2,832 matches
-
vă spunem că această Angelica și al ei frate, care-și spunea Uberto, dar în realitate se numea Argalia, erau copiii lui Galafron, regele Gathay-ei, care-i trimisese pentru nimicirea armatelor lui Christ; căci Argalia era înarmat cu o lance fermecată care întotdeauna răsturna tot ce atingea, și avea un cal, animal fermecat care alerga mai iute decât vântul. Angelica purta, la rândul ei, un inel care o ferea de orice vrajă, și care,băgat în gură, avea puterea de a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Uberto, dar în realitate se numea Argalia, erau copiii lui Galafron, regele Gathay-ei, care-i trimisese pentru nimicirea armatelor lui Christ; căci Argalia era înarmat cu o lance fermecată care întotdeauna răsturna tot ce atingea, și avea un cal, animal fermecat care alerga mai iute decât vântul. Angelica purta, la rândul ei, un inel care o ferea de orice vrajă, și care,băgat în gură, avea puterea de a o face nevazută. Astfel Argalia trebuia să răstoarne și să ia prizonieri
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nicio înclinație pentru un bărbat atât de brutal și de sălbatic la înfățișare a fost atât de deznădăjduită de această propunere,încât, a șoptit fratelui sau să vină, dupa ea, în pădurea Ardenilor, a dispărut din ochii amândurora cu ajutorul inelului fermecat. În clipa urmatoare, Argalia încăleca pe armsarul său cel iute și a luat același drum. Ferrau porni în urmărirea lui, iar Astolfo,rămas singur, a pus mâna pe lancea fermecată, căci a sa se frâsese, fără să bănuiască ce comoara
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în pădurea Ardenilor, a dispărut din ochii amândurora cu ajutorul inelului fermecat. În clipa urmatoare, Argalia încăleca pe armsarul său cel iute și a luat același drum. Ferrau porni în urmărirea lui, iar Astolfo,rămas singur, a pus mâna pe lancea fermecată, căci a sa se frâsese, fără să bănuiască ce comoara avea în mâmă, si s-a întors la luptă. Carol Magnul, aflând că domnița și fratele ei plecaseră, porunci ca jutele (lupta) să continue așa cum fuseseră anunțat. Astolfo cu ajutorul lanciei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a sa se frâsese, fără să bănuiască ce comoara avea în mâmă, si s-a întors la luptă. Carol Magnul, aflând că domnița și fratele ei plecaseră, porunci ca jutele (lupta) să continue așa cum fuseseră anunțat. Astolfo cu ajutorul lanciei sale fermecate,își răsturna toți adversarii, spre uimirea lor și a lui, în aceeași măsură. Paladinul Rinaldo, aflând de felul cum sfârșise lupta lui Ferrau cu străinul, o porni în goană după frumoasa fugară, chinuit de dragoste și de nerabdare. Roland, văzându
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mâini, și i-a dat cartea îndărăt făgaduindu-i mari onoruri și răsplată bogată, dacă îi va fi adus Rinaldo la picioarele ei. Atunci Malagigi, cu ajutorul cărții sale, a chemat un demon, el l-a urcat pe Rinaldo într-o luntre fermecată, care l-a dus, fără vreun cârmaci vizibil, la o insulă unde se afla o clădire numită Castelul Voie Bună. Insula aceasta era toata o grădină. În partea de apus, lângă mare, se afla palatul, clădit dintr-o marmură atât
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de către Angelica și s-a înrolat rapid printre apărătorii săi. Nerăbdător de a se distinge, el a pornit într-o noapte singur și a pătruns în tabăra lui Agrican, doborând la cavaleri pe capete, în dreapta și în stânga, cu ajutorul lanciei sale fermecate. Dar curînd el a fost înpresurat și copleșit de numărul mare de tătari fiind făcut prizonier. Norocul lui că au sosit curând ajutoare. Într-o zi, pe când locuitorii cetății și soldații se aplecau peste ziduri, ei au văzut un nor
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
vârfful unui munte. Fortăreața aceasta era cu neputință de cucerit, dar n-avea alimente destule. Văzând această situație, Angelica le spuse celor din cetățuie că se duce să ceară ajutoare și o și porni la drum, ajutată de inelul său fermecat în deget. Călare pe armăsarul ei, prințesa a trecut nevăzută printre rândurile dușmanilor și în zorii zilei se afla la mai multe leghe de tabăra sa. Întâmplarea a făcut ca drumul ei să ducă pe lângă podul fatal al Uitării. Apropiindu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
care se afla înfățișată grădina cu tot ce cuprindea aceasta, și palatul Falerinei, în care aceasta se închisese pentru desăvârșirea unei vrăjitorii la care lucra de mulă vreme. Aceasta era făurirea unei săbii care să poată tăia chiar și lucrurile fermecate. Scopul acestei munci, vorbi mai departe doamna, era nimicirea unui cavaler din Apus, care se numea Roland și despre care vrăjitoarea a citit în cartea Destinului că va veni să-i distrugă grădina. După ce i-a povestit toate acestea, buna
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
vărsa într-un pârâu, iar în centrul acestei fântâni se ridica o statuie pe a cărei frunte stătea scris: 27 “ Pârăul cu ape violate și trandafirii Duce de aici la castelul cu vrăjitorii”. Pornind pe malul acestei ape curgătoare și fermecat de frumusețile grădinii, Roland a ajuns la castel ; intrând în castel, el a găsit-o pe stăpâna casei, îmbrăcată în alb, cu o coroană de aur pe cap, dând tocmai să se oglindească în lama paloșului fermecat. Roland a surprins
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ape curgătoare și fermecat de frumusețile grădinii, Roland a ajuns la castel ; intrând în castel, el a găsit-o pe stăpâna casei, îmbrăcată în alb, cu o coroană de aur pe cap, dând tocmai să se oglindească în lama paloșului fermecat. Roland a surprins-o mai înainte ca ea să poată fugi și apucând-o de coade o amenintă cu moartea dacă nu dădea pe loc drumul prizonierilor săi și nu deschidea porțile castelului.Vrăjitoarea se încăpățână însă să răspundă, iar
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
făcuse cu alți ibiți de ai ei, înaintea mea, prefăcându-i pe unii în măslini, palmieri, cedri, pe alții în fântâni adânci sau chiar în fiare sălbatece. Și tu, nobile cavaler, pe care întâmplarea te-a adus pe această insulă fermecată, ferește-te să nu te prindă în mrejele ei, căci vei fi prefăcut, ca și noi ,într-un copac, fântână sau stâncă. Rogero a fost foarte uimit când a auzit toate acestea. Iar Astolfo a adăugat că insula se afla
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să mă întorc într-un punct mai puțin întunecat al acestei povestiri. Rogero părăsise palatul Longestillei, trecând cu armăsarul său zburător pe deasupra munților. Deși era nerăbdător s-o regăsească pe Bradamanta, el nu a putut, totuși, să nu se simtă fermecat înaintea minunatei priveliști ce i se desfășura sub ochi în zborul său pe deasupra atâtor vaste regiuni și țări cu populația deasă. În cele din urmă, s-a apropiat de țărmurile Angliei și a văzut o armată imensă în toată strălucirea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
însă nici un răspuns și nu a mai văzut pe numeni. În zadarnica-i căutare el s-a întâlnit, fără să-i recunoască însă, cu Ferrau, Florismart, regele Gradasso, Roland și mulți alții, toți prinși, ca și el, în acest castel fermecat. Aceasta era o nouă stratagemă a vrăjitorului Atlantes pentru a-l atrage pe Rogero în puterea sa și a se asigura , totodată, de toți acei care i-ar fi putut primejdui viața. Ceea ce Rogero luase drept Btadamanta nu fusese decât
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
însă nici un răspuns și nu a mai văzut pe numeni. În zadarnica-i căutare el s-a întâlnit, fără să-i recunoască însă, cu Ferrau, Florismart, regele Gradasso, Roland și mulți alții, toți prinși, ca și el, în acest castel fermecat. Aceasta era o nouă stratagemă a vrăjitorului Atlantes pentru a-l atrage pe Rogero în puterea sa și a se asigura , totodată, de toți acei care i-ar fi putut primejdui viața. Ceea ce Rogero luase drept Btadamanta nu fusese decât
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Întreaga-ntruchipare-atât de dragă, Cum drag e muntelui, când hohotind, Ecoul trece, mirosind a fragă... Cu mii de vorbe-aș vrea să te încânt Să-ți mângâi părul, buzele, făptura, S-ascult și eu nepotolitul cânt, Ce-l spune-adesea-ți fermecată, gura...
DORIN?? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83787_a_85112]
-
de clopot, chemare divină, să înfruntăm dușmanii, otravă murdară, și să privim încrezători albastrul zorilor și zilelor de mâine. Căința postumă înseamnă abur și pieire. SUNTEM DEZRĂDĂCINAȚI „Spune legenda că a fost o țară, Cu holde de-aur și cer fermecat, Cu freamăt de codru și cântec de ape, Cu sfinte troițe la uliți de sat. Erau cosânzene cu bucle de lună; Prin crânguri haiducii de fier viforoși, Și vuiet de bucium și lacrimi de doină, Sihastre altare și cruci de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
un tip osos, cu ochi albaștri și o paloare de pușcărie. — Davey, vrea să știe cum merge treaba. Spune-i. — Bărbații trebuie să joace la pariuri, să ceară bani împrumut și să-și rezolve femeile. Băieții noștri plutesc pe covoare fermecate. Treaba merge șnur. Mickey hohoti de plăcere. Buzz chicoti, pretinse că are un acces de tuse, se întoarse spre Johnny Stompanato și-i șopti: — Sifakis și Lucy Whitehall. Ține-ți gura. Mickey îl bătu pe spate și îi întinse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cum declarați, ci Lipatti este cel mai mare inter pret al tuturor timpurilor.“ Mi-aduc aminte apoi de un distins scriitor spaniol, Gregorio Maran~ón, care ne-a invitat la reședința lui de lângă Toledo. Mi-a rămas în suflet atmosfera fermecată a castelului vechi, pereții acoperiți de tablouri cu strămoșii gazdei, pictați de artiști celebri. I-am ascultat cu voluptate pe el și pe Sergiu filozo fând până adânc în noapte. Mai era un mare regizor ita lian care, împrietenindu-se
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
o iei cu tine pe domnița Erina și că cel mai firesc lucru este o oprire la Murgești, la moșia logofătului Litovoi. - Da, am spus... - Și, cum văd eu lucrurile, acolo, În fața bătrânului Litovoi, ai de gând să spui cuvintele fermecate care pot forma o familie. - Cu ajutorul tău, poate... - Al meu? Dar ce? Eu trebuie să fac cererea? - Nu, vreau să zic că binecuvântarea ta ar cântări mult... - A, deci mă vrei naș! - Cum altfel?... - Păi dacă mă vrei naș, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
unei zile pierdute și neplăcute, hotărâse să exploreze domeniul. Umblase pretutindeni, prin grădină, prin ograda păsărilor, prin îngrădirea vacilor, ia grajduri, fără să se poată distra cu nimic și fără să întîlnească pe nimeni, necum pe Mika-Le. Era o moșie fermecată. Vacile fiind în staule model, caii în boxe de lux, păsările în cotețe mai curate ca o colivie și florile, parcă artificiale prin disciplină, nu-i mărturisiseră nimic din secretul pe care poate îl cunoșteau. 6;.u poate că Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cum declarați, ci Lipatti este cel mai mare inter pret al tuturor timpurilor.“ Mi-aduc aminte apoi de un distins scriitor spaniol, Gregorio Maran~ón, care ne-a invitat la reședința lui de lângă Toledo. Mi-a rămas în suflet atmosfera fermecată a castelului vechi, pereții acoperiți de tablouri cu strămoșii gazdei, pictați de artiști celebri. I-am ascultat cu voluptate pe el și pe Sergiu filozofând până adânc în noapte. Mai era un mare regizor italian care, împrietenindu-se cu Sergiu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cu tâmple-acum cărunte Mi-alungă negre gânduri care dor, Când mâna-ncet mi-o trece peste frunte. Mă mint, a fost cândva! Și cum mi-e dor ... Azi simt în palma mea o mână mică Și lângă mine-o zână fermecată; Cu ochi timizi și blânzi de rândunică, Născută din iubire-adevărată: E fiica mea, fărâmă dintr-o stea, Ce-mi este-n viață magică-mplinire! Și-s fericit acum, dar pentru ea, Ca mâine chiar voi fi doar amintire ... Femeie, trupul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
târgului foarte departe, au apărut unii tocmai dinspre malul mării și au adus cu ei minunea minunilor: zeama de struguri. A fost tămbălău grozav, căci marfa era puțină, iar doritorii o grămadă: nefiind obișnuiți, după numai două-trei guri din licoarea fermecată pășeau Într-o lume a veseliei și a fericirii. Mintoșii era cât pe-aci să scape din mână echilibrul pieței. Dacă beau prea mult, unii se prefăceau În fiare, săreau la bătaie și nu le putea nimeni intra În voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rușine. Toate ca toate, domnule, da’ eu tot am o nedumerire: ce le spunea, cum le spunea de se lăsau În seama lui? Sunt om bătrân, dar tot aș vrea să aflu: le făcea vrăji, le dădea să bea fierturi fermecate, de-a ajuns să culce În patu’ ăla cu macat verde o grămadă de fete mari cu vârsta și cărnița fragedă?». Întrerupem aici mărturia demnului bărbat, căci riscăm să cădem În jalnică porcie. Esențialul, Însă, a fost evidențiat cu asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]