2,823 matches
-
Eliade, nu primează limba în care scrie, ci ceea ce scrie. Întoarceri la matricea lingvistică există în toate cazurile. "Problema opțiunii lingvistice a lui Emil Cioran pentru expresia franceză", spune Nicolae Florescu, "antrenează în discuție și revenirile periodice, aproape obsesive ale eseistului asupra "realităților" spirituale de acasă, dar și pe aceea a meditației sale asupra destinului istoric românesc, fie prin agitarea unui fond memorialistic extrem de prezent și mereu actual în conștiința sa, fie prin relevarea de noi imprecații sau elogii amestecate de
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
europene. Mult mai târziu, Vladimir Tismăneanu le adună sub pretextul alcătuirii unei antologii de scrieri politico-istorice. În 1988, receptând "Caietele critice" consacrate literaturii și confesiunii, Monica Lovinescu remarcă unul dintre aspectele originalității cazului românesc: teoria literară este cedată criticilor și eseiștilor, dar li se interzice abordarea altor domenii. Literatura memorialistică face trimiteri, prin propria ei natură, la istorie, ori criticii nu au acces la această știință. "Tot ce nu privește teoria literară fie e evacuat pur și simplu, fie se strecoară
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
A.T.Laurian și J.C. Massimu, Dictionariulu limbei romane, 1871 Mihai Costăchescu, Documente moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, 1931 BURAGA GH. COSTACHE 1909 1999 Scriitor, arheolog, etnograf Buraga Gh. Costache pasionat cercetător în domeniul arheologiei, folcloristicii, monografiei, etnografiei și dialectologiei, eseist și poet, colecționar, inovator, Costache Buraga este una dintre personalitățile cele mai complexe ale Dăneștiului contemporan. S-a născut la Dănești jud. Vaslui, la 2 martie 1909, ca al doilea copil din cei șase ai lui Gheorghe N. Buraga și
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
nostru, despre Moldova și chiar despre țara noastră. Un asemenea neobosit căutător, cercetător se numește Buraga Costache. S-a născut pe 2 martie 1909 în com.Dănești. A fost numit autodidact, pasionat cecetător în domeniul arheologiei, folcloristicii, etnografiei și dialectologiei, eseist și poet, colecționar, inovator. A fost învățător apoi profesor de limba rusă, dar în afara învățământului s-a ocupat cu apicultura, avicultura, sericicultura iar în domeniul mecanicii a realizat cîteva proiecte de inovații și invenții. La școală a predat limba rusă
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
a sa rămâne, în acest sens, Apelul la ordine (1926) o însumare de șapte articole ilustrative pentru crezul artistic al scriitorului. Reflectând pe deplin complexitatea preocupărilor autorului, care și-a dovedit talentul atât ca dramaturg, poet, regizor de film, scenograf, eseist, pictor, textele nu se referă doar la literatură, analizând și ilustrând opiniile lui Cocteau și asupra altor domenii, cum ar fi cel muzical în Cocoșul și Arlechinul sau cel al picturii în Picasso, artist de care l-a legat o
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Însă este reprezentativ pentru acest singular, pe care pluralul îl amenință cu talazul său înalt."261 V.3. Neoclasicismul polemic T. E. Hulme Considerat de T. S. Eliot drept "cea mai fertilă minte a generației"262 sale, poetul, filosoful și eseistul T. E. Hulme și-a câștigat respectul în epocă prin teoriile lui care au vizat mai ales impunerea unei perspective neoclasice, precum și inițierea unui nou tip de poezie prin concretizarea unor imagini care să devină expresia trăirilor (ideile vor fi
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Lasserrre, ideologii Acțiunii franceze, și în al treilea rând, prin adoptarea ideilor lui Hulme.270 În ceea ce privește raportarea la Charles Maurras, s-a afirmat în nenumărate rânduri că triada clasicism-monarhism-catolicism a fost preluată de la acesta, Eliot purtându-i un mare respect eseistului francez. Cu toate acestea, există diferențieri ce țin mai ales de două aspecte importante catolicismul lui Eliot este, se pare, mult mai profund, nu doar o unealtă socială, așa cum se consideră că a fost pentru Maurras după cum o sugerează și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
acea orientare a gândirii care își găsește expresia în Tractatus poartă pecetea unui anumit peisaj spiritual și cultural, cel al Vienei dinaintea Primului Război Mondial. O temă asupra căreia s-au intersectat reflecțiile unora dintre cei mai reprezentativi filozofi, cercetători ai naturii, eseiști, scriitori și artiști ai timpului și ai locului a fost cea a întinderii și limitelor comunicării prin limbaj. În contextul acestor preocupări, scrierea de tinerețe a lui Wittgenstein va putea fi caracterizată drept un examen critic al posibilităților de comunicare
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
1992, p. 115). III Nu numai că Doinaș numără mai multe volume decât G. Bacovia, decât Ion Barbu și Al. Philippide împreună, și că, pe deasupra, e un traducător de elită dar o altă dimensiune se adaugă acestora. Substanțialele volume ale eseistului (din etapa 1970-1992) recomandă un poetolog de mâna întâi, bine orientat în poezia lumii și acționând ca filozof al limbajului; se descifrează aici, totodată, profilul său de creator. În Lampa lui Diogene ori în Poezie și modă poetică, mai subliniat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
trecând..." Titani, Beethoven, Bach și alții inițiază și propun conexiuni sonore într-un timp cosmic, timp în ale cărui halouri se întruchipează miracole. Tentat de reprezentări prin linii, prin volume și puncte, autorul Elegiilor desenează: ilustrațiile la Respirări îi aparțin; eseistul scrie comprehensiv despre I. Țuculescu (găsindu-i un timbru hiperboreu), amical despre Horia Bernea și Sorin Dumitrescu, ori despre graficianul Vasile Kazar. Din fragmentele lui de poetică explicită rezultă, în fapt, ideea de sincretism transliterar, ducând la ștergerea diferențelor dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
poezii, grupurile de cuvinte transportă un ce aparte, un supra-cuvânt sau mai bine zis un necuvânt". Grație "necuvintelor", viziunea (primenită) ia forma unui început adamic. De la fiziologia poeziei să trecem la argumentele Despre limbajul artistic. Rostirea de structură clasică zice eseistul se sprijină pe substantive, acestea cu încărcătură statică; în cea de tip romantic, pe verbe, vehicule dinamice (Disjuncție similară, adăugăm noi, la Paul Valéry în Caiete). Cuvântul copac, bunăoară, "nu are un invers al lui, nu există anticopac, și nici
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Afinități de ordin psihic și accente retorice cosmicizante amintesc de nostalgiile philippidiene; umbra neîmpăcatului Emil Botta e pe alături. Absurdului peren i se opune o ironie de tip filozofic, rece, casantă: Ironia ontologică; în volumul cu acest titlu (postum, 2004), eseistul nuanțează astfel: "Ironia socratică este metodologică; ironia romantică este gnoseologică; ironia radicală este ontologică, pentru că Ființa este ontologică, pentru că ființa este ironică". Detaliere clarificatoare: "Socrate se preface a accepta teza adversarului, pentru a ajuta astfel la Facerea adevărului; poetul ironic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
să producă opere care prin unitatea lor de structură să constituie întreguri semnificative și rezistente în fața timpului" (Arta metafizică). Admirator al contemporanilor Mondrian și Giorgio de Chirico, fostul rezident din Țicău admiră în fapt forța subiectivității lor; emoția estetică (zice eseistul) ține de o "latură subiectivă neanalizabilă prin metodele clasice obiective". Prin Arta metafizică -, sintagmă lansată de Giorgio de Chirico se preconiza "relația structurală dintre elementele precis conturate și în sine banale și nesemnificative ale piesei care numai întreagă poate da
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
care numai întreagă poate da efectul artistic". Marginalii la volume de versuri, pagini memorialistice ori de ficțiune (pe fundaluri felurite), monologuri și aforisme veritabile eșantioane de scriitură artistă constituie materia unei cărți de vădit rafinament: Zidirea (1978, reeditare întregită 2004). Eseistul cu imaginație glosează vioi despre "construcția" prin limbaj; termenul "zidire", străvechi, îi pare mai elocvent: "O adevărată construcție impune un fel de ritual, o succesiune exactă a faptelor, ca în toate activitățile umane fundamentale și cu o istorie ancestrală". Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
prioritatea acordată semenului. Sună aproape creștinește, dar într-o lume inumană și desacralizată, cine să mai audă ? Astăzi, a fi filosof, mai cu seamă nu unul de catedră, înseamnă a deschide calea unor noi bucurii. Unii au devenit și scriitori, eseiști, muzicanți, actori, sau poeți, sau au intrat, mai mult sau mai puțin explicit, în viața politică, cel mai adesea la stînga, sunt rebeli, sunt vedete, inamici ai pasiunilor triste, gîndind asupra imanenței. Transcendența și tristețea le sunt principalele obstacole. Anormalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
a căuta un statut ontologic geoeconomiei, este încă nevoie de dezvoltări, de experimentări și tatonări. Destinul nu poate fi forțat. Deocamdată, geoeconomia permite edificarea unei baze de discuții, de interpretare, dialog științific și de critică pentru geopolitologi, economiști, manageri și eseiști. Geoeconomia a ales calea pozitivismului logic, împrumută instrumentar de la alte discipline pentru a-și forma propriul aparat metodologic, propriile credințe și sistem de valori, pentru a depăși criza de modele și eventualul paradox ontologic. Este adevărat că întrebările sunt încă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
sexual originar și a predestinării, doctrină pe care, de altfel, Blumenberg o consideră „gnostică”. Prin urmare, ar fi foarte ușor de răsturnat toate considerațiile lui Blumenberg. Problema cu care ne confruntăm În cartea de față nu este dacă toți acești eseiști au dreptate să extrapoleze conceptele de gnosticism și de gnoză, ci dacă este legitim să se interpreteze ocurențele menționate (sau inventate) de ei drept produse ale sistemului gnostic. Cu alte cuvinte, ar trebui să ne asigurăm mai Întîi dacă „gnosticismele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
2005; „Istoria teatrului românesc În primii ani de comunism”, Revista istorică, nr. 5-6, 2005. În cadrul Programului România și Europa În secolul XX se ocupă de tema Artele și Învățământul În România comunistă. Ion Vianu este doctor În medicină, psihiatru și eseist; părăsește România În 1977, după ce a denunțat abuzurile politice ale psihiatriei românești. Se refugiază În Elveția, unde practică psihiatria. Activează pentru apărarea drepturilor omului și Împotriva psihiatriei politice. După 1989 revine frecvent În România, unde se restabilește În 2003. Volume
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
a deja-descoperitului, de călătorie centripetă și implozivă, de lipsă de mișcare și de închidere orbitală, așadar conotații și consecințe negative. Criticând alteritatea tehnologică, fenomenul extrem al identității (precum alteritatea artefactuală a inteligenței artificiale - socotită un fel de „înghețare” a gândiriiă, eseistul francez relevă vulnerabilitatea umană în fața tehnoștiinței, în momentul în care sistemul imunitar de apărare al trupului cade în favoarea „protecției” exterioare a mașinii. Sterilizarea sintetică și purificarea tehnologică a corpului uman sunt socotite procesele ireversibile de dispariție a biologicului și a
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
inițiază un discurs localizat la o extremă la fel de vicioasă. Polemizând cu fenomenele extreme (ex-terminisă ale spațiului virtual, discursul criticului figurează el însuși în teritoriul metastazelor tehnoculturale, al exceselor și al postulatelor ex-statice. În timp ce critică afirmațiile utopice ale cercetătorilor tehnologiei virtuale, eseistul deplânge sfârșitul utopiei, ca țel ideal imaginat de om, în contextele extinderii la nesfârșit și a extenuării tuturor posibilităților: utopicul îndeplinit înseamnă pierderea oricărei utopii, a oricărei credințe sau speranțe, prelungirea vieții în dimensiunea fadă a supraviețuirii la limita existenței
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
își exemplifică teoriile prin cazul unui australian bolnav de cancer care și-a programat voluntar sinuciderea asistată de computer: „Exemplu clinic al noii virtualizări a acțiunii sau teleacțiunea electronică șterge, simultan cu responsabilitatea savantului, culpabilitatea pacientului” (Virilio, 1998, p. 15Ă. Eseistul observă de asemenea că, în cadrul performanțelor-limită din domeniile roboticii și geneticii actuale, se ajunge la un punct maxim de „extremism postștiintific” deoarece prin „știința excesului”, conceptul însuși de știință este ambiguizat: știința-limită sau limita-științei este știința extremei, cibernetica, echivalată cu
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
umanizare” mașinică sau de „mașinizare” umană a percepției. Filosoful se ocupă cu precădere de semnalarea implicațiilor tehnologiei computaționale asupra percepției umane, fără a neglija ironicele raportări ale utilizării tehnologiei înseși, învestite cu percepție, la vulnerabila percepție umană. Întâi de toate, eseistul face o istorie a mutațiilor petrecute în percepția vizuală datorită invaziei tehnice, telescopul și microscopul fiind printre exemplele concludente. Când ajunge să vorbească despre mutația operată de computer asupra percepției, urbanistul francez se detașează ironic de discursul inteligenței artificiale și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
rămas în învățământ și acum sunt profesor universitar. Am scris cărți, lucrări științifice cotate ISI sau necotate, am ținut cursuri și lucrări practice pentru studenți, deci acum pot spune că sunt cercetător în domeniul fizicii. Dl. H-R Patapievici este scriitor, eseist, etc., dar și seful ICR, un post bine remunerat, cu vizibilitate importantă și toate acestea se pot întâmpla și pentru că este intelectualul lui Băsescu. In această calitate, printre altele, călătorește mult, avizează expoziții cu opere având subiecte cu tentă obscenă
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Saulea conf univ. dr., membru UCIN Emanuel Vasiliu filolog, regizor de film, drd. în artele spectacolului Eva Sârbu critic de film, redactor Cinema Florica Ichim critic de teatru și film Francesco Gerardi critic de film George Banu critic de teatru, eseist, prof. univ. dr., membru de onoare al Academiei Române George Genoiu dramaturg, redactor șef Ateneu Gheorghe Ceaușu prof. univ. dr. Grid Modorcea scriitor, filmolog Horia Bădescu poet, romancier, diplomat Horia Pătrașcu filmolog, scriitor, redactor Flacăra Ileana Lucaciu critic teatral, redactor Săptămâna
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
teatrolog, prof. univ. dr., rectorul Universității de Arte Târgu-Mureș Sorin Leoveanu actor de teatru și film, prof. univ. dr. Șerban Marinescu regizor și scenarist de film Șerban-Marius Fleancu student Regie de Teatru Ștefan Oprea critic de teatru și film, dramaturg, eseist, prof. univ. dr. Tedy Necula scenarist și regizor de film Traian Șelmaru critic teatral, redactor Informația Bucureștiului Valentin Silvestru critic teatral, redactor România Literară, președinte al biroului secției de critică din ATM Valerian Sava critic de film, autorul unor volume
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]