9,442 matches
-
numelor de naștere și de domnie al faraonului, care a domnit imediat după Merenre Nemtiemsaf II, au fost preluate de la J. P. Allen. Prin urmare, prezența la sfârșitul dinastiei a VI-a a unei femei la tronul Egiptului este o ficțiune, care a fost reflectată și în litaratură. Astfel: Lord Dunsay(1878-1957), un dramaturg, poet și eseist irlandez, a prezentat relatarea lui Herodot în a sa „The Queen’s Enemies“, iar Ten-nessee Williams(1914-1983), marele dramaturg american, a publicat în 1928
Nitocris () [Corola-website/Science/312770_a_314099]
-
aceea, universului narațiunii îi corespunde un metaunivers, prezent în subsolul paginilor și alcătuit dintr-o armată de critici care supun „adevărul istoric” prezent în epopee unui tir de contestații umoristice. Dacă textul este o parodie, metatextul este de asemenea parodic, ficțiunea amestecîndu-se cu critica ficțiunii, pentru că autorul „are simțul artei ca joc, intuiția gratuității și a absurdității” (N. Manolescu). Există, deci, două niveluri ale operei: a) povestirea propriu-zisă, care este „epopeea fricii cronice și a preocupării pentru stomac” (N. Manolescu), care
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
corespunde un metaunivers, prezent în subsolul paginilor și alcătuit dintr-o armată de critici care supun „adevărul istoric” prezent în epopee unui tir de contestații umoristice. Dacă textul este o parodie, metatextul este de asemenea parodic, ficțiunea amestecîndu-se cu critica ficțiunii, pentru că autorul „are simțul artei ca joc, intuiția gratuității și a absurdității” (N. Manolescu). Există, deci, două niveluri ale operei: a) povestirea propriu-zisă, care este „epopeea fricii cronice și a preocupării pentru stomac” (N. Manolescu), care parodiază motive literare consacrate
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
și terminația pentru a le face să rimeze (dracă, palată, copace etc). În "Istoria critică a literaturii române", Nicolae Manolescu evidențiază valoarea "Țiganiadei" printr-o comparație: „Țiganiada este un Don Quijote al nostru, glumă și satiră, fantasmagorie și scriere înalt simbolică, ficțiune și critică a ei”. În "Epistolia închinătoare" din 1812, autorul "Leonachi Dianeu" () îl ruga pe "Mitru Perea" (Petru Maior) să redacteze notele explicative necesare la "Țiganiada". Printre altele, autorul spunea: „m'am îndemnat a face o cercare: de s'ar
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
o creștere a confortului și siguranței. Oricine ar fi putut să elaboreze un plan pentru o călătorie în jurul lumii. Verne este deseori caracterizat ca un autor futurist sau de literatură științico-fantastică, dar în această lucrare nu există nici o urmă de ficțiune științifică. Cartea este foarte populară în țările vorbitoare de limbă engleză, căci ea rămâne un memorabil portret, realizat de către un străin, al Imperiului Britanic "„în care soarele nu apune niciodată”". Este interesant de observat că, până în 2006, lucrarea nu a
Ocolul Pământului în 80 de zile () [Corola-website/Science/316004_a_317333]
-
bibliotecii Bayt al-Hikma (Casa Înțelepciunii). A devenit un personaj legendar, unele din poveștile despre el fiind adevărate (de exemplu ceasul pe care l-a dăruit lui Carol cel Mare), altele, precum cele din 1001 de nopți ale Șeherezadei, fiind doar ficțiune. Hărūn s-a născut în provincia Teheran a Iranului. A fost fiul lui al-Mahdi, al treilea calif abbasid, și al al-Khayzuran, o fostă sclavă din Yemen, o femeie cu o puternică personalitate, care a influențat politica din timpul domniilor soțului
Harun al-Rashid () [Corola-website/Science/314758_a_316087]
-
Film de la Calgary (Canada), „Descoperirea europeană a anului” la Premiile Academiei Europene de Film de la Ruhr Metropolis (Germania), Premiul Special al Juriului la Festivalul de Film de la Mumbai (India) în anul 2009 și Premiul pentru cel mai bun film de ficțiune la Festivalul Internațional RiverRun din Winston - Salem (SUA) din 2010. De asemenea, actrița Hilda Péter (de la Teatrul Maghiar din Cluj) a câștigat Premiul pentru cea mai bună interpretare la cea de-a șaptea ediție a Festivalului de Film de la Bruxelles
Katalin Varga (film din 2009) () [Corola-website/Science/323741_a_325070]
-
Războiului Z" intitulată "Closure, LTD". În 2010, Brooks a scris mini-seria de bandă desenată "G.I. Joe: Hearts & Minds" pentru compania IDW. În 2011, Brooks a scris cuvântul înainte la "Everything You Ever Wanted to Know About Zombies", o carte de ficțiune de 300 de pagini a lui Matt Mogk. În 2013, Avatar Press a lansat The Extinction Parade, o serie de bandă desenată bazată pe o povestire scrisă de Brooks în 2011. Brooks este și actor, el jucând în filmul "To
Max Brooks () [Corola-website/Science/329816_a_331145]
-
Science fiction western este o lucrare de ficțiune care conține elemente science fiction în cadrul unui univers western. "Science fiction Western" este diferit de Space Western, care este o poveste de frontieră western-americană, excepție fiind transpunerea acțiunii în spațiul cosmic. O lucrare science fiction western are loc în trecut
Western științifico-fantastic () [Corola-website/Science/323250_a_324579]
-
de părere că era mai potrivită dezvoltarea lor la stadiul de nuvelă sau chiar de roman. Criticul literar Cătălin Badea Gheracostea investighează într-un articol mai amplu aspectele literare ale acestui volum, obsevând că "Eugen Lenghel chiar scrie literatură, scrie ficțiune speculativă, totul este corect și la locul lui în construcție, dar e prea curînd, prea cuminte", concluzionând apoi că " Dacă va putea să treacă peste primirea mai degrabă rece care i s-a făcut volumului (și reacția sa de pe blogul
9 Istorii reutilizate () [Corola-website/Science/331856_a_333185]
-
s-a mutat la Sankt Petersburg, unde a lucrat ca jurnalist liber profesionist și a publicat povestiri umoristice. În 1901 a fost alungat din oraș pentru că a luat parte la o demonstrație. El a scris prima sa lucrare importantă de ficțiune, povestea "Pașa Tumanov," în 1901, dar a fost în imposibilitatea de a o publica până în 1905, fiind interzis de cenzură. El a considerat romanul "Moartea lui Ivan Lande" (1904), ca fiind cea mai bună scriere a sa, dar marele său
Mihail Arțîbașev () [Corola-website/Science/336511_a_337840]
-
și lipsa profunzimii personajelor. Emmerich a răspuns că asemenea critici negative nu-l deranjează, deoarece el dorește să furnizeze „divertisment de popcorn” pentru spectatori. Afirmând că este „un realizator de film, nu un om de știință”, el își creează propriile ficțiuni pe baza unor fapte istorice sau științifice reale pentru a-și face mesajul „mai incitant”. Ca răspuns la acuzațiile de insensibilitate primite pentru includerea scenelor cu New York City distrus în "Unde vei fi poimâine?" la mai puțin de trei ani
Roland Emmerich () [Corola-website/Science/319178_a_320507]
-
The Magazine of Fantasy & Science Fiction (mai târziu Fantasy & Science Fiction, de obicei se folosește prescurtarea F&SF) este revistă americană de fantezie și ficțiune prima oară publicată în 1949 de către Mystery House și apoi de către Fantasy House. Ambele erau filiale ale companiei "Lawrence Spivak's Mercury Publications", care a devenit editor al revistei în 1958. "Spilogale, Inc." a publicat revista din anul 2001. Începând
The Magazine of Fantasy amp; ScienceFiction () [Corola-website/Science/323769_a_325098]
-
punctul de corespondență cinematografică, care producea periodic reviste cinematografice, ocupându-se și de dublarea în limba română a filmelor artistice. La apogeul său în perioada de perestroika, studioul (reorganizat în întreprinderea de stat Moldova Film) dubla anual 12 filme de ficțiune și 70 de scurtmetraje. Între alții, la acest proces au participat actori ca Doina Aldea Teodorovici, Ion Ungureanu, Victor Sotski-Voinicescu Dumonceau și Ilie Guțu (care a înregistrat peste 400 de roluri principale sau episodice, iar în calitate de regizor a sonorizat alte
Dublaj () [Corola-website/Science/322069_a_323398]
-
cele mai bune treisprezece romane science-fiction horror. Arthur C. Clarke l-a denumit o "poveste nemuritoare". În cartea sa "Billion Year Spree: The History of Science Fiction", Brian Aldiss introduce termenul de "catastrofă confortabilă" pentru a descrie un subgen al ficțiunilor post-apocaliptice, în care societatea e distrusă, iar puținii supraviețuitori pot savura în continuare o existență relativ confortabilă. El dă ca exemplu în acest sens "Ziua trifidelor". Romanul a fost adaptat pentru radio de către BBC în 1953, apoi în 1957 și
Ziua trifidelor () [Corola-website/Science/320356_a_321685]
-
a la "Red Sonja"). Diferențele semnificative dintre carte și BD sunt reprezentate de eliminarea unora dintre aventurile din Ankh-Morpork și Krull. De asemenea, în carte, călărețele dragonilor sunt descrise ca având sânii dezgoliți, așa cum obișnuiesc să apară femeile barbare în ficțiuni. În romanul grafic, femeile au sânii acoperiți. Romanul grafic a fost publicat în ediție hardcover împreună cu romanul grafic "Lumină fantastică", sub titlul "The Discworld Graphic Novels." (ISBN 9780061685965) The Mob Film Company și Sky One a realizat o adaptare în
Culoarea magiei () [Corola-website/Science/323249_a_324578]
-
și Franța. În 1968 a fost regizor și operator al filmului documentar "Delta Dunării", distis cu premiul „Tourclub” din Cehoslovacia. De asemenea, a lucrat cu Gopo la filmul documentar „Abuzomania”. Pentru o perioadă nu a mai lucrat la lungmetraje de ficțiune, revenind abia în octombrie 1973 cu filmul "Despre o anumite fericire". Grigore Ionescu a realizat în cursul carierei sale (îndeosebi după 1966) ca scenarist, operator și regizor o serie de filme utilitare și publicitare. Dintre aceste scurtmetraje sunt de menționat
Grigore Ionescu (operator de film) () [Corola-website/Science/327420_a_328749]
-
Nimic nu contează” și viziunea sardonică asupra naturii umane reliefată în scrierile sale i-au atras porecla "Bitter Bierce". În ciuda reputației de critic feroce, Bierce este cunoscut pentru încurajarea tinerilor scriitori, inclusiv a poetului George Sterling și a scriitorului de ficțiune W. C. Morrow. Bierce și-a dezvoltat un stil de scriere distinct, cu un început abrupt, imagini sumbre, referințe vagi la timp, descrieri limitate, evenimente imposibile și teme de război. În 1913, Bierce a călătorit în Mexic pentru a exprimenta în
Ambrose Bierce () [Corola-website/Science/314882_a_316211]
-
1978 și, un an mai târziu, la premiul British Fantasy. Printre aprecierile de care s-a bucurat se numără și cea a lui Michael Chabon, care declară că romanul i-a „spulberat iluziile despre ce este și ce poate face ficțiunea, despre puterea imaginației”. "Publishers Weekly" apreciază că, deși „este cartea unui tânăr scriitor, plină de prevestiri și aiureli [...] peisajul grandios și sumbru de pe Worlorn reprezintă un fundal evocator pentru personajele obsedate de iubire, datorie și moarte”. Infinity Plus remarcă faptul
Lumina ce se stinge () [Corola-website/Science/329878_a_331207]
-
Scott Frederick Turow (n. 12 aprilie 1949) este un avocat american, cunoscut ca scriitor de thriller. El a scris nouă cărți de ficțiune și două non-ficțiune, traduse în peste 40 de limbi și vândute în mai mult de 30 de milioane de volume. De asemenea, au fost realizate unele producții cinematografice bazate pe câteva dintre lucrările lui. Viața și cariera Turow s-a
Scott Turow () [Corola-website/Science/300081_a_301410]
-
romancier, începând să scrie thrillere cu acțiune din domeniul juridic și de Drept, cum ar fi Presumed Innocent, The Burden of Proof, Pleading Guilty și Personal Injuries, acesta din urmă fiind numit de revista Time „cel mai bun roman de ficțiune din 1999“. Toate titlurile menționate au devenit bestselleruri și Turow și-a multuiplicat premiile literare, în special Silver Dagger Award acordat de Asociația Scriitorilor de Crime din Marea Britanie. În 1990, Turow a figurat pe coperta revistei Time din luna iunie
Scott Turow () [Corola-website/Science/300081_a_301410]
-
biografie a lui Turow, intitulată : Meeting the Enemy (: Întâlnirea cu dușmanul) (ECW Press). În 1990, un editor englez a comparat opera lui Turow cu cea a lui Margaret Atwood și a lui John Irving, republicată în cadrul Bloomsbury Modern Library. Cărți ficțiune Presumed Innocent, 1987 (Film) The Burden of Proof, 1990 (Film) Pleading Guilty, 1993 The Laws of Our Fathers, 1996 Guilty As Charged, 1996 (ca editor) Personal Injuries, 1999 Reversible Errors, 2002 (Film) Ordinary Heroes, 2005 Limitations, 2006 The Best American
Scott Turow () [Corola-website/Science/300081_a_301410]
-
Dar chiar nu există deloc autori români? Autori care să nu facă asta accidental, ci în mod constant</b>. Există, dar sunt foarte puțini. Ar fi Grețe Tartler, Ioana Nicolaie, Lăură Grünberg - care atunci când nu scrie cărți de sociologie, scrie ficțiune pentru copii. Dar mai exista literatura pentru copii scrisă de autori români atât de proasta, încât ar trebui interzisă. Până acum am zis că cenzură are un rol negativ, dar apar unele cărți...eu le-aș zice crime. Multe versuri
„Literatura pentru copii este un act profund subversiv” () [Corola-website/Science/295700_a_297029]
-
să fie înfricoșat. Este mai puțin un SF horror... Și mai mult un horror ce te ține în suspans deoarece, există și violență, iar sursa este una filozofică." Ryan Lattanzio de la Indiewire a lăudat originalitatea filmului: ""Coherence" nu este doar ficțiune SF: este triumful îndemânării producătorilor independenți cu puține resurse și multă ambiție. Debutul regizoral al lui James Ward Byrkit se rezumă la obținerea unei ciudățenii metafizice și o cină ce devine astronomic piezișă. Acest film explodează de idei, și are
Coherence () [Corola-website/Science/335872_a_337201]
-
ontologic, create artificial. Ciberspațiul reunește prin urmare, aspectul impactului tehnologic asupra individului și realității sale, dispariția subiectului autonom și ideea transgresiunii granițelor dintre biologic și tehnologic. Date fiind aceste puncte de referință, Brian McHale pune accentul pe reorientarea ontologica a ficțiunii cyberpunk. Microlumile, eul centrifugal (automultiplicant), universul sintetic, traduc o paradigmă a pluralității ontologice, un "univers fără lume", cu corolarele: "timp fără temporalitate, spațiu fără spațialitate," dar în același timp pun problematică dorinței de a suprima sentimentul solitudinii “imanente și fără
Cyberpunk () [Corola-website/Science/302951_a_304280]