3,053 matches
-
secunde? - asta se discuta tot mai des la TV, la radio, În reviste - În reviste, mai ales -, orgasm, orgasm, orgasm; cum, femeie, nu ai orgasm? - poți să te sinucizi! Nu exiști! Mergi la sexolog, masturbează-te, dacă altfel nu trăiești extazul, stupefiantele sînt un fleac! Sau schimbă, dacă nu izbutești, bărbatul, poate e nepriceput ! Ori neputincios! Dacă fumezi opiu și faci sex În același timp, treci prin Nirvana! - proclamă alții. SEX! SEX! SEX! - n-a spus și Dumnezeu: Înmulțiți-vă!? Cine
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
moment bun. Au vorbit despre Antonia, Thomas a descris-o ca pe salvatoarea lumii, o sfîntă care se ruga pentru iertarea păcătoșilor și pe care Dumnezeu, se pare, o asculta, uneori. Ce era să-i spună celui care, aproape În extaz, asculta povești despre strămoși inexistenți pînă atunci, despre un conte rus, un neamț despre care nici Thomas nu știa prea multe ori corăbieri vikingi? Că, de fapt, Antonia nu era decît o preoteasă a distrugerii era mai aproape de adevăr, dar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
sau hotel, un spațiu amenajat pentru copii, un pâlc de brazi înalți și bătrâni acoperiți de zăpadă, plecau râzând și gesticulând ușor pentru a fi mai convingători și se priveau ades în ochi, oprindu-se din mers în clipe de extaz. La un moment dat, în zona centrală a stațiunii, Iustin s-a oprit și, cu un gest larg al brațului, a invitat-o să privească: - Acolo, draga mea, la etajul doi, în a treia cameră de la colț, în aripa stângă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Guy Courtois ? nu doream să precipit lucrurile și am preferat să construiesc relația cu el pe fundamentele sigure ale ambiguității. 13. n-am crezut că într-o bună zi mă voi întîlni cu Domnișoara ri trecusem deja prin stări de extaz și prin băi de flăcări nu mai așteptam nimic decît repetiția generală de la Gara de nord cînd, iată, Domnișoara ri îmi ceru să mă las fotografiat de mîinile și de ochiul ei avea un aparat imens pe rotițe un aparat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
peri, pruni și cireși... acel oraș cu case și grădini în care m-am născut era de fapt propice zborului, întrucît se putea zbura deasupra grădinilor... Din toate aceste ședințe de zbor mi-a rămas în memorie un gust de extaz, dar în același timp și un sentiment de improvizație. Cum spuneam, am zburat în vis de multe ori fără să fi reușit însă să asimilez definitiv arta zborului. De fiecare dată cînd reușeam totuși să mă înalț în văzduh și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cenzureze. Da, aceasta este funcția lui. mi-l imaginez cu un foarfece imens tăindu-ne aripile de fiecare dacă cînd subconștientul nostru se lansează în construcția unui vis. în mod normal, un vis ar trebui să fie un moment de extaz. tot ceea ce nu reușim în realitate ar trebui să reușim în vis. Ceea ce nu reușim să cucerim, să mîngîiem, să iubim în realitate, ar trebui să se realizeze în vis. Ceea ce nu reușim să rezolvăm, să dobîndim, să inventăm în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o promisiune ieșită din comun. Fără să-mi dau seama, primul cuvînt asimilat de creierul meu a fost acesta : GenIU. Chiar dacă nu l-am auzit pronunțat, l-am văzut etalat pe fața mamei mele ca un desen, ca o hieroglifă. extazul ei în fața persoanei mele, în fața pruncului care eram avea ceva ireversibil, pus sub semnul certitudinii absolute. Indiferent ce făceam și ce spuneam devenea, pe fața mamei și în mintea ei, o dovadă suplimentară de genialitate. Chiar înainte de a spune mama
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Descrierea unei astfel de zile, și mai ales modul în care îi creionam pe colegii, pe educatorii și pe profesorii mei, provocau o adevărată jubilație în sufletul mamei. aveam eu un dar special de a povesti amănunte susceptibile să provoace extaz și hilaritate, emoție și veselie ? Cu siguranță. Dovadă că mama rîdea sistematic, uneori cu lacrimi, uneori punîndu-și mîna la piept și spunînd „vai, nu mă mai pot opri”. rîsul mamei era în general contagios, dacă în casă se mai afla
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
chiar și cînd mergeau la școală, ieșeau separat, întîi Victor și apoi cadetul. îi știa toate tabieturile domnișoarei matilde, aeriană, dar perfidă, mereu îndrăgostită de oameni misterioși, doar aparent imprevizibilă, dar de fapt constantă în căutarea unor forme rafinate de extaz. îl mai auzea și pe domnul Guță, de la mansardă, bătînd la o veche mașină de scris Corona, cu geamul veșnic deschis prin care uneori îi intrau porumbei în încăpere... Da, domnul Busbib își dezvoltase cu timpul capacitatea de memorizare și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
tale de roman, cu încercările tale disperate de a închega diverse povești și mai ales cu paginile tale autobiografice. ori de cîte ori adormeai și puteam să intru în masa de cuvinte proaspăt scrise de tine simțeam un fel de extaz, ca și cum aș fi intrat goală într-un lac sărat, într-o materie vîscoasă care te îmbrățișează prin densitatea ei și pulsează apoi în atingere cu fiecare dintre celulele tale. Cînd intram în textele tale simțean încă vibrațiile cuvintelor tale, ele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fim din ce în ce mai capabili să interacționăm cu realitatea, obișnuindu-ne să purtăm sarea și focul evangheliei prin intermediul vieții noastre dăruite. În trecut, oamenii, conformându-se spiritului și sensibilității de atunci, căutau mijloacele cele mai potrivite, uneori destul de discutabile, de a experimenta extaze mistice, până la delir, sustrăgându-se coordonatelor spațio-temporale. În vremea noastră, grație unei mai bune înțelegeri a evangheliei, care este Isus Cristos, extazul pe care trebuie să-l trăim și să-l facem posibil este acela de a «ieși din sine
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
conformându-se spiritului și sensibilității de atunci, căutau mijloacele cele mai potrivite, uneori destul de discutabile, de a experimenta extaze mistice, până la delir, sustrăgându-se coordonatelor spațio-temporale. În vremea noastră, grație unei mai bune înțelegeri a evangheliei, care este Isus Cristos, extazul pe care trebuie să-l trăim și să-l facem posibil este acela de a «ieși din sine» pentru a aluneca precum o sămânță ori precum dospeala Împărăției, care își face apariția în timpul și în spațiul tuturor, devenind, prin alegerea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
cubaneză. Din țigările chinezești, anevoios de procurat, norocoșii se alăptau două fumuri. Apoi, le puneau dop, azvârlindu- le jarul, cu un bobârnac, în scrumierele manufacturate prin îndoirea repetată a unei foi de hârtie. Degustările de țigări chinezești se amânau - în extazele lor - pentru săptămânile următoare. În centrul adunării, în interiorul unei roți ușor bombate, alcătuită din fotolii, se înscăunaseră marile vedete ale Orientului balcanic. Tineri maeștri de a căror frică tremurau deja enciclopediile occidentale informate. Și ale căror două, trei magice volumașe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
elvețiene cum se străduie să-ți bage oglinjoara în ochi... 77 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI care vă vorbește, de operație chirurgicală. Dar se numără. Vă mărturisesc că, nici acum, după aproape cinci ani, nu m-am dezmeticit din extazul în care m-au revărsat tactica și strategia degeneraților... Până în acel moment ne hăituiseră, toropindu-ne și îndrugîndu-și grețoasele aiureli despre cei nu știu câți regi ai orașului București. Când ne-au simțit cu vigilența mai anesteziată, s-au repezit!... În lumina
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe banchetă, în dreapta, potrivind peste ele două linii gradate și un soi de sextant. Între el și hărți, bastonul cu umflătură filigranată. Străinul se trase tăcut mai către geam, pentru a privi în afară și pentru a se pregăti de extaz. - Și zi-i așa, ai fost la spetit?!... Te-a trimis statul să-ți depui osul la muncă?!... Am citit undeva că, acolo, unde le-ai cățărat tu negroteilor combinatele în cocotieri, dacă-ți lași o pereche de ghete afară
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un bloc, 103 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI buldozerele se opinteau, din nou, să le ghemuiască la pământ. Era peste puterile unui om să prăvălească niște năluci la pământ. În spate, sub cerul plafonierii taximetrului, Ho diábolos se abandonase extazului său turistic, rotindu-se, ca un corb, pe deasupra gurilor de vărsare și psalmodiind, ca un popă, un text produs de seriile cele mai proaspete ale scriitorilor bucureșteni. Compunerea trebuie să fi fost doldora de înțelesuri ascunse, după cât de tare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pentru plutonieri. Îți aplicase o corecție corporală unul, fiindcă, tocmai în a patra zi de școală, îți trîntisei în fund, cu un pumn bine țintit, un coleg de generală, îl apucasei de o gheată și-l târai, într-un adevărat extaz, prin pulberea trotuarului din fața școlii. Milițianul se fâțâia pe acolo și, când a văzut ce bine te simți, nu s-a mai putut înfrîna și s-a gândit să te urecheze. - Eu?... Să mă urecheze pe mine? - Da, și-n
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
al forțelor obscure, căci dintr-un individ nu se poate naște o tristețe care să nu încapă în el. Tot ce ne întrece își are sursa în afară de noi. Atât plăcerea, cât și suferința. Misticii au raportat revărsarea de delicii a extazului la Dumnezeu, pentru că nu puteau admite că mărginirea individuală este capabilă de atâta plinătate. Așa se întîmplă cu tristețea și cu toate. Ești singur, dar cu toată singurătatea. Când totul se mineralizează, nostalgia însăși devine geometrie, stâncile par fluide față de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care, nerezistând niciodată sufletului lor, se tălăzuiesc într-o melancolie imediată. Nevoia de un timp pur, curățit de devenire, și care să nu fie eternitate.... O subțiere eterică a "trecerii", o creștere în sine a temporalității, un timp fără "curgere"... Extaz delicat al mobilității, plenitudine temporală în afară de clipe... A te scufunda într-un timp lipsit de dimensiuni și de o calitate atât de aeriană, că inima noastră-l poate întoarce înapoi, el nefiind pătat de ireversibil și nici atins de irevocabil
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
autobiografie trebuie să se adreseze lui Dumnezeu, și nu oamenilor. Natura însăși îți dă un certificat de deces când te povestești muritorilor. Nefericirea de a nu fi destul de nefericit... Să nu mai poți trăi decât deasupra sau sub spirit, în extaz sau imbecilitate! Și cum primăvara extazului moare în trăsnetul unei clipe - apusul obscur al imbecilității nu se mai termină niciodată. Fioruri prelungi de nebun beat, țăndări și gunoaie risipite în sânge oprindu-i mersul, lighioane scârboase spurcând gândurile și draci
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Dumnezeu, și nu oamenilor. Natura însăși îți dă un certificat de deces când te povestești muritorilor. Nefericirea de a nu fi destul de nefericit... Să nu mai poți trăi decât deasupra sau sub spirit, în extaz sau imbecilitate! Și cum primăvara extazului moare în trăsnetul unei clipe - apusul obscur al imbecilității nu se mai termină niciodată. Fioruri prelungi de nebun beat, țăndări și gunoaie risipite în sânge oprindu-i mersul, lighioane scârboase spurcând gândurile și draci cărând idei printr-un creier pustiit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
grave decât orice intoxicare. Starea consecutivă beției e domoală și plăcută față de înțepenirea ce urmează slăbiciunilor împlinite pentru Dumnezeu. Accesul ultim te face doar să simți groaza de a nu mai înțelege nimic și nu reintri în materie decât după extaz. Cine ar avea curajul să definească acele clipe în care sfinții se uită-n sus spre idioți? Preocupările teologice au împiedicat cunoașterea de sine a omului. Acesta, proiectând în Dumnezeu tot ceea ce nu e el, ne putem da prea bine
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ar începe să scuipe și crinii ar deschide un bordel. Atât bucuria, cât și veselia înviorează, dar una spiritul și alta simțurile. - A vorbit cineva de veselie în mistică? S-a auzit vreodată de vreun sfânt vesel? Dar bucuria însoțește extazul și învecinează cu cerul până și în forme domoale. Nu poți fi vesel decât între oameni; nu poți cunoaște bucuria decât singur. Trebuie să fii vesel cu cineva; când n-ai pe nimeni, ești mai aproape de piscurile bucuriei. Nu există
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o pajiște incendiară. Mori și trăiești într-o logodnă mistică cu singurătatea... Ce demon de ființă și de neființă te scoate din toate spre un tot, în care viață și moarte înalță bolțile unui suspin? De-acum să urci prin extaz spiralele unei lumi ce lasă în urmă nimicul și alte ceruri, în spațiul ce adăpostește singurătatea, atât de pur că și neantul îl pătează. Unde, unde? - Dar nu simți o adiere, ca visul de nevinovăție al spumei? Nu respiri paradisul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ființei, acum, aici, acolo, niciodată și totdeauna își pierd înțelesul, căci unde să mai găsești un loc sau o clipă, când nu mai păstrezi din lume nici amintirea ei? Acest nicăieri voluptuos, dar de o voluptate fără conținut, e un extaz formal al irealității. O stare de transparență devine ființa noastră și un trandafir gândit de un înger nu e mai ușor și mai vaporos ca înariparea spre desăvârșirea planantă a neființei. Veșnicia e un prilej de mândrie a muritorilor, o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]