1,998 matches
-
Herbst, devenea absolut explicită În apologiile intelectuale aduse terorii anticapitaliste. După cum explica În 1985 filosoful Detlef Hartmann, „putem Învăța din legătura evidentă dintre bani, tehnologie și exterminare În Noua Ordine a imperialismului nazist... (cum) să ridicăm vălul ce maschează tehnologia exterminării civilizate În Noua Ordine de la Bretton Woods”. Acest derapaj facil - ideea că asemănările dintre nazism și democrația capitalistă sunt mai importante decât deosebirile și că germanii erau În ambele cazuri niște victime - explică insensibilitatea stângii radicale germane față de soarta evreilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
război mondial, Republica Socialistă Ucraineană s-a mărit considerabil prin anexarea a două regiuni poloneze, Galiția răsăriteană și Volînia de Vest; populația poloneză locală a fost strămutată spre vest, În schimbul etnicilor ucrainieni evacuați din Polonia. Aceste schimburi de populație și exterminarea populației locale evreiești În timpul războiului au dat naștere unei regiuni omogene după standardele sovietice: dacă Republica Rusă număra În 1990 peste 100 de minorități, dintre care 31 locuiau În regiuni autonome, Ucraina era ucraineană În proporție de 84%. Ceilalți locuitori
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
apreciat-o mai mult decât oricine, cei care vor să devină cu adevărat europeni În zorii secolului XXI trebuie să-și asume mai Întâi o moștenire nouă și cu mult mai apăsătoare. Astăzi, referința europeană relevantă nu este botezul. Este exterminarea. Pentru contemporani, biletul de intrare În Europa este recunoașterea Holocaustului. În 2004, În dorința de a Încheia un capitol dureros din trecutul națiunii și de a se alinia cu partenerii din Uniunea Europeană, președintele polonez Kwaœniewski a recunoscut oficial suferințele evreilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
polonezi. Pentru a facilita intrarea țării sale În UE, chiar și Ion Iliescu a fost nevoit să recunoască spre sfârșitul mandatului ceea ce el și colegii lui negaseră mult timp cu Înverșunare: că România a avut și ea un rol În exterminarea evreilor din Europa... Bineînțeles, există și alte criterii pentru deplina integrare În marea familie europeană. Refuzul Turciei de a recunoaște „genocidul” populației armene În 1915 va fi un impediment pentru aderarea ei la UE, așa cum Serbia va continua să lâncezească
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și de dovezile tot mai numeoase că tinerii germani erau complet ignoranți În privința celui de-al Treilea Reich: părinții lor nu le povestiseră nimic, iar profesorii evitau subiectul. În 1962, zece landuri vest-germane au anunțat că istoria anilor 1933-1945 - inclusiv exterminarea evreilor - urma să devină un subiect de studiu obligatoriu În toate școlile. Presupoziția emisă de Konrad Adenauer după război s-a văzut infirmată: pentru sănătatea democrației germane, amintirea nazismului trebuia nu Îngropată, ci menținută trează. Iar atenția se Îndrepta tot
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
războiului, inclusiv deportările, dar evitau cu asiduitate abordarea Întrebărilor cine, cum și de ce, mai ales În legătură cu catastrofa evreiască. și, oricum, nu le citea aproape nimeni. Însă În aprilie 1965 istoricul olandez Jacob Presser a publicat Ondergang, prima istorie completă a exterminării evreilor olandezi. Cartea a declanșat un val de interes public, vânzându-se numai În anul 1965 În 100.000 de exemplare 10. Ei i-a urmat rapid o avalanșă de documentare TV și alte programe despre ocupația din perioada războiului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de la Vichy. Era o reacție la Procesul Auschwitz, aflat atunci În desfășurare la Frankfurt și era menită să faciliteze pe viitor acționarea În justiție pe teritoriu francez a indivizilor (fie ei germani sau francezi) care participaseră direct la schemele de exterminare naziste. Cât de departe era acest gest de orice intenție a autorităților de a aborda chestiunea responsabilității colective a Franței s-a văzut În 1969, când guvernul a interzis televiziunii franceze să difuzeze Le Chagrin et la Pitié de Marcel
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În care președintele francez i-a numit pe evrei „un popor sigur pe sine și dominator”. Iar documentarul Shoah, realizat de francezul Claude Lanzmann În 1985, a avut un impact dramatic asupra publicului, deși (sau poate tocmai deoarece) trata exclusiv exterminarea evreilor În Est. Dar, cu toate că istoricii francezi - pe urmele colegilor din străinătate - dovedeau acum fără putință de tăgadă că de vină pentru soarta evreilor deportați de pe teritoriul francez erau conducătorii Franței din timpul războiului, poziția oficială a Franței nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ocazia comemorării a 53 de ani de la aceeași razie antisemită pe care Mitterrand o ocolea cu grijă, președintele Chirac a Încălcat un tabu vechi de o jumătate de secol, recunoscând pentru prima oară fără ocolișuri rolul jucat de Franța În exterminarea evreilor din Europa. Zece ani mai târziu, pe 15 martie 2005, la Muzeul Holocaustului, inaugurat recent la Ierusalim, premierul francez Jean-Pierre Raffarin declara: La France a parfois été le complice de cette infamie. Elle a contracté une dette imprescriptible qui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vecie.”) La sfârșitul secolului XX, poziția centrală a Holocaustului În identitatea și memoria Europei Occidentale părea asigurată. Desigur că mai existau persoane și organizații disparate (mai active În America de Nord decât În Europa) care stăruiau În Încercarea de a demonstra că exterminarea În masă a evreilor nu a putut avea loc. Dar „revizioniștii” erau izolați la periferiile spectrului politic, iar stăruința lor asupra imposibilității tehnice a genocidului confirma involuntar monstruozitatea crimei naziste. Dar ubicuitatea zelului compensatoriu În Europa, unde dispariția evreilor era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ani de zile atenția publică fusese dedicată victimelor evreiești. Artiștii și criticii - printre care Martin Walser, contemporan cu Habermas și o voce influentă În viața literară din RFG - Începeau acum să discute despre alt „trecut ignorat”: nu era vorba despre exterminarea evreilor, ci despre cealaltă latură, prea puțin abordată, a istoriei germane recente. De ce, Întrebau ei, n-ar trebui să vorbim, după toți acești ani, despre incendierea orașelor Germaniei sau chiar despre adevărul incomod că viața În Germania hitleristă nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ignore zeci de ani soarta vecinilor lor evrei nu fiindcă Îi apăsa vina și Își reprimau amintiri de nesuportat. Motivul era altul: În afară de câțiva Înalți oficiali naziști, nimeni nu credea că subiectul războiului au fost evreii. Chiar și pentru naziști, exterminarea evreilor făcea parte dintr-un proiect mai ambițios de epurare rasială și strămutare forțată. Tentația firească de a interpreta anii ’40 prin prisma informației și emoțiilor din prezent atrage astfel după sine o rescriere a evenimentelor care plasează antisemitismul În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au făcut tot ce le-a stat În putere pentru a Învinge indiferența concetățenilor lor. Însă, dacă ignorăm această indiferență și presupunem că toți europenii au trăit războiul așa cum l-au trăit evreii - ca pe un Vernichtungskrieg, un război de exterminare -, nu facem decât să confecționăm un nou strat de pseudomemorie. Retrospectiv, „Auschwitz” este lucrul cel mai important din al doilea război mondial. Dar atunci lucrurile păreau altfel. La fel și În Europa de Est. Pentru est-europeni, eliberați abia după 1989 de povara
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
clasei muncitoare”14. Acest text a fost scos abia după căderea comunismului. Aceeași versiune a evenimentelor putea fi Întâlnită În toată Europa comunistă. În Polonia nu putea să se conteste ori să se minimalizeze ceea ce se Întâmplase În lagărele de exterminare de la Treblinka, Majdanek sau Sobibor. Dar acestea nu mai existau, fiindcă, Înainte de a fugi din calea Armatei Roșii, germanii au făcut eforturi extraordinare să le radă de pe fața pământului. Iar acolo unde dovezile s-au păstrat - ca În Auschwitz, la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
războiului. Gross, s-a plâns Wa³êsa Într-un interviu la radio, vrea doar să semene discordia Între evrei și polonezi. Este un „scriitor mediocru... un evreu care Încearcă să facă bani”. Experiența maghiară ilustrează cât de greu este să Înglobezi exterminarea evreilor În memoria contemporană În Europa postcomunistă. În 2001, guvernul lui Viktor Orbán a hotărât ca Holocaustul să fie comemorat oficial În fiecare an pe 16 aprilie, ziua În care s-a Înființat, În 1944, ghetoul din Budapesta. Trei ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și vizitatori fără nici o distincție Între huliganii din partidul „Crucile cu săgeți” condus de Ferenc Szálasi, aflat la putere din octombrie 1944 până În aprilie 1945, și regimul comunist instalat după război. Membrilor „Crucilor cu săgeți” (care au contribuit activ la exterminarea a 600.000 de evrei maghiari) le sunt destinate doar trei Încăperi. Restul spațioasei clădiri este un catalog amplu ilustrat și, evident, tendențios al crimelor comunismului. Mesajul nu tocmai subliminal este că fascismul și comunismul sunt echivalente. De fapt, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un aer vag amenințător, tocmai potrivită să primească dezastruoasele trenuri venind din partea cealaltă a Cortinei de Fier. Dincolo de acest Ianus cu două chipuri, Tony Judt remarcă o discretă complicitate privind felul În care una din marile tragedii ale secolului XX, exterminarea evreilor, a fost Înghețată, nevorbindu-se, practic, despre ea vreme de mai multe decenii: răul a intrat În administrarea sovieticilor, care au avut la Îndemână toate metodele pentru a-l suprima, pe când Vestul a știut să recurgă la o uitare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
politică a Statelor Unite au reprezentat o formă de a sustrage Europa propriei istorii. Profund marcată de rana ucigașă aplicată de Învingătorii lui Hitler, ea s-a dezvoltat monstruos: ultraprosperă Într-o parte a ei, sărăcită, batjocorită, umilită și supusă unei exterminări sadice În cealaltă. Spre deosebire de istoriile vechi ale Europei, care puteau vorbi de un continent uniform, de invariante locale În cadrul unei variante mai largi, istoria lui Tony Judt trebuie să țină cont de marea ruptură provocată de cel de-al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Armata de Eliberare din Kosovo (UÇK) 620 Armata Republicană Irlandeză (IRA) 429-431; efectul general 431; Marșul Ucenicilor 430; revendicările 430; tentativa de asasinare a Margaretei Thatcher 497 Armata Roșie; campania de bombardare 30; eliberarea Auschwitzului 185; execuții pentru lașitate 161; exterminări În masă 31-32; ocupații postbelice de către Î 136; puterea postbelică 119; rolul În Înfrângerea lui Hitler 63; violări 34 arme balistice 231 arme nucleare; atitudinea Europei de Vest față de amplasarea Î 541; balistice 231; britanice - vezi Marea Britanie; Campania pentru Dezarmare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Grecia, Portugalia, Spania Eurosport, canal de televiziune 711 Eurovision, concurs de muzică ușoară 443 Euskadi Ta Askatasuna - vezi ETA evrei; algerieni 267; antisemitism - vezi antisemitism; atacul musulmanilor 706; atitudinea lui Stalin Împotriva Î 175-180; belgieni 733-734; comuniști 400; consecințele exterminării naziste 47; crimele de la Jocurile Olimpice de la München 435, 739; despăgubiri ale Germaniei de Vest 251-252; din Viena 17; elvețieni 740-741; englezi 676, 735-736; est-europeni 734; Europa de Est postbelică 175-176; Europa postbelică 731-757; francezi 676, 732-733, 735, 743-747; germani 737-740; Holocaust - vezi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
suferințelor Î 731-736; recunoașterea suferințelor Î de către Polonia 731; recunoașterea suferințelor Î de către România 731; refugiați 43-44; ruși 676; statistici ale eliberărilor 37; statistici ale supraviețuitorilor Holocaustului 732; sub ocupația germană 49; totalul morților 37, 732 exporturi, declinul pieței 421 exterminări În masă 31-32 F Fabius, Laurent 507 Facțiunea Armata Roșie (RAF) 432-434 falangiști 475, 482 fascism; beneficiile Î În Vest 189; italian 45; pedeapsa Împotriva Î 56-60; protecția guvernului militar aliat 69; renunțarea la Î 188-189; rezistența la Î 71-72
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
457 W Wajda, Andrzej 540 Waldheim, Kurt 740 Wa³êsa, Lech 538-539, 554, 556-557, 576, 637, 753 Wallace, Henry 113 Walser, Martin 384, 387, 747 Watson, Sam 158 Waugh, Evelyn 206 Webb, W.L. 513 Wehler, Hans-Ulrich 368 Wehrmacht; dizolvarea 109; exterminări În masă 32 Weiss, Peter 385 Wells, H.G. 195 Will, George 706 Williams, Raymond 368 Wilson, Harold 277, 321, 344-345, 494 Wilson, Woodrow 614 Wojty³a, Karol - vezi Ioan Paul al II-lea (papă) Wolf, Christa 194, 525, 564 Wolf, Markus
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
veleatul, ne-a întărit credința și ne-a învrednicit să învingem toate durerile sufletești și trupești. Credința și rugăciunea nu au putut fi învinse, căci aceste două virtuți sunt mai presus de orice aspirație pământească. Politicianismul de totdeauna a dorit exterminarea Mișcării Legionare, mai puțin Iuliu Maniu, George Brătianu, Vaida Voevod și Ionel I. C. Brătianu. În plus, sceleratul rege Carol al II-lea anulează Constituția din 1922 și introduce dictatura personală pentru a se năpusti asupra Mișcării Legionare. Totul a culminat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
România nu mai este suverană. Suntem un stat multinațional și pluri-religios. Vezi declarațiile nerușinate și provocatoare ale lui Marko Belafost vicepremier al guvernului român, condus de premierul Emil Boc! Vezi declarațiile instigatoare ale lui Laslo Tökes, care îndeamnă la noi exterminări de valahi. Vezi și nu uita: crimele hortiste de la Almașul Mare, Zalău și Ciumirna, 08.09.1940 asasinatele hortiste de la Trăznea, 09.09.1940 asasinarea bestială a protopopului Aurel Munteanu, crimele de la Hilda,10.09.1940 asasinatele hortiste de la Sînmihau
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
din mână buzduganul până la trecerea în veșnicie. Comunismul, considerat decedat, a fost înlocuit cu neocomunismul și chiar dacă ar vrea să facă ceva unii dintre ei, nu se pricep fiindcă sunt înguști la minte. Cincizeci de ani de autodistrugere a României, exterminări de oameni valoroși, buni creștini și buni români, au creat un vid care cere timp până la revenirea omului de altădată. Pentru aceasta ne trebuie muncă, credință și devotament, dăruire. Totul se realizează prin tine însuți, prin propriile puteri. Nimeni din
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]