4,972 matches
-
și mai țanțoș și mai contestabil decât am fost vreodată. Aceasta se datorează faptului că, acum vreo două ore, am citit o veche scrisoare - mai exact un lung memoriu -care mi-a fost lăsat, într-o dimineață din 1940, pe farfuria de la micul dejun. Ca să fiu mai precis, sub o jumătate de grepfrut. Îmi propun ca peste vreo două minute să-mi ofer negrăita („plăcere“ nu-i cuvântul de care am nevoie)- negrăitul spațiu liber în care să pot reproduce lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
spre mușcata Înflorită În fereastră, ale cărei frunze se făcuseră maronii de atâta praf. Mizeria n-o deranja pe Mașa, dar acum, având un oaspete străin În casă, Îi trecu prin minte că poate ar fi trebuit să spele toate farfuriile murdare din dulap, toate lingurile, În mare parte nefolosite de pe vremea mamei sale, ce se odihnește acum Întru Domnul, acoperite de-o mâzgă cenușiu-cafenie ce părea că a pătruns În interiorul metalului și ceramicii și nu putea fi Înlăturată nici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
acoperite de-o mâzgă cenușiu-cafenie ce părea că a pătruns În interiorul metalului și ceramicii și nu putea fi Înlăturată nici cu nisipul umed, nici cu cenușa amestecată cu leșie, nici cu detergenții mai noi apăruți puzderie după revoluție. Lingurile și farfuriile stăteau strâns lipite unele de altele și, dacă voiai să te folosești de ele, trebuia să apelezi la lama unui cuțit, altfel riscai să le Îndoi sau chiar să le faci bucăți. Mașa se apucase deja să umble la sertare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de alții, de ea Însăși și de casa ei. Trăind retrasă, rar mai venea câte o bătrânică să stea la taifas sau să ceară un pumn de mălai - Mașa se obișnuise să lase lucrurile alandala. Canapeaua rămânea nefăcută săptămâni Întregi, farfuriile nespălate și casa nedereticată luni de zile. Dacă se Întâmpla să-i pice vreun oaspete neașteptat, femeia strângea lucrurile aruncate claie-grămadă, iar peste canapea arunca o carpețică cumpărată de la moldoveni. Această delăsare n-o Împovăra, n-o deprima, ci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
către cer. Și stolul acesta pestriț de păsărele ce se odihnise mai Întâi În clopotnița bisericii năpădite acum ciripea de zor În ramurile unduioase, turnate parcă din argint de un meșter iscusit. Extraterestrul Își ridică ochii săi mari, umezi, din farfuria În care se mai aflau câteva măsline, o bucățică de brânză și resturile rămase din scrumbia de aseară și privi mai Întâi spre geam, apoi spre Mașa, cu nespusă melancolie. Fața sa de culoarea smochinelor verzi se Încreți, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
apucat foamea din nou. - Femeie proastă, se apucă de cap gospodina casei, m-am luat cu vorba și am uitat de acrituri... Și, lepădându-și În degrabă cârpa cu care se apucase să șteargă vitrinele dulapului și luând de pe masă farfuria În care mai erau resturi de castraveciori, Mașa ieși În cerdac, unde avea trei borcane cu murături pregătite pentru iarnă. Nu apucase să le coboare În beci și să le verse În putina mare, unde mai punea și gogonele, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu erau nici cine știe ce iuți, nici cine știe ce sărați, ci numai buni de stârnit setea. Mâncai unul și imediat simțeai nevoia să-l stingi cu un păhărel de rachiu. Mașa aduse din cerdac șapte castraveciori de mărimea degetului mare, intră cu farfuria În bucătărie, luă un cuțit și tăie castraveciorii rotund-rotunjor, În felii mici-micuțe, după care, aruncând o privire În ciobul de oglindă ce se afla agățat În perete și aranjându-și un pic fusta, intră În camera unde se afla oaspetele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-te bine la mine: ce fel de bărbat sunt eu!? La noi, de fapt, nici nu există diferență Între sexe. Fiecare-i bărbat și femeie În același timp. În funcție de necesități, de Împrejurări. - Cum adică, În funcție de necesități? spuse Mașa, ștergând o farfurie cu o cârpă și punând-o În dulap. - Așa, făcu Extraterestrul. În funcție de necesități. Adică, dacă eul meu simte necesitatea stringentă să fie femeie, voi fi femeie. Iar dacă simte nevoia să fie bărbat, voi fi bărbat. E simplu ca bună ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
răsunau ciocnindu-se de genunchi și ciocnindu-se unele de altele, rotindu-se amenințător deasupra coapselor sale Întredeschise Într-o neobișnuit de tandră și melancolică așteptare. În timp ce Extraterestrul se străduia să curețe de pieliță o feliuță de salam rămasă În farfurie, pe Mașa o apucă din nou transpirația. Fusta ei foșni pe lângă scaun, cu intenția aproape vădită de-a fi luată de mijloc și trasă pe genunchi. De data asta, mâna verde a vizitatorului din alte lumi nu făcu o Încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vădită de-a fi luată de mijloc și trasă pe genunchi. De data asta, mâna verde a vizitatorului din alte lumi nu făcu o Încercare de a o apropia pe Mașa de trupul său, ci, dimpotrivă, ea se Încleștă pe farfurie, lăsând fusta și mijlocul plinuț În pace. A doua tentativă din partea Extraterestrului nu mai veni și Mașei Începu să-i pară rău că nu i se așezase pe genunchi atunci când el o prinsese prima dată de mijloc și o trăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
oare la ce putea fi folosit cel de-al treilea sex, dacă nici pentru diviziune nu era absolut necesar? - La nimic, spuse Extraterestrul, ghicindu-i iarăși gândurile. Pur și simplu, la nimic... Mașa Îl privi ușor speriată, continuând să țină farfuria În mână, Încercând să șteargă cu o cârpă unsuroasă sosul maroniu ce emana un miros extrem de neplăcut. Dacă n-ar fi fost musafirul, Mașa nu s-ar fi sinchisit nici de murdărie, nici de miros. Ci ar fi luat pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Încercând să șteargă cu o cârpă unsuroasă sosul maroniu ce emana un miros extrem de neplăcut. Dacă n-ar fi fost musafirul, Mașa nu s-ar fi sinchisit nici de murdărie, nici de miros. Ci ar fi luat pur și simplu farfuria, ar fi șters-o cu prosopul de bucătărie agățat În cui deasupra ușii și ar fi așezat frumos farfuria În dulap peste celelalte farfurii. După câteva zile, mirosul de scrumbie și castraveciori s-ar fi evaporat sau s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fost musafirul, Mașa nu s-ar fi sinchisit nici de murdărie, nici de miros. Ci ar fi luat pur și simplu farfuria, ar fi șters-o cu prosopul de bucătărie agățat În cui deasupra ușii și ar fi așezat frumos farfuria În dulap peste celelalte farfurii. După câteva zile, mirosul de scrumbie și castraveciori s-ar fi evaporat sau s-ar fi amestecat cu celelalte mirosuri din dulap, iar izul lui neplăcut s-ar fi atenuat de la sine. În prezența musafirului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ar fi sinchisit nici de murdărie, nici de miros. Ci ar fi luat pur și simplu farfuria, ar fi șters-o cu prosopul de bucătărie agățat În cui deasupra ușii și ar fi așezat frumos farfuria În dulap peste celelalte farfurii. După câteva zile, mirosul de scrumbie și castraveciori s-ar fi evaporat sau s-ar fi amestecat cu celelalte mirosuri din dulap, iar izul lui neplăcut s-ar fi atenuat de la sine. În prezența musafirului venit din altă galaxie, Mașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
celelalte mirosuri din dulap, iar izul lui neplăcut s-ar fi atenuat de la sine. În prezența musafirului venit din altă galaxie, Mașa n-ar fi dorit să apară ca o femeie neglijentă și murdară. - Cum la nimic? făcu ea, cu farfuria gata-gata să-i lunece din mână. - Chiar la nimic, spuse vizitatorul. - Dacă nu vă folosește la nimic, atunci pentru ce mai aveți nevoie de el? - Aici ai atins punctul sensibil, Mașenca, spuse Extraterestrul. Chestiunea nu e chiar așa de simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
babulea Își făcea semnul crucii, rugându-se la Dumnezeu ca să-i călăuzească Mașei pașii pe calea cea bună și s-o ferească din calea celui rău... În casă, tatăl o aștepta cu ceainicul În clocot și cu plăcintele așezate-n farfurie. Ei, bărbații, adică Nicanor și prietenul său Prohor, Îmbăiați din primul tur, stăteau așezați la o măsuță joasă, cu bărbile frumos ajustate din foarfecă și cu omoplații acoperiți de ventuze: ridicau câte un păhăruț de tărie În cinstea gerului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe stinghia geamului. Ochii i se bulbucaseră În cap. Iar fața sa buhăită de băutură avea o expresie dementă. Chipul consoartei i se clătina În fața ochilor. Scandalul avea să izbucnească imediat ce Ippolit va deschide ușa și va intra În casă. Farfuriile, cuțitele și lingurile, Însoțite de cratițe și melesteu, aveau să zboare direct În căpățâna sa. Închipuindu-și cum vor decurge lucrurile, Subotin hotărî, asumându-și toate riscurile, să nu mai meargă În seara aceea acasă, ci să Înnopteze În depozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu inima strânsă ca un purice. Aștepta ca din clipă În clipă veselia nevestei să se transforme Într-o furie greu de potolit. Vesela din dulap deja dădea semne de neliniște. Cuțitele se mișcau de la locul lor și lingurile așijderea. Farfuriile trepidau În dulap de parcă le-ar fi apucat strechea. Solnița plină acum de mucuri stinse de țigară creștea pe masă ca un aluat, luând proporții neobișnuite. Toate acestea Ippolit le și vedea zburând prin Încăpere și izbindu-i pe musafiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de fel de minciuni acasă, dar asta nu-l scăpa de scărmăneală. Nevasta Îi mirosea minciunile de la o poștă și pentru fiecare dintre ele Îi zvârlea cu ceva În cap. Subotin Însă se obișnuise cu astfel de scene și, În timp ce farfuriile zburau În jurul lui, el fluiera. A doua zi apărea la slujbă plin de cucuie, dar binedispus. Când subalternii Îl Întrebau ce s-a Întâmplat, Ippolit, fluierând aceeași arie, le spunea că a fost la un concert. Acum Subotin se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
roșiile În grădină mari cât niște pepeni, altora vacile le-au fătat viței cu două și trei capete... Sfârșitul lumii e aproape“, medită el, umplându-și borcanul cu spirt Royal și Îndoindu-l cu zeama de la murături rămasă Într-o farfurie. „Mai doriți o felioară?“, se adresă el vedeniei din Încăpere. Cu borcanul În mână, Subotin nu se putu abține să facă o nouă reverență, trimițând de data aceasta din vârful degetelor și o bezea „gheișei“ cu marsupiu. „Salamul, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-i foarte bine, eu te iubesc...!” Peștele Însă, holbă ochii la Carla dându-i de Înțeles, În mod sigur, nu se va lăsa sacrificat prea ușor. Igni odată și proptindu-se În coadă, se prăvăli la podea Împreuna cu câteva farfurii și pahare cari se făcură țăndări...! „Afurisitul...! - se văietă Carla. Farfuriile mele de porțelan... Ei bine, lasă, stai puțin...Îți arăt arăt eu ție...” Peștelui Însă Îi ardea de glumă. Având pupilele dilatate, privea la femeie În mod agresiv...! Făcu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Carla dându-i de Înțeles, În mod sigur, nu se va lăsa sacrificat prea ușor. Igni odată și proptindu-se În coadă, se prăvăli la podea Împreuna cu câteva farfurii și pahare cari se făcură țăndări...! „Afurisitul...! - se văietă Carla. Farfuriile mele de porțelan... Ei bine, lasă, stai puțin...Îți arăt arăt eu ție...” Peștelui Însă Îi ardea de glumă. Având pupilele dilatate, privea la femeie În mod agresiv...! Făcu unele mișcări ondulatorii alunecând din mâinile fetei, proiectându-se pe podea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ating de acestă otrăvită mâncare, decretă Carla...!!” „Nici nu te rog...! - o Înfruntă el Înțepat. „Fantastic...! - reluă el mai mult pentru sine. „Uneori, femeile merg atât de departe cu fantezia lor Încât din nimic crează o tragedie...!” Destul de nervos, apropie farfuria alegând două bucăți din cele mai Îmbietor rumenite, le tăvăli prin usturoi, ca În câteva minute - sub privirea contradictorie a fetei - mai rămase din cele două bucăți doar oasele. Făcu o mică pauză, iscodind cu privirea următoarea bucată. „O să-ți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o mică pauză, iscodind cu privirea următoarea bucată. „O să-ți pară rău...Drept pedeapsă, uite, am să-l mănânc tot...!” „Chiar te rog...!” Îl Îmbie fata mai puțin convinsă. Tony Pavone privi cu lăcomie căpățâna peștelui. Așezată separat pe o farfurie, atrăgea atenția În mod special. Această extremitate a peștelui, de regulă Carla o devora cu plăcere. Mai făcu o tentativă: „Hai, mănâncă...Ai cuvântul meu, e un deliciu...!” „Ți-i cu tot dinadinsul să mă otrăvești...? Dacă am hotărât, ei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu toată convingerea. La mijloc e un lucru necurat...!!” „Te Înșeli, fată dragă... o contrazise el dus pe gînduri. Mai mult ca sigur: teoriile tale au acționat În mod negativ asupra sistemului meu nervos. Uite, Îți promit, mâine, voi curăța farfuria...!” IV ÎNTRE VIAȚĂ ȘI MOARTE Uneori, În zilele de repaus duminical, Tony Pavone, hiberna În așternut până mai târziu. Întradevăr, era singura lui zi de odihnă În care Înțelegea să se relaxeze, refăcându-și forțele pentru săptămâna care urma și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]