5,246 matches
-
investigarea imaginii reale cu acea forță reactivă specifică visului". Orice lege biologică presupune neapărat fapte de repetiție. Nutrindu-se cu fantasme, Dimov se iluzionează că stăpânește "legile visului"; nimeni însă, nici controversatul Freud, agreat și adoptat de către suprarealiști (pentru tentativa explicării mecanismelor psihanalitice), nici Carl G. Jung, nici Gerhard Adler n-au parvenit să legifereze raporturile dintre inconștient, conștient și subconștient, proces exclusiv al aproximărilor. Ca atare, luciditate și vis, acestea sunt inevitabil în disjuncție. În fond, onirismul dimovian, cum e
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
profesorul, când mă ascultă din nou, ia în considerare nota precedentă, punându-mă într-o situație dificilă" (clasa a X-a). c) Uneori nedreptatea apare ca o impresie de moment, care dispare în urma unei analize obiective a situației, sau în urma explicării notei de către profesor. "Câteodată am avut impresia că am fost nedreptățit la anumite obiecte. De multe ori, când profesorii îmi arătau de ce am fost notat astfel, îmi dădeam seama că nu am dreptate. Se mai întâmplă însă că nu ți
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
poate provoca asupra elevului dacă nu i se arată ce a fost bun și ce a lipsit din răspunsul său. (S-au arătat mai sus consecințele negative pe care le poate provoca impresia de nedreptate asupra activității ulterioare a elevului). Explicarea notei mai este dictată și de faptul că nota se reflectă nu numai în conștiința elevului ascultat și notat, dar și în ale celorlalți elevi, contribuind la dezvoltarea spiritului critic, a capacității de apreciere și autoapreciere. Educatorul trebuie să cântărească
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Opera sa ne oferă șansa de a interioriza complexitatea, ca și marile neîmpliniri ale secolului al XX-lea. Este o operă deschisă, care permite continuări multiple. Mi-e greu să-i înțeleg pe arici, care utilizează un singur criteriu de explicare a realității, iar adeseori au doar o idee fixă, pe care încearcă să o impună tuturor. E cu atît mai greu de înțeles cînd e vorba despre niște liberali care, prin definiție, ar trebui să fie mai concesivi și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ontologic lăsat liber de alte discipline științifice, de alte paradigme ? E dificil de stabilit o astfel de ruptură și de a emite astfel de pretenții. Dorința de a adera la paradigma geoeconomică vine din insatisfacția oferită de modelele curente în explicarea stării lumii și a arhitecturii sale sistemice. Dorința provine de asemenea din credința în existența unei astfel de arhitecturi. Avem nevoie să restabilim principiile în jurul cărora să se poată purta necesarele dezbateri. Cu atenție însă la opinia lui Aristotel, potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
după răspîndirea elementelor civilizației occidentale, valorile și "valorile" modernității au început să exercite o influență considerabilă, modificată însă întotdeauna de tradițiile existente. Această viziune bipolară e necesară pentru înțelegerea lumii acesteia, codul binar poate fi considerat chiar un principiu de explicare a funcționării ei. Dar aceasta nu este o lume ideală. În căutarea uniformității, globaliștii au coborît chiar o treaptă mai jos, propunînd o unificare prin economie, prin bani și tehnologie. Aceasta a adus multă alienare în societățile tradiționale și a
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
executate continuu și timp ̀ ndelungat. Acest efect este destul de greu de analizat la nivelul mușchiului cu tonus normal (asupra căruia s-ar părea că este, practic, nul), dar este u șor de observat la nivelul unui mușchi contracturat. Pentru explicarea sa a fost invocată epuizarea receptorilor de la nivelul pielii, cunoscut fiind faptul că excitația pielii este susceptibilă de a modifica mult starea tonică a mușchilor (la om, excitarea pielii care acoperă extensorii produce contracția lor, efectul fiind invers în ceea ce privește flexorii
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
percepția dureroasă scade, se produce o creștere a acestui prag (întrebarea care se pune și la care cercetarea încă nu a găsit răspunsul este dacă acest lucru se datorează epuizării receptorilor periferici sau unui mecanism de epuizare la nivel central). Explicarea efectelor sedative ar putea porni de la faptul că, ̀ n timpul masajului, intervin și alți factori decât cei mecanici (relaxarea progresivă, efectul hipnotic) și că stimularea senzorială are un efect analgezc clar, atunci când se aplică continuu și este reglată corespunzător
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
pe seama unei efect produs pe cale reflexă, având la bază stimulii captați la nivelul pielii, acest lucru fiind însă insuficient demonstrat. Cunoscând efectele circulatorii ale masajului și efectele produse de ameliorarea circulației asupra întregului organism, mai logic se poate ̀ ncerca explicarea creșterii diurezei, astfel: creșterea masei sanguine circulante produce o creștere a diurezei, frânând secreția aldosteronului, care este răspunzător de resorbția sodiului, deci a apei, printr-un mecanism pur osmotic. Efectele asupra organelor genitale și asupra funcționalității lor, se pot explica
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
istorii pe care, desigur, n-o stăpânesc, dar căreia îi pot influența cursul. Ne îndepărtăm aici puțin de dialogul dintre om și Dumnezeu, apropiindu-ne de aparenta istoricitate a evenimentului, de o istorie de suferință. În orice caz, cadrele de explicare și comemorare a calamităților, deși se focalizează asupra suferinței, deschideau perspective de deznodământ fericit la care conducea intervenția divină. Modelele de suferință definite în textele scripturale și canonice au sfârșit prin a-și crea propria memorie, prin efectul unei reactivări
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
s-o citească în ziua arderii Templului". Și, în același poem, autorul se întreabă: "Care-i omul atât crud încât să nu plângă văzând cartea mea...?". Totuși acest poem nu figura în traducerile în limbi europene. Una dintre ipotezele pentru explicarea acestei absențe ar fi tocmai dorința de a debarasa cartea de caracterul ei liturgic, obiectivul principal fiind acela de a face cunoscute suferințele poporului evreu de-a lungul secolelor și de a sublinia prin contrast eliberarea adusă de emancipare și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
căderea Ierusalimului și distrugerea Templului sunt direct legate de păcatele evreilor, și nu, ca în originalul ebraic, de revolta lor împotriva Romei și de asasinarea guvernatorului imperial al Ierusalimului. Cronica lui Ibn Verga trebuia să intre în tiparul tradițional de explicare, care făcea din dezastru în primul rând pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele lui Israel. De asemenea, o prezentare a autorului, în capitolul al doilea din original, relatează convertirea masivă a 30000 de suflete. În versiunea tradusă, această cifră este redusă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în plus, această istorie de suferință sustrăgea evenimentul, în speță genocidul, din cursul istoriei, cea făcută din rupturi și continuități, unde nu un Dumnezeu omniprezent orientează devenirea lumii, ci bărbați și femei supuși greșelii. Ortodocșii, sprijinindu-se pe încercările de explicare și/sau justificare teologică a masacrului pe care le dezvoltaseră, nu participă la fel de mult ca laicii la intrarea tot mai manifestă a Holocaustului în spațiul și dezbaterea publice. Ca și cum schemele milenare ar atenua durerea, punând exterminarea în perspectivă cu alte
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
universală, gen: fiecare individ alege binele aparent cel mai mare; sațietatea nevoilor umane intervine la un moment dat; munca, cu cît se prelungește, cu atît devine mai puțin predictibilă. Pentru el, analiza bazată pe "unități de plăcere" este practicabilă în explicarea comportamentelor doar dacă acestea sunt considerate ca relative. Jevons își definește teoria ca "un mecanism de utilitate și de interes personal", ce ne arată în ce mod mijloacele de procurare a plăcerii sunt transformate în obiective, utilizînd așa-zisa "lege
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
ultimei cantități din bunul respectiv. Acest "grad final de utilitate" apare și la Walras, sub denumirea de "raritate" și la discipolul său, Vilfredo Pareto, sub cea de "ofelimitate elementară". Jevons a neglijat faptul că, pentru a aplica această metodă la explicarea schimburilor exprimate monetar, avem nevoie de un sistem complet de prețuri pentru a face comparabile diversele estimări subiective. Situația se complică și mai rău cînd avem de-a face cu vînzători și cumpărători multipli (grupuri), Jevons neținînd seama de faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
a observa, a experimenta și apoi a extrage de aici concepte ipotetice abstracte, pentru a le organiza apoi în sisteme coerente care să permită identificarea relațiilor cauzale. El respinge teoria valorii-muncă, pe care o acuză de a fi eșuat în explicarea relației cauzale dintre cantitatea de muncă depusă în producție și valoarea de schimb a bunurilor. Mai multe variabile ar fi responsabile în acest sens: procesul de producție, raritatea, condițiile pieței ș.a. Valoarea nu ar sta deci în calitățile inerente ale
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
inferioare ale prețurilor convenite conform principiului utilității marginale. În studiile sale monetare, autorul austriac insistă asupra "actelor spontane și nonintenționale" care ar fi la originea funcțiilor monedei. Se opune teoriei cantitative a monedei. Nu aplică automat analiza utilității marginale la explicarea valorii monedei, cercetînd în schimb diferența dintre valoarea de schimb "externă" și cea "internă" a monedei, factorii ce determină cererea de monedă, oscilațiile valorii acesteia și metodele cele mai indicate de măsurare a respectivei valori. Doctrina utilității marginale inițiată de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
permite determinarea părților de venit cuvenite factorilor de producție, ea nu explică fundamentele raționale ale acestor părți, chiar dacă austriecilor le place, în general, să explice relațiile cauzale dintre elementele sistemului economic. Dobînda la capital este concepută ca o variabilă fundamentală. Explicarea ei este însă deconcertantă, datorită chestiunilor de metodologie. Austriecii au trei explicații pentru această variabilă: 1. Reflectă productivi tatea capitalului; 2. Este rodul abstinenței și 3. Exprimă preferința intertemporală, în favoarea bunurilor prezente comparativ cu cele viitoare. Aceasta din urmă este
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
economia contemporană (1948). Analizează rezultatele renunțării la etalonul aur, cu apreciecieri asemănătoare celor ale lui Fisher. Analizează și influențele externe asupra prețurilor interne, ce vin prin intermediul cursurilor de schimb. Acordă de asemenea o atenție sporită factorilor psihologici, mai ales în explicarea valorii. Atenționează asupra rolului incertitudinii. Pentru el, nivelul prețurilor și valoarea monedei sunt determinate de voința psihologică de a cumpăra sau nu. Astfel, Aftalion dezvoltă o teorie a "cererii exceden tare" de consum, care ar duce la inflație și recomandă
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
corporații industriale între monopoluri, întrucît ar permite concurența liberă și dezvoltarea economică, în schimb include aici sindicatele muncitorești, ce se opun acestei libertăți. Ne aflăm încă la vîrsta adolescenței economiei politice... Analiza marginalistă este una statică. Are mari dificultăți în explicarea profitului, considerîndu-l ba sursă de venit, ba de economisire, ba dobîndă la capital sau sursă de investiții. Cea mai bună explicație cred că este cea a lui Marshall, de sorginte ricardiană, potrivit căreia profitul reprezintă remunerarea activității antreprenorului și ține
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
o cale posibilă spre analiza echilibrului, o metodă excelentă de a demonstra relațiile ce unifică un sistem plecînd de la un număr de fenomene economice disparate. Ca și Marshall sau Cassel însă, nu-i acordă acestui principiu un rol important în explicarea costurilor și a prețurilor. Analiza marginalistă este considerată mai mult o "tehnică de gîndire" fără mari posibilități de a inspira politici economice. De altfel, această analiză nu a fost niciodată aplicată în Europa Centrală. Inspirîndu-se din școala filosofică neokantiană, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
sociale periculoase ar fi provocate de contrastul dintre tehnologia industrială ce evoluează rapid și ordinea socio-politică ce evoluează lent, ceea ce ar transforma inevitabil economia într-un mecanism planificat. De asemenea, instituționaliștii pun accentul pe cauzele economice ale tensiunilor sociale. În explicarea și depă șirea Marii Depresiuni, ca soluții, ei insistă asupra restric țiilor în calea concurenței, care ar fi dezafectat economia americană, a controlului piețelor și alocării resurselor. Multe din măsurile propuse de ei au făcut parte din politica New Deal
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
au elaborat o teorie proprie a ciclurilor, recomandînd politicile anticiclice care se impun. De asemenea, în dinamica economică, ei au introdus analiza pe perioade și pe secvențe, modificînd astfel metodele tradiționale ale analizei echilibrului. Myrdal a întîmpinat mari dificultăți în explicarea ratei reale a dobînzii postulate de Wicksell, pe care o rescrie într-o formulă, cu ajutorul unor ipoteze simplificatoare. Valoarea sa este considerată normală atunci cînd corespunde unei rate a profitului specifică situației în care investiția brută totală corespunde economiei totale
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
mai juste, predicții mai bune și formulări mai întemeiate, din care să rezulte politici mai nuanțate și mai specifice, mai adaptate și un cadru regulator mai eficient. Herbert Simon arată și el că raționalitatea neoclasică furnizează dor o parte din explicarea, sau înțelegerea, comportametului consumatorului, a alegerilor făcute, și nici măcar partea esențială de multe ori. Restul vin dinspre cogniție, dinspre afecete, ponderile diferind de la caz la caz. Avem deci o nouă direcție de cercetare în teoria economică. Cu alte cuvinte, psihologia
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
critică D. MURĂRAȘU, Edit. Minerva, București, 1970, pag, 164-191 și 389-399. 155. M. EMINESCU, Opere, ediția PERPESSICIUS, vol. I, pag. 539. 156. IDEM, ibidem, vol. I, pag, 339-342; IDEM, Poezii I, (Murărașu, citat.), 414-416. 157. G. BOGDAN-DUICĂ, Despre "Floare albastră" explicare istorică, în Buletinul "Mihai Eminescu", 1931, p. 18 și urm. 158. ZOE DUMITRESCU-BUȘULENGA, Valori și echivalențe umanistice, Editura Eminescu, 1973, pag. 229. 159. AUGUSTIN Z, N. POP, Contribuții documentare, pag. 67. 160. G. BOGDAN-DUICĂ, Multe și mărunte despre Eminescu, în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]