2,256 matches
-
în program pe locul ultim, pentru concluzii. La ora actuală, unii cercetători din Rusia (și nu numai) abordează opera romancierului rus din punct de vedere exclusiv creștin-ortodox, reducînd problematica la domeniul eticii. Astfel tratează, adesea, opera dostoievskiană chiar și reputați exegeți ca Valentina Vetlovskaja sau Vladimir Tunimanov. Valorile ontologice, gnoseologice, estetice rămîn astfel pe dinafară. "Atunci, de ce - am întrebat eu - japonezii, cu toate că nu sînt creștini, îl înțeleg și asimilează atît de bine pe Dostoievski?" Într-adevăr, impactul romancierului rus în Japonia
Dostoievski și civilizația japoneză by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/14636_a_15961]
-
față de cel ordinal, și numai lipsa de fler poate face ca cele două categorii morfologice să fie privite ca echivalente sub unghi filosofic. Ca să existe o ordine trebuie să existe un pivot al ei. Cardinalul bate ordinalul. Potrivit lui Antelme Chaignet, exeget francez din secolul al XIX-lea, influența acestor idei a fost atît de adîncă încît nu e o exagerare a vedea în Pitagora adevărata eminență cenușie a filosofiei eline, cu mult mai obscur decît Heraclit și cu mult mai profund
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
toată lumea o știe! Este un prozator deja consacrat. S-au scris despre el atâtea articole și cronici, că ar putea alcătui o carte voluminoasă. Lista marilor clasici ai secolului, cu care a fost comparat, este aproape epuizată. Deși, se pare, exegeții nu disperă. Cele șapte romane scrise în șase ani și nouă luni pot oferi noi ascunzișuri care să permită asociații și afilieri inedite. Polemica privind școala literară din care face parte încă nu s-a stins, ba, s-ar putea
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ia să ne gândim, ce-ar însemna ca Mihai Eminescu, renăscut prin clonare, dacă-i mai găsim pe undeva o șuviță sau o unghie la fel de bine conservată ca scrierile către Veronica, să stea față către față cu cohorta lui de exegeți? Mulți dintre cei care au academizat din greu pe marginea cuvintelor lui Eminescu ar ieși moralicește deșelați, poate chiar cu un ochi umflat, la propriu, din contactul live cu poetul... Dincolo de clonare, care nu mai e science-fiction, eu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
decenii. I-am citit câteva cărți (eseuri creștine, interviuri cu prelați și doxologi, jurnal de drum la Sfântul Munte), îl știam o personalitate foarte prețuită în lumea Bisericii Ortodoxe Române, fervent ASCOR-ist în anii ’90, un temeinic admirator și exeget al lui Tarkovsky (despre care pregătește o carte impresionantă, după cum o arată substan țialele fragmente tipărite în 2011 în revista Tabor), și încă altele... Dar numai zilele trecute mi-a fost dat să-i măsor cu ade vărat anvergura, copleșitor
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
băiat (neapărat băiat), pe care să-l hrănească și să-l educe cu ajutorul principiilor cuprinse în ceea ce el numește "sociologia pedagogică". Ironia îndreptată spre Don Avito și spre toate personajele romanului este, de fapt, autoironie, inspirată din analizele și caracterizările exegeților, criticilor, prietenilor și ale lui însuși. Să enumerăm câteva aspecte ale autoironiei pe care Unamuno o recunoaște fără a ezita, spunând despre sine în Prolog: "... angajându-se în a se corecta, se ironizează pe sine însuși". De multe ori, această
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
propus autorul, și acest lucru este rădăcina celor mai mari defecte ale sale". Putem să parafrazăm un dicton vechi românesc spunând că o greșeală recunoscută este pe jumătate (sau în totalitate) iertată. Prezentându-și cu expresii dure, întâlnite la unii exegeți care nu puteau formula criterii precise pentru clasificarea lucrărilor sale, eseul-roman ("sau ce o fi el") era prezentat ca fiind "... un amestec absurd de bufonerii, lucruri șocante, nerozii și gafe cu câte o delicatețe înecată într-un flux de conceptualism
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ne găsim captivi împreună cu personajele în propria lor viată, în care totul glisează de la grotesc la sublim, înainte și înapoi, până la anihilarea aproape completă a reperelor. Dincolo de natura compozițională a acestui roman ( un stil indirect liber, pentru a fi în conformitate cu exegeții), sau de anvergura determinării erotice și de identitate, este imposibil să nu remarcăm accentuarea "marilor obsesii" ale modernității noastre postdecembriste: copilăria, sexul și comunismul, învăluite aici într-o mantie de tinichea mistică. Rândurile cărții ne poartă în exilul autoimpus al
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
cel analizat și încadrat într-un mod inadecvat, ocupându-mă colateral de cel de-al doilea care nu a suscitat controverse și nu a fost discutat impropriu. Una dintre cele mai acute probleme cu care s-au confruntat criticii și exegeții la momentul debutului lui Blecher și care a provocat în mare măsură interpretarea și încadrarea eronată a prozei lui a fost definirea speciei literare a întâmplărilor... Majoritatea nu i-a recunoscut capacitatea de a-și organiza epic viziunile, experiențele și
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
în ea "un veritable journal", "une sorte de journal psychologique", Octav Șuluțiu "un fel de jurnal intim, o confesiune", E. Lovinescu crede că "nu are nici o legătură cu epica", Tiberiu Iliescu vede în ea "un jurnal trist al exasperării". Alți exegeți folosesc concepte precum "confesiune", "memorial", "confidență", cu privire la prima proză. Singur în epocă, Ieronim Șerbu, într-un articol din Vremea , 1936 precizează că întâmplări... nu e un eseu, ci "un roman plin de o intensă viață spirituală, de episoade epice de
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
din țară, cu Institutul Cultural Român, cu Institutul ,Titu Maiorescu" din Berlin. în acest cadru, tot la Universitatea de Arte, în diminețile ultimelor zile ale lunii s-au desfășurat lucrările simpozionului organizat de tânărul muzicolog german Joerg Siepermann; alături de eminenți exegeți din țară ai muzicii enesciene, alături de muzicologi sosiți din diferitele centre muzicale din Germania, din Belgia și din Statele Unite, personal am avut bucuria de a fi prezentat o comunicare privind particularitățile diferitelor viziuni regizorale asupra relației dintre personajul titular al
Prezențe enesciene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10971_a_12296]
-
ale unei istorii și ale unei lumi ieșite din țâțâni. Istoria este percepută ca farsă, iar protagoniștii ei, ca niște bufoni - cum bine observa Nicolae Manolescu în Arca lui Noe, plasând romanul derepopescian în categoria corinticului. ,Incertitudinea lecturii", după cum explică exegetul în același loc, se datorează imposibilității de a alege între real și simbolic. Estomparea realității se realizează prin includerea unei apreciabile și derutante doze de absurd în construcția narativă. Aleatoriul tulbură ordinea și sensurile. Cauza tulburării iremediabile a lumii rurale
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
consola pe consolator", conform aprecierii unui mai recent biograf al lui Proust, Ghislain de Diesbach. Așadar o revărsare de ipotetic simțămînt filial asupra Elenei Bibescu, impresionant act al sensibilității proustiene, și totodată fapt ce ne îndeamnă a socoti pertinentă opinia exegetului nostru, potrivit căreia considerarea genezei marelui roman al lui Proust se cuvine a ține seama, dincolo de amiciția cu fiii pianistei, de prezența ei însăși, precum o "idee-fundal", care e muzica, echivalînd "mai mult cu parcurgerea trecutului și mai puțin cu
O carte somptuoasă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8400_a_9725]
-
suportă un veritabil asalt interogativ”, remarcă Adrian Dinu Rachieru. La antipodul „țărăniilor” nepretențioase care-l marcau inițial, autorul lui Harap Alb se vede atras acum în ceea ce un critic a numit, nu departe de adevăr, un „delir hermeneutic”. „Întrebarea, scrie exegetul de care ne ocupăm, e dacă ne putem apropia de această operă, mereu ispititoare, printr-o critică «de sistem», pretențioasă, negreșit constrîngătoare, livrînd savantlîcuri sau dacă o putem savura și descifra printr-o lectură strict «de plăcere», gustînd fervoarea spunerii
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
britanică inventează așadar două personalități literare, le imaginează biografiile cu întâlnirea și efectele ei în scrisul lor, cu depistarea izvoarelor de inspirație, a influenței reciproce ș.a.m.d. Și nu se mulțumește cu atât. Mai imaginează și o suită de exegeți ai lui Randolph Henry Ash, cei mai importanți fiind un universitar britanic, James Blackadder, altul american, Mortimer Cropper, inventează ediții și notele de subsol ale primului, biografia cu titlul Marele ventriloc din care extrage un capitol. Simetric, strecoară altă suită
Romanul ca romance (sau invers...) by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7004_a_8329]
-
simulacre și nonvalori. Flaviu Predescu sesizează imensele riscuri ale unei libertăți prost înțelese, ale ignoranței și autosuficienței, ale narcisismului generaționist. Deplânge dărâmarea grăbită a idolilor sau jubilarea naivă a celor ce dinamitează valorile create de înaintași. Ca și un alt exeget al iubirii, tânărul poet constată, pe cont propriu, că iubirea modernă e nu numai un „imens faliment al civilizației”(Denis de Rougement), ci și o chestiune tratată confuz, o sursă ce generează, în mod paradoxal, tristețe și singurătate. Nu e
Un eseist neliniștit by Ion Cristofor () [Corola-journal/Journalistic/3030_a_4355]
-
critice, conform ISBN-ului, a vizat volumul Geo Bogza - un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului. Îngrijirea ediției, studiul introductiv, notele, referințele critice și indicii îi aparțin lui George Ardeleanu (care se dovedește nu numai un eminent exeget al lui Steinhardt, ci și un editor riguros), în timp ce reperele biobibliografice îi aparțin regretatului Virgil Bulat. Apărut în 1982, volumul a constituit o surpriză pentru toți cei care nu-l cunoșteau pe acel Steinhardt de dinainte de Steinhardt: tânărul liberal și
Către o integrală Steinhardt by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4952_a_6277]
-
maniera modernă” pentru a caracteriza pictura contemporanilor săi, manierismul este încă o mișcare artistică destul de vag definită. Pentru unii, este doar o reacție la naturalismul Renașterii târzii, o fluidă etapă intermediară în istoria artei între Renaștere și Baroc... Jacob Burckhardt, exegetul elvețian de la începutul secolului al XX-lea, a folosit termenul pentru a descrie întreaga artă peninsulară din Cinquecento care a abdicat, după moartea prematură a lui Rafael, de la idealurile raționalismului și armoniei ce caracterizaseră generațiile precedente. Nu puțini teoreticieni au
Reprezentanți ai manierismului by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5745_a_7070]
-
Când ne referim la Borges, este poate mai adevărată ca oricând afirmația că fiecare pagină a unui scriitor autentic dă seama despre întreaga sa creație" (p. 5). Traducătorul român îl citează, în acest sens, pe unul dintre cei mai importanți exegeți borgesieni, Jaime Alazraki, după care cele mai reușite proze ale lui Borges sunt intense „metafore epistemologice" (într-o formulare preluată de la Umberto Eco). Volumul alcătuit de Andrei Ionescu, masiv și bine documentat, cuprinde poeme din toate etapele creației lui Borges
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
apele: „lărgind importanța indicibilului, deschidem discret ușa lecturii impresioniste a poeziei, adică a acelui mod de analiză care a dominat cercetarea literară din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și până astăzi, nenorocind-o complet. Demersul teoretic al exegetului care îl «revizitează» acum pe Bolintineanu rămâne unul însă decis anti-impresionist; el ajunge la concluzia indicibilului înălțându- se la un palier cu totul superior și după parcurgerea celei mai lungi spirale cognitive.” (pp. 4-5) Într-adevăr, Mihai Dinu nu postulează
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
feseniști. Din păcate, până la Nenea Iancu nu se mai ridică nimeni: toată lumea coboară. Și, de aceea, ar fi foarte bine să mai lăsăm odată comedia asta care începe să devină un pericol public și să ne-ntoarcem la ce spunea exegetul lui Caragiale, care - sărbătorit fiind - nu-și revendica alt merit decât că a rezistat (fizic) până la acea dată. Rezistență nu atât de lipsită de importanță pe cât ar putea să ni se pară. Nu numai în cazul decanului de vârstă al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
europene ale spiritului oriental. Aici învață să se bucure (în felul lui, desigur!), să sufere (el, care avea vocația suferinței). Aici scrie Bufnița oarbă, după propriile mărturisiri, în 1931, și nu după călătoria în India, (1935-1936), așa cum susțin unii dintre exegeții operei sale. Aici, în Franța, are o primă tentativă de sinucidere. E un joc cu moartea, un exercițiu de creditare a operei: moartea - supremul lui adevăr, ficțiunea perfectă, singurul mod în care nu reușești să te amăgești („Numai moartea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
al celebrului grup și al celebrei reviste Socialism sau Barbarie, promovase dialogul democratic, ideea autogestiunii muncitorești, critica societății birocratice și a malformațiilor ei. Adversar al totalitarismului de orice tip și critic al capitalismului monopolist, politolog, psihanalist, filosof, antropolog cultural și exeget literar, Castoriadis lucra, În acea perioadă, la volumul Despre politica lui Platon care avea să apară În următorii ani și În care, cum afirma un critic, „Platon Își găsise un adversar la Înălțimea sa”. Îl priveam, gândindu-mă la Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
În viață. Deloc nu Îmi displăcea candida impostură. De fapt, ne Întâlniserăm și Înainte de Toronto, dar altfel. Leon Botstein, președintele colegiului, mi-a vorbit, curând după venirea mea la Bard, despre distinsul scriitor italian, expert În Europa Centrală și „extraordinar exeget al lui Joseph Roth”. Îl cunoscuse, câțiva ani Înainte, la Budapesta, la o conferință literară Wheathland. Îi trimisese, de la Bard, prima mea carte În germană. Mi-a arătat, apoi, scrisoarea entuziastă, tot În germană, primită de la domnul Magris, care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
existența prin plurivalența darurilor și dăruirii sale. Laureat a zeci de premii literare și culturale de-a lungul și de-a latul globului, senator, „cavaler” În arte și litere al Franței și Italiei, doctor onorific a numeroase universități europene, autor, exeget și jurnalist de mare calibru, numele său a devenit sinonim nu doar cu Italia și cultura cosmopolită a contemporaneității, ci și cu Trieste. „Claudio von Trieste”?... Cândva, nobilii dădeau nume și emblemă de prestigiu unei așezări umane cu care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]