ar fi trebuit să știe că Basarabia nu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Caietul albastru și Caietul brun, își amintea: „Comparat cu limbajul Tractatus-ului, care folosea cuvinte într-un sens neobișnuit, de exemplu «obiecte» și «imagini», sau introducea noi expresii, ca «propoziție elementară» și « stare de lucruri atomară», limbajul lecțiilor sale nu prezenta enigme. El folosea limbajul gândirii comune. Nu exista nici o aluzie mistică, nici o referire la ceea ce nu poate fi spus. Ceea ce nedumerea era folosirea de exemple pitorești care în ele însele erau ușor de înțeles, dar la care miza (the point) urmărită
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
folosirea primară“ a expresiilor limbajului și concluziile la care putem fi conduși dacă reflectăm asupra acestor expresii, adică atunci când „filozofăm“: „Filozofia este o încercare de a ne elibera de un anumit gen de încurcături. Încurcătura «filozofică» privește intelectul, nu instinctul. Enigmele filozofice sunt fără însemnătate pentru viața noastră de zi cu zi, ele sunt enigme ale limbajului. În mod instinctiv noi utilizăm limbajul corect, dar pentru intelect această folosire este o enigmă.“ (L. Wittgenstein, Vorlesungen 1930-1935, p. 23.) 38 „Esențialul în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
asupra acestor expresii, adică atunci când „filozofăm“: „Filozofia este o încercare de a ne elibera de un anumit gen de încurcături. Încurcătura «filozofică» privește intelectul, nu instinctul. Enigmele filozofice sunt fără însemnătate pentru viața noastră de zi cu zi, ele sunt enigme ale limbajului. În mod instinctiv noi utilizăm limbajul corect, dar pentru intelect această folosire este o enigmă.“ (L. Wittgenstein, Vorlesungen 1930-1935, p. 23.) 38 „Esențialul în cazul experienței private - se spune în § 272 - nu este, de fapt, că fiecare posedă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
gen de încurcături. Încurcătura «filozofică» privește intelectul, nu instinctul. Enigmele filozofice sunt fără însemnătate pentru viața noastră de zi cu zi, ele sunt enigme ale limbajului. În mod instinctiv noi utilizăm limbajul corect, dar pentru intelect această folosire este o enigmă.“ (L. Wittgenstein, Vorlesungen 1930-1935, p. 23.) 38 „Esențialul în cazul experienței private - se spune în § 272 - nu este, de fapt, că fiecare posedă propriul său exemplar, ci că nimeni nu știe dacă celălalt îl are și el pe acesta sau
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sale filozofice. Lui Wittgenstein lucrurile 370 GÂNDITORUL SINGURATIC i-au fost pe deplin clare încă de la mijlocul anilor ’30. Filozoful Russell nu l-a mai interesat. Pentru bătrânul Russell, evoluția gândirii fostului său prieten pare să fi rămas însă o enigmă. În autobiografia intelectuală, pe care a publicat o după moartea lui Wittgenstein și după apariția Cercetărilor, Russell nu-și ascunde nedumerirea că Wittgenstein a putut să nesocotească cea mai de seamă dintre înzestrările sale, talentul de logician. Pe Russell îl
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]