3,289 matches
-
manivele! Pâlnia pusă În gâtul sticlelor de un litru și spuma pe care o făcea petrolul lampant când acestea se umpleau ochi! Să facă lumină În lămpi, să ardă flacăra sub oale În mașinile de gătit! Mirosul de praf, balegă, fân și benzină! Amintire olfactivă din vacanțele petrecute la țară când, trece prin sat, spre arie, tractorul cu volant, care punea În mișcare dinții batozei! Găzăria a fost demolată și În locul ei se află un bloc cu opt etaje, la parterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pachete de lame Gillette, blonda grasă și transpirată ca un Saint-Bernard, șareta poștalionului cu locomotivă cu tot, bunicii rătăciți prin America, blide pline cu lapte, papagali extrăgând planete de tânăr, fetița cu lumânare În mână ieșind dintr-o căpiță de fân uscat, colaci strânși pentru Bobotează, vaca Bertha, scutece ude și murdare, Sandu legat de scaun și biciul năpustindu-se asupra lui, spielhosen-ul colorat, ștrandul Floreasca, mătușa lui Cucu, Iosif Vissarionovici Stalin, cooperativa Chimica Populară, fioroasa Godzila, moartea lui Stalin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
zburau În văzduhuri, parcă În amintirea celor o sută de lei cu care fuseseră cumpărate. În oglindă, pajiști imense adunate de-a lungul anilor În memoria ei, peste care șirul fetelor aliniate una În spatele celeilalte se Îndreptau printre căpițele de fân Împrăștiate până În zare. Fetele purtau „purtata” ritmic, cu pas egal, În acest paradis vegetal. Se auziră acele povești spuse, oare de ce lui, În iernile bucureștene, lângă sclipirea fierbinte a teracotei albastre așezate lângă patul Înalt; ei doi pe scăunel, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de frig și stăteam acolo mai multe copile și povesteam și am zis: „Tu, măcar un cearceaf să avem și să ne băgăm sub el și să suflăm și să fie cald, ce bine ar fi, și ne acopeream cu fân, așa era de frig. Așa era, mă copile, eram săraci, că moșu când s-o luat cu a lui Șirianu ăl bătrân a vândut totul și s-a dus la București și cu banii ce i-a avut a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Lupeni, la scara blocului o copilă plânge că n-are bani să-și cumpere cerneală pentru școală, e zi de leafă, minerii zac prin cârciumi. Pleci cu Învățătoarea pe câmp, În lungul căii ferate, și acolo, În dreptul unei căpițe de fân o Îmbrățișezi, și ea se lasă moale În brațele tale și ți se dăruiește pe loc. Fânul uscat Îi Înțeapă pulpele, locomotiva șuieră și huiduie, aruncă În voi cu cotoare de măr, cu sticle, cu bucăți de pâine, dar sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
e zi de leafă, minerii zac prin cârciumi. Pleci cu Învățătoarea pe câmp, În lungul căii ferate, și acolo, În dreptul unei căpițe de fân o Îmbrățișezi, și ea se lasă moale În brațele tale și ți se dăruiește pe loc. Fânul uscat Îi Înțeapă pulpele, locomotiva șuieră și huiduie, aruncă În voi cu cotoare de măr, cu sticle, cu bucăți de pâine, dar sunteți destul de departe, puțin Îți pasă, te bucuri doar că femeia aceea Îți Înțelege durerea și neputința, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Îl străbați din adâncimea copilăriei e mereu ca o Întoarcere, ca o binecuvântare. Și te gândești că toți anii vieții tale au fost tot atâtea ierni. Cu viscole și zăpezi, cu viscolele ploilor și arșițelor de vară, cu viscolele de fân ale toamnelor. Cu viscole de oameni care ți-au tropăit prin minte și suflet, cu viscole de toate felurile și În toate chipurile. O viață ca un uragan nesfârșit. Din când În când, clipele de liniște, având ceva din măreția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Maria. Nunta se termină la ora 22, când localul se Închide conform orarului de funcționare. După o lună de miere săracă, mușcați cu sete din prima iarnă a căsniciei voastre. „Pe strada Sfântu Spiridon / S-a răsturnat un car cu fân / De ce mi-ai spus că mă iubești / Când tu erai din Giurgiu?” Și-i cânți prima romanță soției tale. „Este de Înțeles că odată cu dezvoltarea generală a societății noastre, pretențiile oamenilor muncii cresc și În domeniul creației cultural-artistice”, spunea secretarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În oasele betege. Te observă trecând de mai multe ori prin preajma lui și spune: Eh... Călătorim, călătorim... Apoi „te prinde În gheare” și-ți povestește o Întâmplare din tinerețe, din gara Sinaia, și el este ostaș plecat În misiune. După fân și alte furaje În Ardeal. Și vine un ofițer de pe acolo de prin Sinaia și-i face observație că are un nasture rupt. Și lui Îi este rușine și raportează, că cum Îl cheamă și unde merge și că i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
am îndreptat pe sub arcade, prin partea laterală, spre locul în care se afla ieslea sfântă. Câteva figuri de ghips aproape de mărime naturală. Fecioara într-o mantie cu lungi pliseuri fixe își ținea ochii plecați spre o grămăjoară puțin ridicată de fân, pe care se odihnea statuia pruncului. Stranii, picioarele mi s-au îndoit în fața acelui grup urât de statui cu expresii mirate. M-am cufundat într-o patetică conversație cu mine însumi, ca și cum o prezență invizibilă m-ar fi văzut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pată galbenă de lipici învechit. Poate că văd prea multe lucruri, Angela, pentru a putea crede, îmi apar în fața ochilor în puținătatea lor. Mizerabilele lucruri pământești pe care cerul nu le va ajunge niciodată. Sărmana statuie care se plimbă între fân și cutia de lemn ascunsă în sacristie. Acolo își petrece iarna nou-născutul cu ochii turcoaz, acolo dau peste el primăvara și vara, în întunericul unei cutii de lemn din doage, în care intră praful și umezeala. Alături stă împachetată, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sticle, iar eu - nepotul lui preferat - mă uitam la tabloul din fața mea, mă strecuram prin acea pânză în peisajul respectiv, în care țăranii secerau grâul în fața munților Jura și peste vârfuri pluteau norii înalți de vară. Țăranii făceau căpițe de fân, iar galbenul lor saturat îmi amintea de poveștile pe care ni le spunea mama despre anii petrecuți în România. Evadam în această lume de dinaintea timpului meu, mă întorceam la coase și seceri ca să mă aflu acolo în siguranță, ferit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
bine puteau să provină și de pe stâlpii de afișaj, de pe care se instiga cu cruci și cârlige, mai pe scurt cu crucea încârligată, tocmai la lichidarea acestei lumi a Cöln-ului. Dar în manualul școlar aceste litere povesteau despre recoltele de fân și mere, despre desțeleniri și secerișuri, existau poze în care înfloreau pomii și un cer albastru strălucea cât era ziua de mare, și nu era pic de fum și nici o grămadă de șpan ca în turnătorie sau vreo stație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
avea înșurubat între ghebul spinării și al pieptului, un cap de dumnezeu, fără gât. Părul castaniu îi acoperea o bună parte a frunții, sub care ochii de un albastru pur cercetau întrebători și mirați. Acolo, în raiul Tirolului, trântiți în fânul proaspăt cosit, Alfons Petzold mi-a vorbit despre viața lui zbuciumată. Scăpat, după cele patru clase primare de sub tirania dascălilor, el cutreieră „Otakring-ul” vienez, acel sector de ucigătoare sărăcie în care acum câțiva ani încă, femei și copii, hămesiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
blond-castaniu, pe care și-l alungă de pe ochi cu o mișcare bruscă a căpșorului neastâmpărat. O sărut pe umărul rotund cu reflexe roze. Eva se întinde cu spinarea pe masă și așteaptă. Carnea ei are optsprezece ani și miroase a fân cu floare și a grajd de escadron. Îi adulmec subsuoara, îngenunchind apoi, ca să-i ling degetele, lăsate moi, în voia voluptății. Coboară pleoapele și ridică genunchii lipiți unul de celălalt, până la gură, acoperindu-și astfel pântecul supt, cu pulpele strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în fața lor, pe masa lungă, la capătul căreia prezida, roșu și trufaș, comandantul batalionului, maiorul Plaschke. Trompetul Chihaia Gheorghe le-a spus cinstit, făcându-și cruce, că nici prin gând nu-i trecuse vreodată să dea foc la clăile de fân pe care fusese pus să le păzească. Nu vroia să le spună, însă, cine le-a aprins. Zicea trompetul că numai atâta ținea să știe domnul maior, dar că el tăcea ca mutul. Se încăpățâna să nu destăinuiască adevărul, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
iernii și de valurile fetide de căldură ale verii. Voia o căsuță undeva unde era liniște și verdeață, poate cu o fâșie de mare albastră la orizont, unde, când trăgeai perdelele dimineața și deschideai fereastra, inspirai aer curat, parfumat de fânul tăiat sau poate de sare, nu de mirosurile fumului de cărbune și ale murdăriilor, unde auzeai cocoșii cântând și pescărușii țipând, nu zăngănitul roților de trăsură și strigătele negustorilor. Voia pace și liniște pentru a scrie și pentru a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o însoțesc cu căruciorul o bucată de drum, nu fiindcă i-ar fi fost frică, doar așa. Trebuie să fi fost pe la începutul verii, o noapte cu lună aproape plină. Pe ambele părți ale drumului de țară vedeam clăi de fân proaspăt cosit, care, la venire, nu-mi spuseseră nimic. Stăteau înșirate la distanțe egale până mai încolo, spre liziera pădurii, care mărginea cerul ca un tiv întunecat. Uneori, norii le umbreau ordinea, apoi începeau din nou să atragă cu lucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
venire, nu-mi spuseseră nimic. Stăteau înșirate la distanțe egale până mai încolo, spre liziera pădurii, care mărginea cerul ca un tiv întunecat. Uneori, norii le umbreau ordinea, apoi începeau din nou să atragă cu lucirea lor argintie. Poate că fânul adunat în clăi ne momise încă de la venire cu oferta lui. Acum mi se părea că mireasma câmpului cosit sporise în intensitate. De îndată ce am știut că gara, împreună cu tovarășul adormit și cu proviziile adunate, se afla la o aruncătură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
afla la o aruncătură de băț în urmă - sau am avut nevoie de mai mult timp? - am și abandonat căruciorul gol și ea m-a luat de mână. Amândoi am fost atrași în afara drumului, pe cea mai apropiată claie de fân. Și eu trebuie să fi fost, într-adevăr, acela care s-a lăsat tras ascultător în fân, căci nu puține sunt amănuntele datorită cărora, pentru mine, Inge a rămas ușor de recunoscut - nu doar din cauză că a fost prima. Pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și abandonat căruciorul gol și ea m-a luat de mână. Amândoi am fost atrași în afara drumului, pe cea mai apropiată claie de fân. Și eu trebuie să fi fost, într-adevăr, acela care s-a lăsat tras ascultător în fân, căci nu puține sunt amănuntele datorită cărora, pentru mine, Inge a rămas ușor de recunoscut - nu doar din cauză că a fost prima. Pe fața ei mare, care semăna cu luna-aproape-plină, se instalaseră pistrui. Dar ei n-au contat în claia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
căci nu puține sunt amănuntele datorită cărora, pentru mine, Inge a rămas ușor de recunoscut - nu doar din cauză că a fost prima. Pe fața ei mare, care semăna cu luna-aproape-plină, se instalaseră pistrui. Dar ei n-au contat în claia de fân. Destul de sigur e că ochii ei, pe care nu i-a închis, erau mai degrabă verzi decât gri la culoare. Mâinile ei mi se păreau mari, aspre de la muncile câmpului. Ele au știut cum să-mi fie de ajutor. Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sigur e că ochii ei, pe care nu i-a închis, erau mai degrabă verzi decât gri la culoare. Mâinile ei mi se păreau mari, aspre de la muncile câmpului. Ele au știut cum să-mi fie de ajutor. Bineînțeles că fânul mirosea într-un fel de neuitat. Fiind prea lacom, căci flămânzisem prea mult, ea a trebuit să mă învețe să fiu mai lent, mai puțin repezit, tandru cu toate degetele, ca ea. Câte nu erau de descoperit! Ceea ce era umed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
erau de descoperit! Ceea ce era umed și profund. Totul era aproape, putea fi pipăit. Ce anume se găsea rotund și moale de apucat. Ce anume ceda. Ce zgomote și ce sunete animalice eram capabili să scoatem. Pe urmă, mirosul de fân s-a închis deasupra noastră. Prinși în el, ne-am încercat iar puterile. Sau poate că o dată a fost de ajuns? Rămâne de sperat doar că începătorul a dovedit că-i place să-nvețe. Și apoi ce a urmat? Presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în el, ne-am încercat iar puterile. Sau poate că o dată a fost de ajuns? Rămâne de sperat doar că începătorul a dovedit că-i place să-nvețe. Și apoi ce a urmat? Presupun că am continuat să șoptim în fân, cu rândul sau numai eu. Nu mai știu ce anume ar fi de găsit într-o claie de fân în materie de șoapte. Numai faptul că la un moment dat Inge vorbea la obiect, ca și când ar fi avut ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]