4,069 matches
-
copilăriei, autoarea reconstruiește un alt canon, în care îi atribuie naturii rolul de spațiu al persecuției. Astfel, metaforele mai sus amintite, precum: suntem frunze, suntem copaci, suntem un popor vegetal etc. devin laitmotivuri ale poeziei subversive. Neputința revoltei generează imposibilitatea evadării dintr-un univers mort. Numindu-și semenii, cu o ușoară ironie, frații mei, autoarea le critică acestora atitudinea în fața răului, printr-o permanentă stare de nepăsare și de indiferență. O altă metaforă subversivă, opacă, o constituie greierii, care "cântă numai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
își încadrează generația de artiști în domeniul animal, insectele devenind metaforă la fel de ironic pentru frații săi. Neștiind o altă formă de revoltă decât scrisul, ei devin o pradă ușoară pentru sinceritățile zilei suspecte, ideologia și falsele valori ale acesteia. Singura evadare pare să fie somnul, care joacă un dublu rol: spațiu al refugiului, dar și spațiu al morții. Constituind puntea de trecere spre cealaltă lume, prin intermediul visului, somnul, la fel ca toate metaforele subversive ale Anei Blandiana, pendulează între răsfirare și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
că dorm,/ În somnul din somn,/ Unde nimeni n-aude/ Își dau drumul la gură./ Ce liber vacarm/ Trebuie să fie acolo,/ În somnul din somn". (În somn) Țipătul produce vacarmul, care poate fi haosul primordial sau demolarea, ruptura, neputința evadării din aerul exterior sufocant, acest simbol guvernând întreaga poetică blandiană. Cum demolarea presupune reasamblare, așa cum deconstrucția presupune reconstrucție, nici țipătul acestor versuri nu este încărcat cu conotații negative. Dimpotrivă, vacarmul produs de o grupare de voci este liber, în interiorul somnului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
chiar sunt!) artiștii siliți să-și cenzureze talentul într-o societate care cenzura tot ce era frumos și bun. Sinceritățile zilei suspecte sunt falsele idealuri ale comuniștilor, falsele valori pe care le impunea regimul autocrat. Autoarea propune, drept soluție de evadare, pentru artiști, somnul, adică acea stare de reverie, de visare, singura care permite dezlănțuirea, eliberarea din lanțurile constrângerilor de toate tipurile. O soluție asemănătoare este propusă și în poeziile publicate în Amfiteatru, unde oamenii sunt plante, cărora le este interzis
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
timpul în care mi-e dat să visez,/ Mi s-a făcut dor de țara de-afară." (Exil), iar prezența morții este statornică în fiecare vers prin peisajul apocaliptic, care se construiește treptat treptat, anulând orice speranță a unei posibile evadări: "Liniște. Începutul sfârșitului,/ O groapă adâncă se sapă încet, încet,/ Și din când în când cade pământul pe cineva/ Care moare înăbușit// Tot neamul scormonește cu unghiile/ După trupul celui îngropat de viu,/ Fără măcar să se fi gândit la moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
corupție (ploconul de țigări Kent pentru a obține ceva), iar "dificultatea informației care se difuza prin "zvonuri", care uneori nu erau decât o expresie a speranței într-o schimbare; modul de supraviețuire mentală prin "bancuri", care dezvăluiau minciuna oficială; mica evadare prin "serialul de sîmbătă seara", de obicei de producție americană, care reprezenta o întrerupere în șirul nesfârșit de programe de propagandă la televizor și aducea în conștiința fiecăruia ideea că există o altă lume dincolo de închisoarea în care se transformase
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
-se continuu, realizând o oarecare destabilizare a textului, voce a interiorului autoarei. Concluzii "Un intelectual are datoria să se implice în felul lui, fiecare în felul său.", afirma Octavian Paler, într-un interviu postdecembrist, acordat revistei "Orizont"1, încurajând astfel evadarea din letargia indiferenței față de aproape. Este teoria salvării națiunii prin cultură. Implicarea activă a omului de cultură în reeducarea și însănătoșirea maselor condamnate beznei intelectuale. Re-umanizarea cum ar spune Dan C. Mihăilescu 2 care trebuie să fie sinonimă cu definiția
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
creator de noi realități, printr-o reconstrucție a celor existente deja. Ambele născute într-un context ideologic tulburător, nu doar la nivel național, cât la nivelul întregii Europe, aceste curente vin ca o soluție salvatoare din partea artistului creator, printr-o evadare din realitatea exterioară sufocantă, într-o realitate intimă, interioară. În consecință, studiul nostru a urmărit două direcții: 1. Una teoretică, în care, după un periplu general, în ceea ce filozoful Derrida numește Deconstructivism, (urmărind nu o cercetare integrală a fenomenului, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a simbolurilor biblice" (p. 143); În ethosul revoltei eminesciene, frenezia evocării dacice e un mijloc de defulare în imperiul imaginarului, un mod de a soluționa temporar criza spiritului retras defensiv într-o realitate proprie (p. 281); "Psihologic interpretând, "complexul de evadare" în istorie are la Eminescu un sens protector" (p. 285). Singurătatea... "Prin urmare, istoria e și ascunsă, și redimensionată, falsificată astfel încât să răzbune complexul unui frustrat în ordine socială" (p. 13). G Călinescu... "După ce ai încheiat un interesat, și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
prinzîndu‑i‑se rochia cu un bold de cea a bunicii. Această „cătușă“ nu este prea greu de înlăturat și, de fapt, ea nici nu reprezintă decît un obstacol simbolic, diurn. Noaptea este la dispoziția eroinei și încercarea ei de evadare se produce anume în acest interval de timp. Remarcăm că, dincolo de timiditatea aproape maladivă, eroina este cea care are inițiativa. Ea se oferă. Starea pe care și‑o descrie este aproape clinică: „În culmea disperării, i‑am spus pînă la
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
slăbiciunea mea. Și sunt ateu dacă Dumnezeu e atotputernic. (Ariane Chemin, 2010) Această identitate plurală servește la fel de bine pentru a ascunde răni adînci, mereu deschise, pe care sfiala persană îi inter zice să le dezvăluie, ca și pentru a justifica evadarea într-o limbă mai permisivă, în care un suflet sfîșiat are dreptul să-și strige durerea fără s-o ascundă sub farduri. Jocul trecerilor de nivel, dacă le putem numi astfel, atacă toate aspectele scriiturii, de la vocabular la filo sofia
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
concentrate În sectoarele intensive În tehnologie, capital și informație. Alte tipuri de ISD. Există și alte motivații care fundamentează activitatea corporațiilor transnaționale, care nu pot fi cuprinse În cele patru categorii anterioare, fiind Împărțite În trei grupuri: 1. Investiții de evadare; 2. Investiții de sprijin; 3. Investiții pasive. 1. Investiții de evadare. Anumite ISD sunt realizate pentru a evita legislația restrictivă sau politicile macroeconomice aplicate În țările de origine . Investițiile de evadare au ca emitent firme din țări ale căror guverne
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
de ISD. Există și alte motivații care fundamentează activitatea corporațiilor transnaționale, care nu pot fi cuprinse În cele patru categorii anterioare, fiind Împărțite În trei grupuri: 1. Investiții de evadare; 2. Investiții de sprijin; 3. Investiții pasive. 1. Investiții de evadare. Anumite ISD sunt realizate pentru a evita legislația restrictivă sau politicile macroeconomice aplicate În țările de origine . Investițiile de evadare au ca emitent firme din țări ale căror guverne aplică politici economice intervenționiste și tind să fie concentrate În sectoarele
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
anterioare, fiind Împărțite În trei grupuri: 1. Investiții de evadare; 2. Investiții de sprijin; 3. Investiții pasive. 1. Investiții de evadare. Anumite ISD sunt realizate pentru a evita legislația restrictivă sau politicile macroeconomice aplicate În țările de origine . Investițiile de evadare au ca emitent firme din țări ale căror guverne aplică politici economice intervenționiste și tind să fie concentrate În sectoarele de activitate - mai ales servicii - care fac obiectul unor reglementari destul de drastice. 1. Investiții de sprijin. Scopul acestor investiții este
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
ISD aflate În căutare de piețe. 4. Argumentați realizarea ISD aflate În căutare de eficiență (efficiency-seeking). 5. Care sunt tipurile ISD aflate În căutare de eficiență? 6. Caracterizați ISD aflate În căutare de active strategice. 7. Ce presupun investițiile de evadare, de sprijin și pasive? 8. Ce factori au contribuit la dezvoltarea expansiunii societăților transnaționale? 9. Descrieți modalitățile directe de expansiune În străinătate a corporațiilor transnaționale. 10. Descrieți modalitățile indirecte de expansiune În străinătate a CTN. 11. Explicați conceptul de sinergie
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
urmăresc concentrarea producției Într-un număr limitat de localizări, care deservesc piețe multiple; b) sunt Întreprinse de investitori străini debutanți ; c) sunt conglomerate preocupate, În primul rând, de managementul activelor financiare; d) urmărirea concurenților pe piețele străine. 3. Investiții de evadare sunt: a) realizate pentru a evita legislația restrictivă aplicată În țările de origine; b) realizate cu scopul căutării de oportunități investiționale pentru firma mamă; c) realizate cu scopul coordonării activităților filialelor și furnizarea de informații financiare și de marketing firmei
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
Prefigurări. Letopisețul Țării Moldovei de Miron Costin / 101 2.2. Teroarea naturală / 106 2.2.1. Sadismul istoric. Alexandru Lăpușneanul de Constantin Negruzzi / 107 2.2.2. Naturalismul visceral. O făclie de Paște de I.L. Caragiale / 114 2.2.3. Evadarea eșuată. La Vulturi! de Gala Galaction / 121 2.3. Teroarea de frontieră. Între natural și supranatural / 128 2.3.1. Deformarea psihologică. În vreme de război de I.L. Caragiale / 129 2.3.2. Metamorfozele obsesivului. Frigul de Gib I. Mihăescu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pierdut. Cineva îmi posedă sufletul și îl conduce! Cineva îmi ordonă toate actele, toate mișcările, toate gândurile". Discuția cu călugărul de pe muntele Saint Michel devine, din această perspectivă, dureros de actuală (15 august): "Așadar, Invizibilii există". Are loc și o evadare, curmată însă efemer de tiranica entitate (16 august): "Am simțit că eram deodată liber și că el era departe". Eroul vrea să fugă la gară, să ia trenul, spre a-și pierde definitiv urma, însă se trezește poruncindu-i vizitiului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
monstru mai înspăimântător decât cel care fusese obiectul spaimei sale inițiale. Oricum ar sta lucrurile, proza lui Caragiale este, simultan, una dintre cele mai valoroase contribuții autohtone la estetica naturalistă și un veritabil exemplu de scriitură terifiantă. 2.2.3. Evadarea eșuată La Vulturi! de Gala Galaction În pofida stilului eclectic, în care se amestecă, după cum bine observă Tudor Vianu 79, neologisme și cuvinte din fondul principal lexical, proza lui Galaction rezistă satisfăcător probei timpului, putând fi recuperată din mai multe unghiuri
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
chiar și soluția comodă, aceea de a se pierde în desimea confortabil obscură a pădurii iese din calcul: "Păunaș se deșteptase și începuse să plângă și i se părea Agripinei că numai vuietul pârâului acoperea destul de bine țipetele lui". Simpla evadare din infernul din vale generează, în psihicul surescitat, impresii contradictorii, halucinații auditive: "în urechile Agripinei, se prigoneau mereu țipetele și împușcăturile [...], iar vâjâitul Iablanicioarei n-o lăsa să-și dea seama dacă se înșală, ori nu se înșală". În toată
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sunt acolo, gata în orice clipă să se arate privirii. Nuvela are un sfârșit patetic, într-o situare neoromantică 80. Parabolicul este servit în chip magistral, însă lecția de etică nu reușește să efaseze efectele agresive ale eșuatului. scenariu redempționist. Evadarea, chiar atunci când pare fructuoasă, se dovedește ratată, și nu dintr-o carență actanțială a personajelor, ci pentru că umbra unui destin tragic apasă asupra muntenilor de pe Culmea Scripetelui. Imprecația bătrânului sublimează neputința frustrantă a omului în fața acestuia: "Ajungă atâta risipă, atâta
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
întunecos“. Cartierele burgheze ale Berlinului de Vest sunt, precum compartimentul superior al cutiei, monumente ale siguranței și eficienței burgheze. Pândite în permanență de spectrul haosului, al vidului, al dezordinii, ele generează un tip aparte de experiență urbană: nu cea a evadării, a refuzului categoric al instrumentalizării orașului, ci aceea a problematizării sale infinite, a ezitării în fața pragului dintre cele două registre „ontologice“. Berliner Chronik descrie o astfel de stare, ca „obstinante, voluptuoase târcoale date pragurilor“ (eigensinnig-wollüstiges Verharren auf der Schwelle) sau
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
bizantină intrată deja „în al treilea mileniu““. Istoria este, în roman, prilej de nostalgie. Ea este vârsta de aur, veacul lăudat la care visează prezentul îndreptat aproape exclusiv spre trecut. Viitorul este marcat doar de sugestia parastaselor și de plecarea, evadarea personajelor; în cazul lui Pașadia, de legământul incendierii operei. În același timp însă, istoria nu este cu precizie fixată temporal, veacurile trecute sunt veacuri mitice, de fapt, ele nu fac altceva decât să certifice caracterul de ruină al prezentului, nu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
se transformă pe nesimțite, sub auspiciile aceluiași geniu al pragurilor, Pirgu, în inevitabilul duel. Dacă Pirgu întruchipează gestul politic al experienței ur bane, pe care am descris-o în capitolele anterioare, Pantazi tri mite la cel teologic. Povestirile sale, melancolia evadării și pu ternicul, persistentul vis al mării de mult nemaivăzute îl transformă în profet al trecutului și salvator fără noroc al aces tuia; întâlnirea cu Ilinca-Wanda, eșuată, îi marchează decisiv destinul în carte, ca, de altfel, și pe al celorlalte
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a i se cunoaște gusturile; autorii formelor culturale sunt cunoscuți de către public (staruri, celebrități), mai puțin cunoscuți sau anonimi; cultura reflectă, dar și modelează grila mentală a publicului; este asertivă, oferind încredere în grila culturală, dar și un mod de evadare din cotidianul stresant 21. Considerând cultura populară o problemă serioasă deoarece, fie că o apreciem, fie că o desconsiderăm, ne-a invadat viața în forme pe care nu le putem ignora Nachbar și Lause descriu patru tipuri de prejudecată pe
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]