2,707 matches
-
de care să se ocupe epistemic, etic, civic, politic. Așa devenim generaliști în cel mai bun caz, „lăutari”, în cel mai frecvent caz. Prin urmare, răspunsurile mele vor fi puțin brutale. Nu știu să existe, conștientă de sine, o mișcare feministă românească semnificativă dincolo de granițele producției și educației intelectuale. Și aceasta din urmă cu un corp firav, dar cu ceva mai multă minte. Între altele, eu revin la o idee mai veche pe care am tot repetat-o: nu știu o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
obicei, nu ne simțim moral responsabili să integrăm concetățenii care ne-au delegat să gândim europenizarea lor culturală contemporană în civilizația de tip occidental. Aceasta de acum, nu aceea de data trecută. Eu cred că ne pierdem timpul. Cultural, mișcarea feministă (să admitem că există și o mișcare de idei) s-a concentrat mai ales în zona științelor sociale și politice, minimal în științe juridice și în literatură. Mă voi referi numai la cercetările care au legătură directă cu feminismul românesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
științelor sociale și politice, minimal în științe juridice și în literatură. Mă voi referi numai la cercetările care au legătură directă cu feminismul românesc și se referă la românce și relațiile de gen în România. Avem propuneri românești de etică feministă (subsemnata, Mihaela Frunză, Anca Gheauș, Cristina Chiva), de teologie feministă ortodoxă (Anca Manolache, Anca Jugaru), cercetări și conceptualizări noi în știința politică și de sociologie feministă (Laura Grünberg, subsemnata, Vladimir Pasti, Liliana Popescu, Petru Iluț, Olivia Toderean, Valentina Marinescu), în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
literatură. Mă voi referi numai la cercetările care au legătură directă cu feminismul românesc și se referă la românce și relațiile de gen în România. Avem propuneri românești de etică feministă (subsemnata, Mihaela Frunză, Anca Gheauș, Cristina Chiva), de teologie feministă ortodoxă (Anca Manolache, Anca Jugaru), cercetări și conceptualizări noi în știința politică și de sociologie feministă (Laura Grünberg, subsemnata, Vladimir Pasti, Liliana Popescu, Petru Iluț, Olivia Toderean, Valentina Marinescu), în istorie (Ștefania Mihăilescu, Maria Bucur, Ghizela Cosma, Alin Ciupală, Cristina
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
referă la românce și relațiile de gen în România. Avem propuneri românești de etică feministă (subsemnata, Mihaela Frunză, Anca Gheauș, Cristina Chiva), de teologie feministă ortodoxă (Anca Manolache, Anca Jugaru), cercetări și conceptualizări noi în știința politică și de sociologie feministă (Laura Grünberg, subsemnata, Vladimir Pasti, Liliana Popescu, Petru Iluț, Olivia Toderean, Valentina Marinescu), în istorie (Ștefania Mihăilescu, Maria Bucur, Ghizela Cosma, Alin Ciupală, Cristina Olteanu), în științele educației (Doina Ștefănescu, Cristina Mihai, Elena Bălan), în antropologie și psihologie (Eniko Maghiary
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
acum câțiva ani ale Monicăi Macovei). Aici probabil ne-a fost destul importul de legi, adică sindromul a ceea ce eu numesc „feminism room-service”, încât puțin ne mai pasă dacă legile celelalte discriminează sau nu. La fel de tristă este subdezvoltarea criticii literare feministe, întreprinsă asupra „reginei culturii românești”, a literaturii române, mai ales a celei „canonice”. Am vedea mult mai bine de ce, în ciuda egalității formale și a „ucazurilor” egalitare în privința genului date via U. E, băștinașul mioritic, fie el și „om de cultură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
un denunț”. Misoginismul în schimb este absolut onorabil dacă este asezonat cu talent și este foarte zgomotos public. Cât despre antifeminismul preventiv al „intelectualului românesc” (ce limbaj esențialist folosesc!), ce să mai spun?... Notă la zi: Despre ce mișcare intelectuală feministă poate să fie vorba când marii guru ai neamului, oameni cu toate canalele mediatice deschise și cu mare succes de public au rămas neclintiți în antifeminismul lor? Deși feminismul abia se strecoară în 2-3 publicații de cultură, cam de 5-6
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
politic de câte ori are ocazia. Dilema oscilează între indiferență și feminism soft. Există reviste mai regionale, foarte prestigioase, care publică în zonă. Editurile Polirom (Iași), Desire (Cluj) și Politeia (SNSPA) au politici de publicare a studiilor de gen și a cercetărilor feministe. De altfel, feminismul cultural moldav nu se află până acum decât la sediul și în tipografiile Poliromului. Universitățile ieșene sunt conservator-nepăsătoare în această privință. Revistelor literare românești, indiferent de unde, nu le pasă de această problematică sau sunt năucitor de conservatoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
află până acum decât la sediul și în tipografiile Poliromului. Universitățile ieșene sunt conservator-nepăsătoare în această privință. Revistelor literare românești, indiferent de unde, nu le pasă de această problematică sau sunt năucitor de conservatoare. Televiziunile nu au nici un fel de politică feministă. Emisiunile sunt pentru doamne, despre vedete, pentru „fâțe”. Accidental mai nimerește câte o invitată sau câte un invitat care sunt feminiști. Presa scrisă cotidiană ignoră tot ce se află în zonă. Nici măcar proteste trimise de către ONG-uri feministe nu publică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
de politică feministă. Emisiunile sunt pentru doamne, despre vedete, pentru „fâțe”. Accidental mai nimerește câte o invitată sau câte un invitat care sunt feminiști. Presa scrisă cotidiană ignoră tot ce se află în zonă. Nici măcar proteste trimise de către ONG-uri feministe nu publică. Feminismul cultural românesc are, mulțumită mai ales Laurei Grünberg, o singură „tribună” dedicată: revista AnALize. Cred că ar fi interesant să afle publicul cât de puțin suportive sunt instituțiile și firmele românești față de feminism. Dacă AnALize nu primește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
ușurați zicând: „Odihnească-se în pace!”. Și totuși, AnAlize este de fapt una dintre cele mai onorant-contemporane reviste culturale românești. Ceea ce s-a întâmplat important în puțina vreme trecută (începând cu 1998) este un spor mare de competență în cercetarea feministă. Acum există trei masterate de Studii de gen. Unul mai vechi (SNSPA București, din 1998), două mai noi, din 2003, la Universitatea Babeș-Boliay, Cluj și la Universitatea de Vest, Timișoara (2004). Universitatea din București pare că nu se dă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
mai degrabă decât să le impună. Să presupunem că lidera unei astfel de organizații solicită finanțare de la o firmă condusă de către o femeie. De obicei femeile conduc firme de confecții și cosmetică. Moda și machiajul nu prea sunt pe agenda feministă... Feminismul se orientează asupra minții, a politicilor, legilor, a instituțiilor, limbajului. Fardurile și veșmintele sunt complet secundare față de cele de mai sus. Cam greu cu sprijinul de la capitalismul românesc. Până la ora actuală singurul protest în stradă al organizațiilor de femei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Jenant de autohton! Feminismul politic este o poveste mai complicată. El practic nu a avut încă loc. Un astfel de feminism presupune ca femeile din organizațiile partidelor politice, ca și partidele lor, de altfel, ar trebui să aibă o agendă feministă proprie. Dar, în cel mai bun caz, nu au decât una împrumutată de la omoloagele lor europene, inclusiv cu motivația care pe mine mă uluiește: „Așa ne cere UE”. De parcă fără UE nu am avea nici o bătaie de cap în guvernare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
electorală de la alegerile locale au apărut multe candidate, ele au fost strivite de mașinăria misogin-patriarhală a presei ori de lipsa unei agende privind interesele politice ale femeilor, încât nu le-au votat nici femeile, de lipsa lor de pregătire politică feministă, inclusiv de lipsa de fermitate feminină, de împrumuturi macho. Acum suntem în plin recul: femeile par o rețetă de succes în politică și dacă sunt, sunt pentru partid, nu pentru ele însele și pentru alte femei. PSD își mai păstrează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
buni, zeloși la datorie și chiar eficienți, dar a doua zi pot să preia o agendă contrară. Cred că viața este atât de scurtă, încât nu poți să-ți permiți luxul lipsei de autenticitate. Când am început să fiu teoreticiană feministă în România, nu se oferea nici un garant, nu exista nici un program și nici un „ucaz” european. Realmente am părut ciudată multor oameni... Spuneați că de atunci gândiți viața și lumea ca o filosoafă-femeie, cu instrumente intelectuale care se adresează experiențelor femeilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
produse ale practicii materne. De aceea, pentru ele, de exemplu, războaiele nu ucid doar „soldați” numerici. Oamenii pot să fie tratați ca entități abstracte și cifre satistice doar atunci când nu îi naști și nu îi crești. Cât se regăsește în feminista de azi, Mihaela Miroiu, fetița devenită căpetenie de haiduci pe strada copilăriei, care se juca numai între băieți, Robin Hooda, cum scrieți în R'estul și Vestul? Cred că integral. Ipostaza de Don Quijote nu am părăsit-o niciodată, iar povestea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
estul și Vestul? Cred că integral. Ipostaza de Don Quijote nu am părăsit-o niciodată, iar povestea cu căpetenia de haiduci cred că într-un fel este valabilă, pentru că, din păcate, feminismul se află încă în faza de haiducie. Există câteva feministe și câțiva feminiști, la marginea „codrului” domeniului lor, care vor și o altă perspectivă, vorbesc despre politologi, juriști, sociologi, istorici, filologi, artiști. Ei sunt priviți de către colegii lor conservatori ca niște out-law sau sunt ignorați fiindcă se ocupă de teme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
dar nu am făcut-o deloc singură. Cu fiecare om care, de pildă, predă sau studiază la masterul de Gen și Politici Europene, cu fiecare dintre doctoranzii mei, cu toți studenții pe care îi am la cursurile de teorii politice feministe, cu cititorii mei, de bună seamă mai rar cu telespectatorii. Cei care se ocupă serios de acest domeniu au o viață schimbată și ca profesioniști și ca cetățeni și ca persoane private. Uneori îi întrebăm nu doar ce învață să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Acești indivizi, persoane sau oameni despre care vorbesc teoriile democrației precum și eticile moderne și contemporane nu sunt creaturi destrupate. Ei se nasc de sexe diferite, de rase diferite, în comunități etnico-religioase diferite. După părerea mea (și aici mă raliez multor feministe și feminiști), obstacolul universal în calea democrației, respectiv cea mai răspândită formă de obstrucționare a participării, reprezentării și autoîmplinirii omenești este patriarhatul. Indiferent cât au evoluat sistemele politice, câtă opoziție s-a făcut dictaturilor de orice tip, a rămas o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
persoane sau oameni despre care vorbesc teoriile democrației precum și eticile moderne și contemporane nu sunt creaturi destrupate. Ei se nasc de sexe diferite, de rase diferite, în comunități etnico-religioase diferite. După părerea mea (și aici mă raliez multor feministe și feminiști), obstacolul universal în calea democrației, respectiv cea mai răspândită formă de obstrucționare a participării, reprezentării și autoîmplinirii omenești este patriarhatul. Indiferent cât au evoluat sistemele politice, câtă opoziție s-a făcut dictaturilor de orice tip, a rămas o ultimă redută
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
înălțau ode ocrotitorului iubit, uneori mai cârcoteau între patru pereți la adresa părintelui simbolic. Feminismul comunist este o contradicție în termeni În România, evoluția feminismului politic a fost spectaculoasă aproape un secol. Până în comunism eram în rând cu lumea occidentală. Mișcarea feministă românească era sincronă, chiar dacă se producea într-o societate țărănească în proporție de 80%. Treptat și în pofida opoziției misoginilor de vază ai neamului, rar cu cooperarea unor bărbați democrați și influenți, feministele au reușit recunoașterea unor drepturi civile și chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
comunism eram în rând cu lumea occidentală. Mișcarea feministă românească era sincronă, chiar dacă se producea într-o societate țărănească în proporție de 80%. Treptat și în pofida opoziției misoginilor de vază ai neamului, rar cu cooperarea unor bărbați democrați și influenți, feministele au reușit recunoașterea unor drepturi civile și chiar dreptul de a vota și de a fi alese la nivel local (1929). Când să reușească universalizarea votului a venit dictatura carlistă care nu pierdea nimic recunoscând formal orice drept politic odată ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
venit dictatura carlistă care nu pierdea nimic recunoscând formal orice drept politic odată ce nu aveai ce face cu el. Pe scurt, dictatura carlistă a trântit ușa în nas feminismului și, în general, democrației. Mai dibace, dictatura comunistă le-a spus feministelor că nu există „ușă” și că este cazul să își scoată din cap ideile legate de drepturi și interese fiindcă are cine gândi pentru ele. Reprimarea feminismului a venit chiar de la începuturi. Lenin o critica pe Clara Zetkin că se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
se vindeau sau nu dincolo de limita dumping-ului). În orice societate există politici pentru femei și politici de gen. Aceste politici pot să fie foarte conservatoare, profund sexiste sau, dimpotrivă, orientate spre drepturi individuale și spre echitate de gen, adică feministe. O colegă din estul Europei spunea la o conferință că, din pricina alergiei generale la termenul „feminism” a ajuns să îl definească foarte larg: betterment for women (mai bine pentru femei). Mirarea mea în fața acestei definiri extra-largi s-a concretizat într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
mai bine în două stări de agregare: supuse sau libertine, dar nu și într-a treia: femei libere? Fac parte dintre persoanele care nu au reușit să se opună acestui feminism sfios și să creeze la timp o mișcare politică feministă. Scuza mea este că nu poți să fii de toate. Dar am avut de ales ce să fiu. Am făcut filosofie feministă, teorie politică feministă, am introdus studiile de gen în România (1998), am creat cu Laura Grünberg primul ONG
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]