3,552 matches
-
la bază? — La post, răspunse imediat Butterworth. Acesta-i un post. Forțele Aeriene au baze. Noi avem posturi În Armată. — A, Înțeleg. În italiană, ambele sunt baze. Ar fi În ordine dacă aș mai rămâne aici o vreme? După o ezitare de numai un moment, Butterworth spuse: — Nu văd nici o problemă În asta. — Iar apartamentul, domnule maior? Cum voi intra În el? Maiorul Butterworth se ridică În picioare și ieși de după masa de lucru. — Avem doi oameni acolo. O să-i sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ușurința cu care Patta Îi transfera lui responsabilitatea hotărârii. — Nu știu, domnule. Dar nu cred că ne-ar strica nouă, celor de aici, dacă am lăsa impresia că ar exista. Pauza cu care superiorul lui Întâmpină această idee fu artistică, ezitarea sa În fața oricărei nereguli de procedură fiind Într-un echilibru perfect cu dorința sa de-a nu lăsa nici o piatră neîntoarsă În căutarea adevărului. Își scoase stiloul Mont Blank Meisterstück din buzunarul de la piept, deschide dosarul și semnă cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mi-am făcut-o. Nu personal, În orice caz. Dar Îi place să-și asume riscuri; cel puțin asta-i reputație pe care o are aici. Și, cum am spus, e-un om foarte bine protejat, și nu are nici o ezitare să le ceară ajutorul prietenilor lui. Fosco făcu pauză un moment și apoi adăugă: — O persoană cu care am vorbit a fost chiar mai sinceră, dar n-a vrut să-mi spună nimic exact. A spus doar că oricine avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
periculoși. — Dottore, ești oaspete În casa mea, așa că n-ar trebui să te Întreb asta. — Ce, signora? — Ăsta-i adevărul sau e-un truc? — Signora, spune-mi pe ce să jur și-o să jur că ăsta-i adevărul. Fără nici o ezitare, ea ceru: — Ai jura pe inima mamei tale? — Signora, jur pe inima mamei mele că ăsta-i adevărul. Peppino trebuie să vină să discute cu noi. Și trebuie să fie foarte atent cu oamenii ăștia. Ea puse paharul jos, neatins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
poată examina leziunile creierului. Partea din față a cadavrului purta incizia lungă sub formă de fluture, aceeași linie oribilă care străbătuse trupul tânăr și puternic al americanului. Ca o linie trasată cu compasul, cercul morții fusese desenat drept și fără ezitare, aducându-l pe Brunetti Înapoi de unde Începuse. Merse cu spatele de la cel care fusese Ruffolo În birou. Un alt bărbat În jachetă albă stătea aplecat peste Bonaventura, atingând delicat cu degetele marginile rănii. Brunetti clătină din cap spre Vianello și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fără îndoială asta era - a pornit din Cornwall, a trecut pe sub Atlantic și a urcat până în biroul lui Alice de la etajul șaptezeci și patru, din Madison Avenue. —Sunt sigură că ți-ar prinde bine o vacanță. Alice a avut o ezitare. Carieră impresionantă? Mulțumită Amandei Hardwick, niciodată până acum nu se mai simțise la un nivel atât de scăzut din punct de vedere profesional. Și niciodată nu mai simțise atât de imperios nevoia unei pauze. Dar asta era metoda de îmbunătățire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să-i alunece în apă. Undele care îi învăluiau degetele erau răcoroase și mătăsoase. În fond, ce temeri avea? Jake zburase până la New York cât ai clipi, deși nu știuse că era gravidă, iar atunci când a aflat n-a avut nici o ezitare să-și asume responsabilitatea. Câți bărbați ar fi făcut la fel? Și mai era și devotamentul lui ideologic. Alice îl iubea pentru grija lui, pentru energia, pentru credința lui, pentru felul în care își arunca pletele pe spate și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
strada și trotuarele pe ceea ce părea cel puțin o jumătate de milă. Era clar că parcarea creșei ieșea din discuție. Hugo s-a uitat nehotărât la ploaia care curgea șiroaie. Dar apoi, aruncând o privire la ceasul de pe bord, toate ezitările i-au dispărut. Întârziase cincisprezece minute la serviciu. Fie că îi plăcea sau nu, el și Theo trebuiau să înoate până la Chicklets. Cuprins de ușurare, și-a amintit că, în urmă cu câteva zile, dintr-un acces de eficiență, pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ajunseseră. Spre groaza lui, Hugo a simțit că buza de jos începe să-i tremure, iar ochii să i se umple cu lacrimi. Alice, care fusese pe punctul să se întoarcă pe tocurile ei vegetariene, a avut un moment de ezitare. Îi stătuse pe limbă să i-o trântească lui Hugo că nu e problema ei ce carte ar trebui să cumpere el. Dar simțise deja ceva în felul în care el îi mărturisise că se ocupă de copil. Bărbatul păruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu voise. Era obosită și supărată. Atât! Și de ce? Ce mai conta o așteptare de o oră și ceva în parc pe lângă viața unui om? Nu-l judecase greșit. Nici pe departe. Acum era evident. Lipsa de egoism și de ezitare a lui Hugo, atunci când se repezise după urs, îi restabilise toată încrederea în el. Era o dovadă clară de dragoste. Când Hugo a dispărut în apa de sub pod, rămânând numai un punct întunecat în râul cenușiu și înspumat, Alice și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
minunat e Hugo. — Aici greșești tu, i-a răspuns doamna Duffield cu blândețe. Tocmai pentru că eu și tatăl tău ne-am împăcat te sfătuiesc ca tu să te desparți. Alice s-a încruntat. —Nu înțeleg. Mama ei a avut o ezitare. — Ca să redevenim un cuplu, tatăl tău, în special, a dat dovadă de foarte multă generozitate și amândoi am fost nevoiți să facem față unor adevăruri neplăcute. N-a fost ușor. De fapt, a fost foarte greu. Să refaci încrederea pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
au privit de jur împrejur îngroziți. —Poate să mă vadă Jake. Ședința lui trebuie să înceapă din minut în minut. —Alice! Haide! Plouă cu găleata. Te rog, l-a implorat ea. Pleacă. Lasă-mă-n pace. Hugo a avut o ezitare. Nu putea să plece fără să-i spună ce se întâmplase. Era clar că nu asta era cea mai bună metodă de a comunica. Așa cum nu era nici cea mai intimă. Dar ce altceva putea să facă? —Amanda se mărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fascinată. ”- Stelele... stelele, purtătoarele noastre de peceți !” murmură Iorgu și el cuprins de extaz. ”- Crezi în destin... în soartă ?... îl întreabă ea direct. Ce e destinul, ce e soarta ?!” și se lipi mai mult de el. După o clipă de ezitare, Iorgu îi răspunse. ”- Da !... Simplu vorbind, da, cred! Vezi, tu, Fata, totul este predestinat... totul, dar noi putem alege. Dumnezeu a împerecheat toate sufletele, bărbat și femeie, încă de la Facerea Universului. Noi căutăm să ne găsim perechea, dar întotdeauna destinul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de Încredere În viață, când l-am văzut, ultima dată (În 3 noiembrie 2007, la Brașov și la Râșnov), Încât Îmi stârni numidecât această remarcă admirativă: Costică, Întinerești mereu, ce-ți pasă?! Iar el, comic cum Îl știam, răspunse fără ezitare: Nu-i nevoie să Întineresc pentru că eu Încă sunt tânăr. Știam că suferă de tromboflebită, dar nu l-am văzut nicicând șchiopătând. Apoi, la cimitirul din Râșnov (unde-i comemorăm an de an pe mucenicii ridicați din spital și uciși
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
să rostesc nici un cuvânt, nici măcar ca să explic pentru ce mă aflam acolo. Când, În sfârșit, mi-a venit rândul să vorbesc, sub sutana preo- tului, am fost Întrebată despre păcatele pe care le aveam pe suflet. Am spus atunci fărĂ ezitare că Întreaga mea viață la oraș mi se pare un păcat, pentru că Îmi face inima grea. „Ai mințit cumva ?“, m-a iscodit preotul, gata să-l apuce pe necuratul de coarne. „Am mai mințit din când În când“, am recunoscut
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
s-a aciuat imediat pe lângă noi, ca un câine de pripas, fărĂ un cuvânt. N-am reușit prin nici un tertip să scăpĂm de ea. Ceea ce te izbea la Carmina era privirea, despre care oricine ar fi spus fărĂ pic de ezitare că e o privire de om nebun. Din când În când scotea niște icnete guturale, gesticulând necontrolat cu mâinile. PĂrea să vorbească cu cineva nevăzut și uneori Își dădea capul pe spate și râdea gros. Era clar că În starea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
s-a scurs deja pe gulerul alb al costumului de plasatoare. E o lacrimă de rușine și de părere de rău. Privesc limbile focului În jurul căruia se spun poveștile și mă fac una cu focul, ca să-mi ard toate slăbiciunile, ezitările și Îndoielile. Decalajul dintre principiu și acțiune s-a prelungit astfel În chip dureros timp de câteva luni. Simțeam că explodez, iar Jean-Claude nici nu voia să audă de despărțire. „Ce idee bizară !“, spunea el, neîncrezător și absent, ca și când ar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ani de prizonierat, dar totuși acolo, regenerat chiar În acea clipă de fluidul prin care angalok-ul Îl hrănea, peste legile lumii, arătându-mi drumul, nebunesc, imposibil și totuși singurul posibil pentru mine. Îmi dădeam seama că la cea mai mică ezitare sau slăbiciune din partea mea voi rata totul. Forma aceea subțire, alcătuită din lumini și umbre, din goluri și efervescențe, forma sufletului pe care o văzusem cu câteva zile În urmă, se putea rupe oricând, așa subțiată cum era de prea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
îndrăznesc să rostesc nici un cuvânt, nici măcar ca să explic pentru ce mă aflam acolo. Când, în sfârșit, mi-a venit rândul să vorbesc, sub sutana preotului, am fost întrebată despre păcatele pe care le aveam pe suflet. Am spus atunci fără ezitare că întreaga mea viață la oraș mi se pare un păcat, pentru că îmi face inima grea. „Ai mințit cumva ?“, m-a iscodit preotul, gata să-l apuce pe necuratul de coarne. „Am mai mințit din când în când“, am recunoscut
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
s-a aciuat imediat pe lângă noi, ca un câine de pripas, fără un cuvânt. N-am reușit prin nici un tertip să scăpăm de ea. Ceea ce te izbea la Carmina era privirea, despre care oricine ar fi spus fără pic de ezitare că e o privire de om nebun. Din când în când scotea niște icnete guturale, gesticulând necontrolat cu mâinile. Părea să vorbească cu cineva nevăzut și uneori își dădea capul pe spate și râdea gros. Era clar că în starea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
s-a scurs deja pe gulerul alb al costumului de plasatoare. E o lacrimă de rușine și de părere de rău. Privesc limbile focului în jurul căruia se spun poveștile și mă fac una cu focul, ca să-mi ard toate slăbiciunile, ezitările și îndoielile. Decalajul dintre principiu și acțiune s-a prelungit astfel în chip dureros timp de câteva luni. Simțeam că explodez, iar Jean-Claude nici nu voia să audă de despărțire. „Ce idee bizară !“, spunea el, neîncrezător și absent, ca și când ar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ani de prizonierat, dar totuși acolo, regenerat chiar în acea clipă de fluidul prin care angalok-ul îl hrănea, peste legile lumii, arătându-mi drumul, nebunesc, imposibil și totuși singurul posibil pentru mine. Îmi dădeam seama că la cea mai mică ezitare sau slăbiciune din partea mea voi rata totul. Forma aceea subțire, alcătuită din lumini și umbre, din goluri și efervescențe, forma sufletului pe care o văzusem cu câteva zile în urmă, se putea rupe oricând, așa subțiată cum era de prea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
unei fraze, Thomas s-a oprit, apoi l-a Întrebat pe un student ce-și tot mîngîia barba rară, trei fire: „Al cui este copilul unui donator de spermă?“. „Al femeii care l-a purtat...“ a venit, după o oarecare ezitare, răspunsul. Thomas și-a reluat expunerea, dar a repetat, În parte, ceea ce mai spusese, omițînd ceea ce era esențial pentru logica Întregului. O zi proastă, și-au zis, Îngăduitori, studenții; Îl apreciau pe Thomas, o studentă era aproape Îndrăgostită de el
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nu venea cu gînduri necurate un asemenea om. L-a privit lung. A surîs. „Fata este sănătoasă, o vedeți peste vreun sfert de oră, a ieșit să plimbe cîinele...“ „Seamănă cu dumneavoastră?... SÎnteți o femeie deosebită!...“ Ea a avut o ezitare. „Nu sînt eu mama“, a zis. „Eu sînt tata“, și a surîs. Thomas a zîmbit, din politețe, gluma nu era grozavă, chiar s-a simțit puțin luat peste picior. „Vă ajutați, probabil, sora, cînd tatăl copilului nu este acasă.“ „Nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Îi evită privirea. Simți obrajii cum i se aprind. Nu știu de unde a izvorât întrebarea ta..., dar simt că dorești un răspuns sincer, chiar dacă au trecut mulți ani de atunci și... - Nu ești obligat să răspunzi, chicoti Iuliana, amuzată de ezitarea lui Eugen și gândindu-se că nu va fi sincer. „Hm! Oare Marian Malciu ce mi-a venit să-l întreb? Ce simt eu? Ce mă îndeamnă pârdalnica asta de inimă?... Nu aveam dreptul să-l iscodesc. Sper să nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]