2,319 matches
-
cele din urmă cu David Bale, tatăl actorului care îl interpretase pe Patrick Bateman în film). O astfel de idee mi se părea hilară - că în lumea reală nu exista cineva atât de nebun și de violent ca acest personaj ficțional. În afară de asta, Patrick Bateman era un notoriu narator necreditabil, iar dacă citeai, cartea ajungeai să te îndoiești de faptul că aceste crime au avut loc cu adevărat. Existau indicii serioase că ele se petrecuseră doar în mintea lui Bateman. Tortura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-l aștept în biroul meu de la facultate, unde voi „lâncezi“ toată după-amiaza. Planul nu era să-i relatez ceea ce vizionasem - doar să-i sugerez faptul că unul dintre suspecții posibili putea fi Clayton, cineva care trebuia urmărit, unul dintre personajele ficționale care încerca să-mi rescrie cartea. Am păstrat un ton al vocii egal și neutru, repetând „lâncezi“ ca să nu creadă că aș fi fost alarmat. După care l-am sunat pe Alvin Mendolsohn pe interior și am fost surprins să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
interiorul trotuarului. L-am întrebat pe scriitor: De ce apare - de ce devine manifest - pe Elsinore Lane? Voi răspunde la întrebarea asta cu o altă întrebare: de ce bântuie Patrick Bateman prin Midland County? Adică ce vrei să spui? Cum devine o entitate ficțională una reală? Ai avut remușcări când ai creat monstrul de pe coridor? Nu. Eram înspăimântat. Încercam să-mi găsesc locul în lume. Un scurt interval al stării de veghe: formalitățile de cazare la recepția din marele, pustiul hol al hotelului. Secvența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
au fost decât niște copii care mi-au jucat o farsă și nu mai fac diferența pentru că sunt faimos și am avut de-a face cu tot felul de obsedați așa că poate e unul dintre ei care imită un personaj ficțional de-al meu și poate că toate astea... Miller mă întrerupse când am început s-o iau razna: - Ești singura țintă a acestor evenimente inexplicabile? - Cre... Cred că da...cred c-am fost...până noaptea trecută. - Ai făcut ceva care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
literar. Era copia versiunii pe care n-o văzuse nici un editor sau publicist. Era capitolul pe care îl tăiasem chiar și din prima versiune pe care n-o citise nimeni vreodată. Includea detaliile asasinării unei femei numite Amelia Light. Detaliile ficționale - capul și brațele lipsă, funiile, lampa de gaz - erau detalii identice cu omorul de la Orsic Motel într-o localitate numită Stoneboat, conform detaliilor împărtășite de Donald Kimball. Răsfoind aceste pagini, am realizat, chiar înainte de a ajunge la următorul capitol, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ajungă vadă acest manuscris original necitit de nimeni altcineva și care furniza detaliile asasinării Ameliei Light în ea? Un asasinat identic cu cel care avusese loc pe 3 noiembrie la Orsic Motel? Al doilea gând: Cineva îl imita pe personajul ficțional numit Donald Kimball? Fusese la mine în casă. Fusese în biroul meu. Am realizat instantaneu - să sperăm - că tot ceea ce-mi spusese era o minciună. Dintr-o dată speram să nu fi existat nici un asasinat. Speram ca romanul pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din Midland County pentru că vroiam să cred că nu existase vreodată un asasin. N-am contestat niciodată aceste omoruri - ele au existat cu adevărat și acei oameni fuseseră uciși cu brutalitate. Însă eu tot vreau să cred că asasinul fusese ficțional. Că numele lui era Patrick Bateman (nu Bernard Erlanger, nici măcar Donald Kimball), și că pentru o scurtă perioadă pe parcursul acelui an devenise real, așa cum multe din personajele ficționale sunt pentru creatorii lor - ca de altfel și pentru cititorii lor. Motivul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
uciși cu brutalitate. Însă eu tot vreau să cred că asasinul fusese ficțional. Că numele lui era Patrick Bateman (nu Bernard Erlanger, nici măcar Donald Kimball), și că pentru o scurtă perioadă pe parcursul acelui an devenise real, așa cum multe din personajele ficționale sunt pentru creatorii lor - ca de altfel și pentru cititorii lor. Motivul pentru care vroiam să cred acest lucru (și o parte din mine încă mai vrea) e pentru că exact în clipa în care terminam de scris povestirea la Bel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aramă zărnăiară/ Și hăutul se ducea/ Pe la măicuța sa./ Și măicuța lui... (cutare),/ Ea de veste că prindea/ Și-nainte le ieșea,/ Cu-n colac de grâu curat,/ Pe colac vadra de vin”. În celelalte etape, beneficiarii erau boierii, instanțe ficționale ale gospodarilor colindați, și pentru că ei erau purtați alături de fecior pe traseul eroizant, vocalele nu pot sugera decât această cuminecare din seva regăsită: „caii-și umbreau”, „caii-și pășteau”, „caii-și adăpau”. Dublu al eroului și parte constituentă a ființei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ca un ciclu formator. Odată ajuns în punctul extrem al creației, flăcăul este pregătit pentru confruntare. Repetarea intervalului de timp petrecut pe drum subliniază ieșirea din coordonata profană a lumii, deși începutul incursiunii ar părea să fie unul obișnuit. Timpul ficțional este redat aici la perfect compus, spre deosebire de fragmentul anterior, caracterizat de vivacitatea indicativului prezent. Dar puterea perfectului compus de a surprinde o acțiune încheiată și limitată curgerii de neoprit a timpului profan se oprește la întâlnirea cu dimensiunea mitică. Când
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la desfășurarea artistică. Interjecții precum vai, zău, mări influențează perceperea hiperbolizată a evenimentelor, prin stabilirea instanței narative ca etalon al gradului de gravitate a lucrurilor. Aura de omniscient a povestitorului face să se supradimensioneze uimirea și mirarea provocată de situațiile ficționale. Experiența substanțială a eului epic pentru lumea mitică marchează unicitatea faptelor: „Ce n-am văzut de când sînt!”. Interjecția prezentativă iată orientează și acutizează atenția pentru a vizualiza mai intens mișcările din scena artistică. Onomatopeea copiativă cu rol predicativ adaugă o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ca la noi”, „No, împaratu, cum o-mbucat prima dată, așa ca dumneavoastră, n-aveț’ timp, numa’ timp, odat-ontinerit cu douzăci di ai”. Comparația apropie „lumea desfășurării evenimentelor, mai ales din perspectiva spațiului și/sau a timpului”, atunci când naratorul simte că dimensiunea ficțională forțează prea mult capacitatea imaginativă. Sentimentul firescului nu părăsește niciodată narațiunea, indiferent de hierofaniile și minunile la care devenim martori. Mentalul tradițional românesc face omul să se simtă acasă în toate dimensiunile ontologice, pentru că ele seamănă întotdeauna cu ceva deja
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
topos inițiatic. Succesiunea amețitoare a evenimentelor din basme solicită, la răstimpuri, perioade de respirație pentru o mai bună conștientizare a evenimentelor. Astfel, propozițiile principale sunt reluate sub forma unei subordonate introduse de când, unde sau dacă. Intrarea mai adâncă în lumea ficțională se face printr-o întârziere regizată pe un anumit cadru narativ, subliniat și dilatat pentru o mai bună asimilare a datelor mitice. Principala transformată în subordonată condițională accentuează succesiunea cauzală, ce are ca finalitate zămislirea pruncului năzdrăvan: „Îl bagă în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
feminină pentru a judeca comunismul. Pentru mine, eram toți, bărbați și femei, la fel de amărâți. Toți „tovarăși“, egali în mizerie. Pentru turma de neinițiați, egalitatea exista aievea. A Brave New World de epsiloni, dar reală, aplicată pe oameni, nu pe personaje ficționale. Fericirea programată a personajelor lui Huxley se pierduse însă undeva între conceperea ei pe hârtie și „implementare“. Ne rămânea egalitatea aia strâmbă. Pentru toată lumea era la fel de sordid. Trist, îmbâcsit, stupid, gri. Egalitatea asta noi am fi zis că e o
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pînă și pe cei mai apropiați semeni, părinți, prieteni, iubite, nu cu mai multă empatie decît pe gîndacii de bucătărie din cunoscutul său tratat. În fine, sfidarea supremă a lite raturii este ignorarea totală, deliberată, a carac te rului ei ficțional. Cei mai mulți autori mai tineri de azi, în poezie și-n proză, sînt „biografiști“, adică tind să identifice realitatea despre care scriu cu datele ime diate și reale ale biografiei lor : cel care spune „eu“ are datele recognos cibile ale autorului
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mitică. Puterile oglinzii sunt magice: pe suprafața ei se pot vedea greșelile oamenilor, evoluția lor. Timpul mitic se suprapune cu acela social și cu cel individual, transformânduse într-un timp al creației. Antipa se cufunda în altă lume, univers paralel, ficțional. Realitatea însăși există dacă este reflectată, recreata prin proiecție imaginara : ,,(...) că lumea asta să existe cu adevărat este nevoie de nările lui Antipa.”. Personajul însuși pare a fi o creație a sa. Nu poate simți povară materialității, deoarece transfera totul
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Declanșarea imaginației presupune jocul realitate/ficțiune, prima fiind o transfigurare a celei de-a doua. Relațiile erotice Silvia/Antipa sunt imaginare, dar puncte de plecare pentru realitate. Nu există comunicare. Raportul dintre personaje se schimbă în permanență, de unde nestatornicia formelor ficționale. întâmplările povestite de altii sunt determinante pentru desfășurarea închipuirii ce trece de la abstract la concret. Se poate observa astfel existența unei circularități ficționale: fantezie -transfigurare în materialitate - narațiune - realitate etc. Ipoteticul, ambiguitatea devin dominante. Personajele se presupun, se conțin unele
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
de plecare pentru realitate. Nu există comunicare. Raportul dintre personaje se schimbă în permanență, de unde nestatornicia formelor ficționale. întâmplările povestite de altii sunt determinante pentru desfășurarea închipuirii ce trece de la abstract la concret. Se poate observa astfel existența unei circularități ficționale: fantezie -transfigurare în materialitate - narațiune - realitate etc. Ipoteticul, ambiguitatea devin dominante. Personajele se presupun, se conțin unele pe altele: Anghel, metamorfozat, seamănă cu bătrână Achilina ; Anghel, din lumea celor vii, Antipa, din planul neființei, alcătuiesc un cuplu, cel de-al
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
oglindă, trecutul este reînviat difractat, la nesfârșit, ipostazele succesive ale personajului conținându-se simultan. Creația presupune cunoașterea interiorității, alunecarea pe firul timpului spre existente anterioare, spre rădăcini. Reflectarea induce trecerea într-o altă realitate devenită materială. Personajul cunoaște autoreflectarea, proiecția ficționala în sine:,, Se așază în fotoliu. închide ochii. Cobora încet, fără grabă. Multă vreme se mai văzu încă, micșorându-se treptat: să trăiești asta în vis: un puț fără fund, oblic întunecat, în care ceva luminos și difuz dispare în
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
invite să studiem interacțiunea lor în curgerea ei naturală. Cu alte cuvinte, își tratează spectatorii ca pe niște adulți care preferă să judece critic, și nu să înghită niște judecăți de-a gata, care se pot raporta la o situație ficțională și altfel decît identificîndu-se cu un personaj sau ținînd cu o parte sau alta. Ian McEwan a sugerat undeva că menirea supremă a literaturii este să arate minți diferite între ele și la fel de vii ca a autorului, luptîndu-se cu ideea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și ? și presimțirile mele s-au împlinit : e cel mai prost film al anului. Pe bune, e mai prost decît filmul lui Nicolaescu. Sigur, pot fi acuzat că, bărbat fiind, îmi lipsește înțelegerea necesară pentru a pătrunde într-o lume ficțională care se învîrtește în jurul unui inel de nuntă. Mi-o fi lipsind, dar în cazul acesta cum se face că nu las să treacă nici un an fără să recitesc unul dintre cele șase romane ale domnișoarei Austen ? Atunci pot fi
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
acest final este o posibilitate care a fost anticipată în text, și care acum buclează creând o armonie superioară și o tușă lirică. Totul este însă profund anti- caragialesc. Naratorul refuză la scenă deschisă acest final divulgându-i caracterul pur ficțional și implicit aerul de farsă. Este rama care redimensionează faptul anecdotic la scara unei ordini cosmice, unde cele două existențe sfă- râmate relevă dramatismul condiției umane etc. Naratorul vrea să vedem trucajul, să vedem strategiile discursive ale unui tip de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
unui pirat, prototipul imaginar al tâlharului de mare, recunoscut oriunde, în cultura euro americană a mapamondului. Raportată la epoca sa, figura consacrată de literatura cu aventuri marine, de filmele de gen sau de benzile desenate e, desigur, doar un surogat ficțional, un concentrat simbolic-narativ menit să satisfacă orizonturi ale unui subconștient modern, civilizat, legal și moral. Dorințele defulate artistic ar putea fi numite ușor : evadarea de pe continentul claustrofil, călătoria aventuroasă pe apă, masculinitatea violentă, libertatea totală sau justiția paralelă. De ele
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
fac obiectul acestui eseu), să facem analogii și să contextualizăm, pentru a încerca să decelăm, dacă se poate, granițe minime între realitate și ficțiune, între focarele de istorie, cu oameni, locuri, date și evenimente, pe de o parte, și mecanismele ficționale care le-au conservat și le-au conferit o posteritate, de cealaltă. Atenția va rămâne concentrată pe ilustrații, romane și filme de referință, căci stop-cadrul vizual și epicul literar-cinematografic sunt cele mai bune sinteze ale datelor imaginare specifice unui fenomen
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Charles Johnson, e imposibil să eviți, prin simpla punere în poveste, intersecția legendelor despre respectivul personaj. Preluate din pura transmitere orală din care se informau și jurnaliștii epocii (o făceau și jurații de la procese), faptele unui asemenea personaj suferă transpunerea ficțională pe care o suferă orice personaj celebru de legendă (despre acțiunea umană ca «operă deschisă» și despre punerile în intrigă ca interpretare preliminară a vorbit edificator Paul Ricoeur în eseu rile sale de hermeneutică). De aici și până la stocarea unei
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]