2,123 matches
-
colțurile de Mediterană către tropice - trecând din navă în navă, cercetând vechile hărți pe care halucinații Atlantidei le lăsaseră în urmă, ascultând vântul care umfla pânzele sau conversând cu pescărușii care nu abandonau cărările de mare și de amintiri. Scurtele escale nu erau decât paranteze în acest voiaj la capătul căruia trebuie să se afle intrarea în universul de semne și de închipuiri în care Rasputin era prizonier. Din când în când, Steiner întârzia în cârciumile porturilor și beția sa se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
chiar așa. Până la București, Matei a mers cu mașina pe care a lăsat-o la un coleg și bun prieten de-al său, continuându-și drumul cu avionul spre America. S-a întors pe la începutul lui decembrie. A făcut o escală la Frankfurt, continuându-și drumul spre București. Răsfoind o revistă, având locul pe unul din scaunele dinspre mijloc, atenția îi este atrasă de cuvintele adresate pasagerului din spate. —Guten Tag! Endschuldigung, bitte, dort ist mein Platz. Ich bin mich beeilen
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ți-a pus Dumnezeu mâinile în cap. Sunt români care s-au realizat pornind de jos. De Cecilia mai știi ceva? — Stați bine pe scaune să nu cădeți. M-am întâlnit cu ea în aeroportul din Frankfurt unde am făcut escală. —Oaa! sare în sus de bucurie Leontina, bătând din palme. Da, chiar în avion, înainte cu câteva momente de a decola spre România. Este și ea în țară? întrebă Gelu. Nu este, dar aveți răbdare să vă spun totul. — Lasă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
barmanul cel în vârstă cu oarecare nostalgie. Pe uscat lumea e foarte tristă. În toate porturile în care poposim nu văd decât fețe abătute. Briza mării reușește întotdeauna să anihileze orice urmă de tristețe... Vaporul nu a mai făcut nici o escală de la Hong Kong până la Yokohama. În mai puțin de o săptămână au început să se vadă munții și insulele Japoniei. A sosit și ziua din cursul lunii aprilie când urma să sosească, la Yokohama, Gaston Bonaparte. În sfârșit! exclamase Shizu, emoționată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
oră de cum și-a pornit toate motoarele. O să vă dau un mic exemplu, altfel nu văd cum v-ați putea imagina ce vreau să vă spun: la o lună după prima noastră călătorie Împreună, am plecat spre Europa făcând o escală la New York. Înțelegeți de ce am dorit să trecem prin New York, nu? Aveam nevoie de produse proaspete și de bună calitate, căci În Europa calitatea drogurilor era slabă, din cauza circuitelor complicate de distribuție și din cauză că atât mafia siciliană și bandele corsicane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
când“ al momentului în care ai dispărut. Ce faci între timp? Cum îți ocupi absența din lume și a lumii din tine? Citești; nu-ți desprinzi ochii de pe carte, de la un aeroport la altul, căci dincolo de pagină e golul, anonimatul escalelor aeriene, al uterului metalic care te conține și te hrănește, al mulțimii trecătoare, mereu alta și mereu la fel. Mai bine concentrează-te asupra celeilalte atracții a parcursului, îndeplinită prin uniformitatea anonimă a caracterelor tipografice: puterea de evocare a cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Mary înainte de ora nouă dimineața! Ceea ce, deși lui Emmy nu prea îi făcea plăcere să recunoască, fusese chiar mișto. Al doilea și al treilea pahar s-au dus pe gât cu ușurință și, până să aterizeze pe aeroportul din Curaçao, escala la Miami a fost ceva ca un vis nedeslușit. Singura dovadă că într-adevăr avusese loc — ochelarii Gucci de 200$ pe care Adriana insistase că Emmy trebuie să-i cumpere de la duty-free shop — tocmai se evaporase. Geamantanul lui Emmy dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
la taclale, așa că se defulează uneori la prânz), fie pentru un sport pe care îl practică fiindcă lor le-a intrat în cap datoria morală față de propria bunăstare fizică. După înot m-am întors acasă să mai lucrez, cu o escală în centrul vechi al orașului, la magazinele de serie mică și lux, la fonduri plastice. Am luat tânărului cuplu un dar drăguț și mi-am făcut de cap în mod absolut în relația cu mine: mi-am luat un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
forma urechilor, însă oamenii se uită în general la expresia din ochii celuilalt. Aceasta a fost singura persoană, în afara copilului său, care a remarcat asemănarea. Din fericire pentru Braddon și pentru pasagerul de lângă el, acesta coboară din avion la prima escală. La jumătatea drumului spre Mexico-City avionul se prăbușește și toți pasagerii, cu excepția lui Braddon, își pierd viața. Braddon este aruncat din avion. Își rupe un braț, are tăieturi pe față și își pierde memoria. Accidentul are loc noaptea, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pe care le cunoscusem - coșulețe din frunze de cocotier, rogojini de pandan, evantaie; iar Tiaré îmi dărui trei perle mici și trei borcane de peltea de guava făcută cu propriile ei mâini grăsulii. Când vaporul de poștă care făcuse o escală de douăzeci și patru de ore în drumul din Noua Zeelandă către San Francisco sună sirena care-i avertiza pe pasageri să se îmbarce, Tiaré mă strânse la pieptul ei generos, așa că am avut senzația că mă afund în valurile mării, și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Luni (azi e duminecă, ora 16,30, în aeroport) ne vom duce la Pireu unde ne vom îmbarca. Vaporul va porni prin Marea Egee, Marea Marmara, Bosfor, intrând în Marea Neagră și vom naviga până la Odesa. De-acolo ne vom întoarce, făcând escale la Constanța, Varna, Istanbul, Izmir, Salonic și Pireu. Apoi, cu autobuzele, ne vom duce la Delfi. Înainte de toate, la șansa de a mai respira o dată aerul de la Delfi n-am putut să renunț! De multă vreme îmi doresc asta. În
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să mă distrez, să mă bucur. Și mai descopăr o dată că a fi singur "în societate" e mai greu de suportat decât a fi singur singur. Ulici de abia a venit, căci s-a îmbarcat la Constanța, unde a organizat "escala", dar s-a și acomodat. Între Constanța și Varna a jucat poker toată noaptea cu Dan Cristea, Ion Mircea și Justin Panța. Mai precis, le-a luat banii. Dan Cristea a pierdut vreo sută cincizeci de mii de lei. Pe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fost "noapte albă" pentru mulți "croazieriști". Numai eu am dormit, ca un nesimțit. N-am gustat până acum din farmecul taifasurilor nocturne la un pahar de "ceva". După ce se încheie "programul", mă retrag pe "Nereus", să mă odihnesc pentru următoarea escală. În restaurantul unde se servește cina, un supraveghetor, sclifosit, pus la patru ace, se uită cu ochi de Argus, inspectând cum își îndeplinesc datoria chelnerii. Fiecare masă are șase locuri. Întâmplarea face să fiu cu patru poeți. Toți români. Mai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nici de obiecțiile noastre. Pare prins cu totul într-o lume de fantasme la care noi, biete creaturi roase de complexe logice, nu avem acces. Noi vedem din ea doarj aparențele. Îmbrăcămintea excentrică. Bicicleta pe care o coboară la fiecare escală. Și nu știm cum să împăcăm cu ele aspectul studios al personajului. Se zice că tatăl său e milionar și că Theo a făcut studii strălucite înainte de a fi bântuit de reverii teroriste. Ar fi, după unele zvonuri, un foarte
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Biju" nu și-a pierdut buna dispoziție. "Îmi permiteți, Monseniore, să vă aduc un suc?" îl întreabă "scutierul său pe "franciscanul" Adrian Popescu. Acesta încuviințează: "Bine, fiule, de acord. Dar să fie de portocale". Nu știu mare lucru despre Izmir, escala noastră de azi. Doar că aici a fost cândva Smirna, nume pe care eu îl asociez (deși n-are, poate, nici o legătură) cu binecunoscuta rășină exotică. (Probă clară de automatism verbal. Am zis "binecunoscuta", cu toate că n-am avut niciodată ocazia
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
telekinesiei" (mișcarea obiectelor fără să fie atinse). Încă o mostră de eficiență americană. Am uitat o cravată la Nick, din cauza grabei cu care am plecat la aeroport. Azi, am primit-o, prin "poșta specială". Mâine, plec la Chicago, cu o escală la Newark. La întoarcere, voi face o escală la Cleveland. Acum, plouă. Apăsat, dușmănos. Văd pe fereastra aburită de ploaie cadranul luminat al ceasului din turnul de la Custom House, unde era pe vremuri vama pentru vapoare, la Boston, și vârfurile
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o mostră de eficiență americană. Am uitat o cravată la Nick, din cauza grabei cu care am plecat la aeroport. Azi, am primit-o, prin "poșta specială". Mâine, plec la Chicago, cu o escală la Newark. La întoarcere, voi face o escală la Cleveland. Acum, plouă. Apăsat, dușmănos. Văd pe fereastra aburită de ploaie cadranul luminat al ceasului din turnul de la Custom House, unde era pe vremuri vama pentru vapoare, la Boston, și vârfurile unor zgârie-nori pierdute în ceață. Probabil, pentru piloți
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Oameni pe care liniștea îi înspăimântă. Ăștia sunt vecinii mei. Obsedați de sunet. Alergici la liniște. Prin toate zidurile pătrund râsetele morților. Asta înseamnă în zilele noastre căldura căminului. Un asediu al zgomotului. Întorcându-mă de la serviciu, am făcut o escală. Omul din spatele casei de marcat și-a ridicat ochii când am intrat în magazin șchiopătând. A băgat mâna sub tejghea, cu privirea ațintită în continuare asupra mea, și a scos ceva împachetat în hârtie maronie, spunându-mi: — Dublu ambalat. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
l-am Învățat cum să manevreze sub vînt! urlă Loïc. Un concert de glasuri se alătură celor ale fraților Kermeur. - Mda, numai că el o să fie cel care o să plece În cursa Transat peste opt zile! - Cursa solitară și fără escale, cea mai primejdioasă din lume! - Ei, o simplă formalitate pentru cel care știe cum să-i vorbească mării! - O, pot să zic și eu ceva? protestă skipperul... CÎnd am cîștigat trofeul Vendée Globe, am crezut că e cea mai frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să te abții. Lee își afișă bine-cunoscutul lui rânjet diabolic. — O să încerc, domnule. Iar dumneavoastră aveți grijă să-l ucideți în tribunal. Alegătorii îi vor prăjiți pe băieții de teapa lui Junior. Se simt mai în siguranță noaptea. • • • Prima noastră escală a fost la secția University. Șeful de acolo ne-a pus la dispoziție rapoartele cu jafuri și ne-a spus să nu ne pierdem timpul prin zona de lângă cele două magazine, pentru că de treaba asta se ocupă Millard și Sears
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de retardați. Se apucă să fure colo dintr-o cabină, dincolo dă foc la o draperie, aruncă o bombă puturoasă În sala de mese, și deodată se trezesc pacienții. Începe să-i intereseze călătoria și următorul port unde se face escală. — Dragă Charles... (Paula mă luă de mînă și mă trase spre oglindă, adresîndu-i-se imaginii mele reflectate, de parcă se simțea mai În largul ei În lumea aceea Înversată.) Ești obsedat de el. Tot farmecul ăla copilăros, figura de tînăr ofițer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Cairo, crocodilii nu se hrăneau niciodată cu carne de om, probabil pentru că statuia care îi oprește n-a fost niciodată descoperită. După Manfalut, am trecut pe lângă Assyut, dar fără să ne oprim, căci fusese semnalată o nouă epidemie de ciumă. Escala următoare a fost el-Munșiya, unde am făcut o vizită seniorului berber care cârmuia acolo. A venit apoi la rând el-Khiam, un orășel a cărui populație este în întregime creștină, cu excepția unui șef de poliție. Două zile mai târziu, ne aflam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
râs, pândindu-ne cu coada ochiului pentru a vedea care va ceda primul nemărturisitelor nostalgii de pribeag. A trebuit să aștept încă zece zile înainte de a vedea acele lacrimi, murdare din pricina prafului din port, care trădau spaimele lui Nur. Făcuserăm escală la Alexandria pentru a ne reînnoi proviziile și, când ne pregăteam de plecare, un ofițer din garnizoana otomană urcă la bord pentru o ultimă inspecție, ceea ce nu avea în sine nimic neobișnuit. Omul nu manifesta, desigur, decât bănuielile impuse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ulei, lână și stafide, dar curând a izbucnit un război civil între diversele clanuri, crimele ținându-se lanț și însângerând toată insula. Treptat, orice urmă de autoritate s-a risipit. Lucrul ăsta nu-l împiedica totuși pe Abbad să facă escală acolo cât mai des cu putință. — Haosul se potrivește atât de bine cu bucuria de a trăi! observa el. Cunoștea o foarte plăcută cârciumă pentru marinari. — Se servesc aici cei mai mari pești prinși în zona coastei și cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de seamă absența lui Knut, un gabier cam redus mintal, concluzia logică fusese că, probabil, căzuse peste noapte În mare, prin asta considerîndu-se rezolvată problema. Căpitanul Își trecuse binișor În contul lui leafa pe care i-o datora, la următoarea escală, gabierului pierdut, și nimeni nu se mai gîndi vreodată la bietul tăntălău. Acesta, pe de altă parte, nu ar fi fost În stare să-i explice În norvegiană - singura limbă pe care o vorbea - ce anume se petrecuse de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]