2,011 matches
-
XIV-XVIII). Ce semnificație are însă cuvântul speculum din titulatura capitolelor acestui volum? Din definiția oglinzii, răzbate aici doar funcția de redare (optică), de preluare a unei informații exterioare și de reproducere a ei prin intermediul unei imagini (obținute fizic). "Teoria", în virtutea etimologiei sale grecești, desemnează contemplarea ideilor sau a unui obiect stimulativ, activitate din care poate emerge o schemă, la rândul ei generatoare de noi idei sau interpretări. Teoria scrutează de la distanță semnificațiile și le integrează într-o nouă viziune asupra lucrului
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ca viziune, somn sau fantezie), dar și cu ideea (ca reprezentare la nivelul conștiinței a unui lucru, în momentul "apariției" sale), imaginea a suferit mai multe atacuri cu privire la fragilitatea sa conceptuală. Într-o mare măsură, acest aspect este rezultatul unei etimologii complicate și al unui bogat (și nesistematizat) complex semantic, învecinat cu simulacrul (opus lucrului real). Pentru studiul imaginarului, dincolo de funcțiile sale, din ansamblul noțional al imaginii sunt utile alte câteva lucruri, și anume asocierea cu forma (pe care o regăsim
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
să surprinzi mai ales detaliile din imaginea reflectată pe ciobul oglinzii sparte. O nouă istorie literară a textului medieval românesc poate fi scrisă, tocmai prin dublarea acribiei filologilor pe care îi avem cu spiritul ludic și curios al teoreticienilor. Deliciile etimologiilor pot consona cu ironiile provocatoare ale "moderniștilor", mult mai incitați de căutarea tentaculară și speculativă. Mai mult decât orice, cred că pe "al treilea" istoric Dan-Horia Mazilu l-ar fi amuzat să știe că, în ciuda aparențelor și a disimulărilor din
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sau Quine. Ideea este prezentă, de asemenea, la Husserl, Heidegger, Gadamer, Ricoeur ș. a. Mai mult, unii dintre acești filosofi întreprind cercetări etimologice, dar nu ca un scop în sine, ci pentru a justifica propria reconstrucție filosofică; mai bine zis, cercetarea etimologiei anumitor cuvinte reprezintă parte a reconstrucției ca atare (așa cum se întâmplă, de exemplu, la Heidegger). Cercetarea semantică și studiul etimologic ține de aceasta reprezintă un "reflex" mai degrabă non-judicativ, pentru că prin el sunt asaltate limitele judicativului, zărindu-se, totodată, ceva
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
din cercetarea semantică, mai cu seamă studiul etimologic. De ce? Mai întâi, pentru că acesta izolează cuvintele, nu le prezintă "legate", cum cerea Aristotel pentru elementele unei enunțări. Izolate, cuvintele par a nu mai rosti; ele spun, totuși, ceva, dar numai dacă etimologia este legată de un sens mai general care justifică însuși studiul etimologic; de exemplu, dacă anumite sensuri ale cuvântului cercetat nu mai sunt active în limbajul natural, însă ele au aparținut odată "pragmaticii" cuvântului respectiv, iar studiul le scoate la
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
maici, supranumite "didascălele", fiind selectate pe criteriul erudiției, a căror primă stareță a fost însăși Soltana, una dintre fiicele domnitorului. Aceste păsări rare, vestite și mult râvnite, distinse ca specie din categoria șoimilor, erau cunoscute sub numele de "socoli", conform etimologiei slavone. Numele este preluat și păstrat până astăzi de la așezământul monahal Mănăstirea Socola la așezământul spitalicesc "Spitalul nr. 7 Socola. Capul vulturului, "socol", este prezent atât în emblema antetului instituției, cât și în placheta distincției de merit a acestui spital
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
o educație aleasă, de aceea el trebuie format încât să aspire la sfințenia absolută, la a-l imita pe Hristos în actele sala, la perfecțiune. În lucrarea Pedagogul, autorul arată și ce înțelege el prin noțiunea de „pedagogie”, pornind de la etimologia inițială a cuvântului: „Pedagogia înseamnă educarea copiilor”<footnote id="24">Ibidem, p. 173<footnote>. Dar nu pedagogia de care uzează omul atunci când se ocupă de buna creștere a copilului, precizează Sf. Clement, ci „pedagogia cea după Dumnezeu”, care este adevărata
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
tradiția ebraică sau budismul față de brahmanism. Relativa omogenitate spirituală de facto corespundea în plan social, orizontal, exterior unui program sau măcar unui ideal interior care orienta particularitățile insului spre un model trans-individual. în Grecia veche, eleutheria pare să aibă, potrivit etimologiei sale, două dominante semantice. Ea exprimă, pe de o parte, ideea de alegere pusă în relație cu voința. în limitele condiției umane și ale legilor cetății, voința omului e suverană, neconstrînsă, nestînjenită în opțiunile ei. Libertatea revine la a merge
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
transcendent. Ceea ce diminuase sau distrusese condiția universală în majoritatea făpturilor, ceea ce făcuse să apară ierarhia obiectivată a lumii îngeri, oameni, demoni fusese o posibilitate pe care ființele aleseseră liber să o actualizeze într-o măsură sau alta. Recurgînd la o etimologie care deriva cuvîntul suflet (psyché) din psychros (rece), Origen considera că fiecare ființă avea în sine posibilitatea de a arde în contemplarea Unului, dar avea și posibilitatea de a se răci, de a neglija această contemplație, de a se plictisi
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
decât la democrația ca atare. În opinia noastră, democrația (fără atribute) se referă la combinația de suveranitate populară cu regula majorității; atât și nimic la mult. Astfel, democrația poate să fie directă sau indirectă, liberală sau nonliberală. În fapt, chiar etimologia termenului "democrație" face aluzie la ideea autoguvernării poporului, deci la un sistem politic în care poporul conduce (Przeworski, 2010: 8-9). Cea mai comună definiție a democrației fără adjective, care este întrebuințată adesea în literatura despre democratizare, îl urmează pe economistul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
manuscrisele biblice „Yhwh” (ketîv) și vocalele folosite de masoreți pentru a indica lectura ’Adōnăy (kerê). Această ultimă presupusă pronunție nu are nici fundament filologic și nici istoric, și denotă ignoranța cu privire la istoria practicii scribale masoretice a celor care o adoptă. Etimologia numelui Yhwh a fost dintotdeauna discutabilă și nu s-a ajuns la un consens în mediul științific. Explicația cea mai simplă justifică originea printr-o formă verbală (un imperfect) a rădăcinii ebraice hwy „a fi”, în forma simplă („el este
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
astfel în numele Yhwh o referință la vânt și la un zeu antic al furtunii. Nefiind certitudine nici asupra rădăcinii verbale, nici asupra vocalizării, o decizie sigură cu privire la aceasta rămâne - după părerea mea - o sarcină irealizabilă, ținând cont și că, rareori, etimologia numelui propriu divin revelează pe deplin caracteristicile unei divinități. Și originea geografică a numelui Yhwh și a cultului său este o chestiune dezbătută. Numeroasele tentative de a le explica n-au dus până acum la multe certitudini pentru că, în ciuda unor
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
iudaică Beerșeba. Atribuirea acestui sit doar culturii edomite ar trebui, prin urmare, să fie specificată mai bine (cf. Oggiano, 2005, pp. 176-178). În afară de temple și sanctuare, Biblia menționează frecvent și bămâ, cuvânt tradus uzual cu „loc înalt” sau „înălțime”, chiar dacă etimologia și semnificația exactă a termenului ebraic rămân discutabile. Tradițional, urmând doar textul biblic, se credea că „locurile înalte” erau înălțimi naturale sau artificiale, înzestrate cu o sacralitate particulară a spațiului și pe care se desfășurau diferite activități de cult considerate
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
natură idolatrică. Între acțiunile de cult care, conform Bibliei, aveau loc pe aceste înălțimi putem nota sacrificiile de pe altare, venerarea stelelor sau asherah, ofertele de tămâie. În ultimele decenii, această viziune a fost de mai multe ori criticată, fie datorită etimologiei dubioase, fie datorită polemicii tendențioase a povestirii biblice (2Reg 17,9 ș.u.), fie pentru că adesea aceste „înălțimi” nu sunt nicidecum rurale sau colinare, ci cu urbane (1Reg 12,32; 2Reg 19,9.29). Corelarea dintre bămâ și unele descoperiri
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
morții era un moment al trecerii din lumea celor vii la cea de dincolo, locul în care defunctul se unea cu strămoșii familiei sale (Gen 25,8; 2Sam 7,12). Există multe expresii biblice care denumesc locuința morților: še’ôl, etimologie nesigură, tradus prin „lumea de dincolo”, ’ereș, „țară”, „pământ al întunericului”, „pământ al uitării”, „adâncul pământului”, ‘ôlăm, „veșnicie”, qeber, „mormânt, groapă”, bôr, „deschizătură, cavitate (ce duce către lumea de dincolo)” și altele. La fel ca în gândirea Orientului Apropiat antic
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
despre lumea morților în epoca monarhică nu poate fi descrisă fără a o compara cu concepțiile popoarelor vecine (cf. Podella, 1987). Biblia utilizează mai mulți termeni pentru a indica lumea de dincolo. Cel mai frecvent este še’ôl, cuvânt cu etimologie incertă și fără paralelisme extrabiblice. El desemna împărăția morților localizată în special în partea de jos a lumii, sub pământ, după cum o arată, fie unele verbe („a coborî”, „a cădea” în še’ôl), fie unele expresii adverbiale („în jos”, „dedesubt
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de muncă, la fel se clădesc casele și se urzesc satele. După conformația craniilor, după avântul tineresc înnăscut al inimilor ce-și începea doina cu „frunză verde”, după marele simțământ al toleranței religioase, după ritmul danțurilor voinicești, după sinteza și etimologia limbii ce se trage din latina vulgară - cu toate influențele ce le-am suferit - Dvs. ați putut ușor dezlega de ce există o atât de mare putere de atracție și de afinitate între români, în decursul veacurilor - pe deasupra granițelor geografice efemere
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
surprize. Originalitatea, autenticitatea acestor surprize vor fi cercetate în paginile ce urmează, iar una dintre principalele surse de informații în ceea ce privește tradițiile românești va fi monumentala lucrare a lui Radu Anton Roman, Bucate, vinuri și obiceiuri românești. Vom insista deseori asupra etimologiei termenilor acestei bucătării, având convingerea că originea numelui unor bucate poate furniza informații despre sorgintea lor, fie și pe traseul întortocheat (vezi cazul stufatului...) al preluărilor influențelor străine în gastronomia noastră. Bucătăria țărănească: măduvă tracică sau... paleolitică? Radu Anton Roman
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
elle est, ce qu’elle pourrait être, adică MoldoValahia, ceea ce a fost, ceea ce este și ceea ce ar putea fi). Pe tărâmurile noastre, din cele mai vechi timpuri, strămoașa mămăligii a fost făcută din făină de mei (cereală numită și „mălai“; etimologia acestui cuvânt este incertă, dar ni se pare semnificativă asemănarea cu millium-ul latinesc, care desemnează toate varietățile botanice ale meiului, termen din care provine și franțuzescul millet). Atunci când porumbul („păpușoi“ în Moldova) a luat locul meiului, numele popular al acestuia
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
favorabil (o altă explicație, susținută de Nicolae Iorga, spune că turcii nu rechiziționau porumbul cules în țările române). Am afirmat că nu există certitudini în privința denumirii purtate de străvechea fiertură din mei, la fel precum nu există nici în cazul etimologiei unor cuvinte ca mălai ori mămăligă; pe de altă parte, semnificativ ni se pare faptul că latina folosea și termenul melica (înrudit cu millium). Din latinescul melica provine meliga italiană, care înseamnă porumb măcinat (și Leonardo da Vinci pomenește porumbul
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Bulzul, afirmă Radu Anton Roman, este „bucata mioritică a mai adevărată“. Dar trebuie spus că originea cuvântului este incertă. Alexandru Ciorănescu, în al său Dicționar etimologic al limbii române, îl clasează printre destul de numeroasele cuvinte cu „origine necunoscută“ (apropo de etimologie și de termenii specifici păstoritului, merită semnalat faptul că majoritatea acestor cuvinte nu sunt defel mioritice, ci turcești get beget; până și bietul nostru „cioban“ este turcesc!). Pe de altă parte, doamna Ileana Tănase susține, în Călătorie prin Italia gastronomică
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
reunite într o unică megasarma, un cuib format dintr-o foaie mare de varză). La fel de originale sunt sarmalele coapte în dovleac. Cuvântul românesc „sarma“ provine de la turci (iar aceștia l-au împrumutat din arabă, unde are semnificația de rulou; aceeași etimologie o are și termenul bulgăresc sarmi). Turcii mănâncă frecvent sarma (umplutura este învelită în frunze de viță-de-vie) sau „dolma“ (în frunze de varză, dar și în ardei, roșii sau dovlecei). Grecii, după atât de mulți ani de ocupație otomană, au
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
iudaice 7.203), răstignirea era cea mai teribilă formă de moarte (vezi și comentariile tulburătoare din Juvenal, Satirele 14.77-78; Suetonius, Augustus 13.1-2; Horațiu, Epistole 1.16.48; Seneca, Dialoguri 3.2.2; 6.20.3; Isidor din Sevilia, Etimologia 5.27.34; Mekilta asupra Ex 15,18 [Shirata §10]). În definitiv, cuvintele „cruce” și „a crucifica” derivă în realitate de la cuvântul care indică tortura (lat. cruciare). Scopul politic și social esențial al răstignirii era intimidarea: „Când îl răstignim pe
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
și excepții. Există și specii care dau formațiuni micelare, altele cu un ciclu de diviziune prin fisiune și genuri care poartă conidii și sterigme. Lodder (1970) include în termenul de levuri un grup heterogen de microorganisme, iar Phaff (1978) revizuiește etimologia termenului de drojdie, luând în considerație rolul lor în fermentație și capacitatea de a metaboliza o variatate de zaharuri. Numărul speciilor cunoscute sub numele de drojdii este în prezent mai mare de 400. Nici un alt grup de microorganisme nu este
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
sous la direction du Centre Informatique et Bible, Abbaye de Maredsous, Brépols, 1987. Întocmit de un colectiv de peste o sută de cercetători, oferă o documentație amplă la fiecare dintre lemele care ne interesează, atât în privința formei, cât și a atestării, etimologiei și semnificației și eventualei evoluții istorice. Indică și o bibliografie substanțială, la sfârșit. Inevitabil, de la o lema la alta, problematică se suprapune, iar multitudinea autorilor face ca și opiniile exprimate asupra unui punct sau altul să fie diferite. De exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]