4,374 matches
-
infecțioasă pe valve native ca și asociația frecventă între creșterea EI cu S. aureus și contactul cu instituțiile de îngrijiri de sănătate. TEE și modalitățile de depistare mai rapidă a EPV vor semnala probabil mai multe EPV tardive, creșterea incidenței etiologiei S. aureus și a asociației cu infecțiile de spital (nosocomiale). Asociația între contactul cu îngrijirile de sănătate și EPV la 60 de zile de la implantare a fost descrisă și s-a estimat inițial că reprezintă 30-50% din cazurile de EPV
Tratat de chirurgie vol. VII by BRÎNDUŞA ŢILEA, HORAŢIU SUCIU, IOAN ŢILEA () [Corola-publishinghouse/Science/92079_a_92574]
-
1991). Totuși, rata maximă de concordanță la gemenii identici (monozigoți) este de doar 50-70% (Olmos et al., 1988; Kyvik et al., 1995), ceea ce subliniază importanța unor factori neereditari (probabil factori de mediu). Astfel, DZ tip 1 este o afecțiune cu etiologie multifactoriala, pe lângă factorii genetici predispozanți intervenind și factori de mediu încă incomplet elucidați (Cudworth și Woodrow, 1974; Todd 1991; Kyvik et al., 1995). Datele privind factorii genetici implicați în etiopatogenia DZ tip 1 vor fi prezentați pe larg în diferitele
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
Forrest et al., 1967). Actual se știe că diabetul apare la circa 10-20% dintre pacienții cu CRS (McIntosh și Menser 1992). La aceste cazuri, pot trece mulți ani până la apariția diabetului clinic, iar prezenta majorității autoanticorpilor anti-β-celulari sugerează o posibilă etiologie autoimuna (Ginsberg-Fellner et al., 1984). Este de notat, de asemenea, posibilitatea mimetismului molecular și în cazul virusului rubeolic, existând similitudini între secvență GAD65 și respectiv proteine din capsida virală (Karounos et al., 1993). Totuși, introducerea în practică a vaccinurilor anti-rubeolice
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
se definește ca o dilatare localizată și permanentă a unui segment arterial al cărui diametru depășește 1,5-2 cm. din diametrul normal al arterei respective. Cauza generală a apariției anevrismului este considerată diminuarea rezistenței peretelui, diminuare ce poate avea diverse etiologii. Principalul efect fiziopatologic al existenței anevrismului este efectul de masă sau de compresiune pe elementele anatomice învecinate ce duce la apariția simtomatologiei. De multe ori existența anevrismului este descoperită întâmplător la examinările imagistice paraclinice fiind asimptomatic, iar uneori se poate
Tratat de chirurgie vol. VII by VICTOR RAICEA () [Corola-publishinghouse/Science/92078_a_92573]
-
albumină [4]. Tehnica incluziei protezei în anevrismul de aorta abdominală corectat chirurgical este introdusă prima dată de Creech. Parodi și colaboratorii sunt pionierii grefării endovasculare, tehnică ce a determinat în cazurile bine selectate o scădere importantă a mortalității și morbidității. ETIOLOGIE Peste 90% din etiologia AAA subrenale este degenerativă sau aterosclerotică [2], fiind apanajul decadei șase și șapte, aceasta fiind și perioada în care apar cel mai frecvent ruptura anevrismului aortic abdominal. Datorită vârstei înaintate a pacienților există asocieri frecvente cu
Tratat de chirurgie vol. VII by VICTOR RAICEA () [Corola-publishinghouse/Science/92078_a_92573]
-
protezei în anevrismul de aorta abdominală corectat chirurgical este introdusă prima dată de Creech. Parodi și colaboratorii sunt pionierii grefării endovasculare, tehnică ce a determinat în cazurile bine selectate o scădere importantă a mortalității și morbidității. ETIOLOGIE Peste 90% din etiologia AAA subrenale este degenerativă sau aterosclerotică [2], fiind apanajul decadei șase și șapte, aceasta fiind și perioada în care apar cel mai frecvent ruptura anevrismului aortic abdominal. Datorită vârstei înaintate a pacienților există asocieri frecvente cu leziunile ateroscerotice periferice sau
Tratat de chirurgie vol. VII by VICTOR RAICEA () [Corola-publishinghouse/Science/92078_a_92573]
-
mai frecvent ruptura anevrismului aortic abdominal. Datorită vârstei înaintate a pacienților există asocieri frecvente cu leziunile ateroscerotice periferice sau coronariene. Alt factor de risc la acești pacienți asociat cu ateroscleroza este hipertensiunea arterială. Zece la sută din pacienți prezintă altă etiologie decât cea aterosclerotrică, fiind reprezentaăa de traumă, infecții acute sau cronice, sifilis sau anevrismele anastomotice după chirurgia vasculară [2]. La ora actuală se constată o creștere semnificativă a acestor anevrisme anastomotice, pseudoanevrisme, acestea reprezentând circa jumătate din anevrismele de altă
Tratat de chirurgie vol. VII by VICTOR RAICEA () [Corola-publishinghouse/Science/92078_a_92573]
-
decât cea aterosclerotrică, fiind reprezentaăa de traumă, infecții acute sau cronice, sifilis sau anevrismele anastomotice după chirurgia vasculară [2]. La ora actuală se constată o creștere semnificativă a acestor anevrisme anastomotice, pseudoanevrisme, acestea reprezentând circa jumătate din anevrismele de altă etiologie decât aterosclerotică sau degenerativă. Din punct de vedere fiziopatologic se consideră că afectarea produsă odată cu înaintarea în vârstă a elementelor colagenice și elastice a peretelui arterial determină slăbirea rezistenței acestuia, un rol important în dilatarea arterelor și producerea anevrismelor având
Tratat de chirurgie vol. VII by VICTOR RAICEA () [Corola-publishinghouse/Science/92078_a_92573]
-
pentru diagnosticul pozitiv și a gradului de severitate a afecțiunilor asociate severe ce pot pune în primejdie viața pacientului în timpul intervenției chirurgicale. Aceste afecțiuni asociate sunt reprezentate de cardiopatia coronariană și ateroscleroza carotidiană, afecțiuni frecvent asociate cu anevrismul aortic datorită etiologiei comune. Pe lângă anamneza și examenul obiectiv, examenul Doppler arterial carotidian reprezintă metoda de screening al leziunilor stenozante carotidiene. Examinările paraclinice pentru boala coronariană sunt ECG de repaus ca metodă paraclinică efectuată de rutină la toți pacienții, care coroborată cu simptomatologia
Tratat de chirurgie vol. VII by VICTOR RAICEA () [Corola-publishinghouse/Science/92078_a_92573]
-
periculoasă, de asemenea în cazurile care necesită clampare proximală a aortei. Pentru controlul hemoragiei, această manevră trebuie să dureze cât mai puțin, prepararea aortei subrenal și repoziționarea clampului fiind imperios necesare. ANEVRISMUL ARTERIAL MICOTIC Este o entitate care are ca etiologie o embolie septică la nivelul suprafeței intimale ce duce la apariția unei arterite transmurale localizate. ANEVRISMUL IMFLAMATOR Reprezintă o entitate clinico-patologică distinctă ce reprezintă circa 5% din anevrismmele abdominale. Acesta se caracterizează printr-o desmoplazie și fibroză a peretelui arterial
Tratat de chirurgie vol. VII by VICTOR RAICEA () [Corola-publishinghouse/Science/92078_a_92573]
-
grijă clinic și la nevoie eco-Doppler circulația sângelui la nivelul membrelor inferioare. Orice semn de ischemie apărut se va obiectiva imediat și va necesita sancțiune terapeutică urgentă, fiind posibilă destabilizarea pacientului aflat postoperator și așa într-o stare fragilă. Principala etiologie este cea trombembolică necesitând controlul permeabilității vasculare cu sonda Fogarty. Evoluția postoperatorie este monitorizată până după reluarea tranzitului când se efectuează mobilizarea pacientului. Dacă evoluția plăgii este corespunzătoare la 7-10 zile pacientul este externat, urmând a reveni la control periodic
Tratat de chirurgie vol. VII by VICTOR RAICEA () [Corola-publishinghouse/Science/92078_a_92573]
-
anaerobe necesită metode adecvate de recoltare a sputei (prin aspirație bronhoscopică protejată sau spută spălată după metoda Mulder) care sunt încă destul de rar utilizate în practica curentă. Atunci când culturile în aerobioză rămân sterile sau sărace, faptul constituie un argument în favoarea etiologiei cu anaerobi [33, 44, 69]. Răspunsul terapeutic prompt la penicilină („testul terapeutic”) și/sau metronidazol, chimioterapic fără acțiune împotriva aerobilor, înclină balanța spre diagnosticul de supurație pulmonară cu anaerobi [18]. Diagnosticul abceselor pulmonare și supurațiilor pulmonare difuze primitive cu germeni
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
în Europa numărul bolnavilor de bronșiectazie a scăzut mult în ultimele decenii ca urmare a vaccinurilor profilactice și antibioterapiei [2, 4]. Menționăm că au fost identificate grupuri etnice la care bronșiectazia are o frecvență mai ridicată în Noua Zeelandă, Samoa, Alaska. Etiologie Trebuie precizat de la început că există bronșiectazii aparent primitive sau idiopatice, a căror cauză primară nu poate fi identificată. Strategiile de imunizare eficientă au dus la reducerea marcată a incidenței bronșiectaziilor cauzate de Bordetella pertussis și tusea convulsivă. Și alte
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
diskinezii ciliare, celule efectoare imunitare ale căilor aeriene, proteaze neutrofilice și citokine inflamatorii. Din acest motiv, o inflamație puternică duce la o inflamație transmurală, edem al mucoasei și neovascu-larizație bronșică [11]. Rolul funcției imune Rolul deficiențelor umorale ale gazdei în etiologia bronșiectaziilor este neclar. Stead și colab. au măsurat imunoglobulinele serice la un lot de 56 pacienți cu bronșiectazii tratați ambulator (vârsta medie 59,6 ani). Măsurătorile au inclus nivelul total al IgG, subclasele IgG și anticorpii specifici la polizaharidele capsulare
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
negativi. Natura secundară este evidentă pentru bronșiectaziile posttuberculoase. Anamneza este concludentă iar examinările radiologice arată sechele cicatriciale întinse. O categorie particulară a bronșiectaziilor secundare o reprezintă cele datorate obstrucțiilor bronșice focale prin corpi străini, tumori etc., la care bronhoscopia identifică etiologia și sediul obstrucției bronșice. Bronșiectaziile aspergilare apar la indivizi atopici, cu sau fără simptomatologie astmatică. Interesează bronșii proximale care se umplu cu mucus compact ce conține eozinofile și micelii aspergilare. Diagnosticul se bazează pe eozinofilia sanguină, testele intracutane pozitive, prezența
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
terapeutice enumerate mai sus au rolul de a stabiliza pacientul până la momentul operator. În principiu indicațiile tratamentului chirurgical sunt: 1. hemoptiziile recurente; 2. hemoptiziile masive; 3. tuse cronică asociată simptomelor generale; 4. infiltrat progresiv în jurul aspergilomului; 5. formațiune pulmonară de etiologie neprecizată [35]. Se practică rezecție pulmonară în țesut sănătos, conservând la maximum parenchimul pulmonar neafectat. Pot fi practicate rezecții pulmonare atipice, segmentectomii, lobectomii [52], chiar pneumonectomii. La pacienții cu aspergilom complicat se recomandă acoperirea bontului bronșic cu un lambou tisular
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
mg zilnic, urmată de fluconazol pe toată durata vieții. Intervențiile chirurgicale la pacienții cu criptococoză au rol: diagnostic, prin obținerea materialului biopsic (frecvent biopsie pulmonară sau pleurală, de preferat prin chirurgie miniinvazivă) sau terapeutic - prin rezecția unei formațiuni pulmonare de etiologie neprecizată preoperator, în scopul de a exclude cancerul bronhopulmonar și de a vindeca leziunea pulmonară unică [69]. Sunt indicate rezecții pulmonare atipice, dacă este posibil, sau lobectomii. Se recomandă chirurgia toracică miniinvazivă. Administrarea postoperatorie de antifungice este controversată. Criptococoza este
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
Totul despre SM“. (SM) este o boală neurologică invalidantă, cel mai frecvent diagnosticată la adultul tânăr de vârstă mijlocie, fiind a treia cauză principală a invalidității în acest grup de vârstă, după traumatism și artrită. Este o boală bizară, cu etiologia încă necunoscută, diagnosticul este dificil, putându-se pune în timp. Prognosticul este imposibil de prevăzut, vindecări totale ale bolii neexistând până în prezent. Boala evoluează în pusee, unele cu remise aproape totală, altele cu progresie continuă, creând forme benigne, respectiv forme
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
și DUMITRIU (1982), PETRESCU A. (1983), POPOVICIU (1987), PENDEFUNDA (1987), ȘTEFANIA KORY (1987), STAMATOIU (1989). POPA C. (1997), PASCU (1999), BĂJENARU (2004). Cu toate strădaniile numeroșilor cercetători din întreaga lume SM a rămas și în zilele noastre o boală cu etiologia neelucidată. Interesul pentru SM crește tot mai mult mai ales că s-a observat că repartizarea ei în lume este eterogenă, depinzând de latitudine. Prevalența descrește în fiecare emisferă dinspre pol spre ecuator. Indicele de prevalență este numărul de cazuri
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
având un risc minim. Se cunoaște prevalența slabă la japonezii ce trăiesc în Japonia și SUA, la țiganii din Ungaria, precum și prevalența diferită după originea populației în Africa de Sud sau în Israel. Această eterogenitate ne face să ne întrebăm dacă în etiologia SM nu intervin și factori etnici și factori de mediu. Studiile epidemiologice făcute pe imigranți pot aduce unele răspunsuri. Ele au fost foarte numeroase, referindu-se la fluxurile migratoare dinspre o zonă de mai mare risc (Europa de Nord de exemplu) spre
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
progresiv al demielinizării nervoase a SNC, cel puțin câtva timp. Odată ajunse la nivelul SNC, celulele imunocompetente încep să-și manifeste acțiunea contra autoantigenilor, care îndreaptă acțiunea sistemului propriu de apărare împotriva propriei mieline. Cea mai bună dovadă că în etiologia SM ar putea intra o acțiune autoimună este însuși faptul că un tratament antiinflamator, și mai ales imunosupresor dau rezultate bune în ceea ce privește remisia fenomenelor, pe o oarecare durată de timp. Problema de la care trebuie pornit însă, este cum se activează
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
studiat a avut un număr limitat de subiecți, rezultatele obținute au fost semnificative. Validarea acestor rezultate necesită un studiu mai amplu, de tip prospectiv, cu care să se analizeze incidența mai multor agenți virali la copii sănătoși, respectiv cu SM. Etiologia infecțioasă a fost presupusă, datorită studiilor epidemiologice, dar și datorită similitudinilor cu bolile infecțioase demielinizante. Totuși, se pare că agenții infecțioși formulează mai degrabă răspunsul imun împotriva antigenelor self și pot induce boala doar în anumite circumstanțe, decât să poată
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
asociere a Chlamydiei pneumonie cu SM. O altă variantă este cea în care agenții infecțiosi pot declanșa un răspuns autoimun prin infectarea țesuturilor țintă (de ex. oligodendrocitele), pe calea mimetismului molecular (PRATT E. și MARTIN R., 2002). Se observă ca etiologia SM este multifactorială, aflată la intersecția interacțiunilor dintre factorii de mediu cu factorii genetici (OKSENBERG J. R. și colab., 2000) care conferă susceptabilitate la boală sau modifică evoluția acesteia, ducând la o expresie heterogenică, care privește aspectele clinice, histopatologice și
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
din punct de vedere imunologic aceasta nu poate fi comparată cu boala la om, întrucât bagajul imunologic al cobaiului și omului se deosebesc destul de mult. Or, tocmai studiile imunogenetice sunt acelea, care în ultimul timp 62 au revoluționat teoriile privind etiologia și patogenia SM. În cercetări de mai mulți ani, MAROS și colaboratorii (1959, 1961, 1964, 1965, 1966, 1968) reușesc să demonstreze că EAE a câinelui este cea mai apropiată morfologic encefalomielitelor umane. Cercetări asupra EAE a câinelui s-au făcut
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
SM. a. Existența unui antigen cunoscut și caracterizat. Se știe că în EAE antigenul este cuprins în molecula de proteină bazală a mielinei, cu o structură cunoscută. În SM acest antigen încă nu este cunoscut, existând mai multe ipoteze cu privire la etiologia bolii (teoria imunogenetică; autoimună). b. Se pune apoi întrebarea dacă există în aceste boli un răspuns imun față de un antigen specific pentru SNC. În EAE, răspunsul este dirijat împotriva proteinei bazale a mielinei. În SM, nu s-au demonstrat încă
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]