5,981 matches
-
al publicației „Caiete botoșănene”, aceeași funcție deținând-o și la revista „Convorbiri literare” între 1995 și 2001. În anul 1990 este angajat asistent la Catedra de slavistică a Universității din Iași, ajungând profesor în 2001. Obține titlul de doctor în filologie în anul 1993, cu teza Semiotica traducerii poetice. I. debutează cu versuri în „Suplimentul literar artistic al «Scânteii tineretului»”, în anul 1982. Abandonează însă repede poezia și se dedică criticii, dar mai ales traducerilor, colaborând la „Caiete botoșănene”, „Steaua”, „Luceafărul
IORDACHE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287600_a_288929]
-
București - 1998), istoric literar și traducător. Este fiul Filofteii (n. Stâlpeanu) și al lui Dumitru Isbășescu, medic veterinar. Absolvent al Colegiului „Sf. Sava” din București (1932) și licențiat în drept și în litere al Universității din București (1936), doctor în filologie al Universității din Tübingen (1939), I. parcurge o îndelungată carieră universitară la Catedra de germanistică de la Facultatea de Litere din București. Debutează, încă din timpul studenției, cu studii de specialitate asupra unor aspecte prozodice ale literaturii germane medievale. Lucrarea Minne
ISBASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287624_a_288953]
-
Facultății de Drept din cadrul Universității ieșene (1908-1912). La cea dintâi facultate i-a avut profesori pe G. Ibrăileanu și pe A. Philippide. După licență funcționează ca profesor de liceu la Galați, Pomârla și Iași. În 1919 își susține doctoratul în filologie modernă, sub conducerea lui A. Philippide. Continuă cu studii de specializare la universitățile din Bonn (1921-1922), Berlin (1923) și Paris (1925). Devine profesor suplinitor (1926-1927), apoi titular (1927-1934) la Catedra de filologie romanică, ulterior funcționând la Catedra de limba română
IORDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287603_a_288932]
-
și Iași. În 1919 își susține doctoratul în filologie modernă, sub conducerea lui A. Philippide. Continuă cu studii de specializare la universitățile din Bonn (1921-1922), Berlin (1923) și Paris (1925). Devine profesor suplinitor (1926-1927), apoi titular (1927-1934) la Catedra de filologie romanică, ulterior funcționând la Catedra de limba română (1934-1946) de la Universitatea din Iași. Între 1928 și 1930 a îndeplinit funcția de director al Teatrului Național din Iași. A fost decan al Facultății de Litere din Iași (1938-1939) și director al
IORDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287603_a_288932]
-
funcționând la Catedra de limba română (1934-1946) de la Universitatea din Iași. Între 1928 și 1930 a îndeplinit funcția de director al Teatrului Național din Iași. A fost decan al Facultății de Litere din Iași (1938-1939) și director al Institutului de Filologie Română „A. Philippide” din Iași. Între 1945 și 1947 a fost ambasador al României în URSS. Profesor la Catedra de romanistică a Universității din București (1946-1962) și din 1962 profesor consultant, a fost decan al Facultății de Filologie (1947-1950, 1956-1957
IORDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287603_a_288932]
-
Institutului de Filologie Română „A. Philippide” din Iași. Între 1945 și 1947 a fost ambasador al României în URSS. Profesor la Catedra de romanistică a Universității din București (1946-1962) și din 1962 profesor consultant, a fost decan al Facultății de Filologie (1947-1950, 1956-1957), rector al Universității (1957-1958), director al Institutului de Lingvistică din București (1950-1952, 1958-1969). Membru corespondent (1934), apoi membru activ (1946) al Academiei Române, devine vicepreședinte al forului academic (1957-1966). Doctor honoris causa al Universității „Humboldt” din Berlin, al Universității
IORDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287603_a_288932]
-
Ploiești - 19.II.2000, Cluj-Napoca), poet. Este fiul Anei (n. Grama) și al lui Negoiță Irimie, cizmar. Începe școala primară la Ploiești, apoi, familia mutându-se la Blaj, va termina aici liceul (1950). Între 1952 și 1956 urmează Facultatea de Filologie la Universitatea din Cluj. Funcționează ca redactor la „Tribuna” (din 1957) și este în același timp custode al Galeriilor de Artă „Tribuna” (1957-1985), unde au expus peste 150 de artiști plastici din țară și din străinătate. A fost directorul departamentului
IRIMIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287618_a_288947]
-
, Dumitru (21.X.1939, Roman), stilistician. Este fiul Mariei (n. Ciubotaru) și al lui Neculai Irimia, muncitor la Arsenal Roman. În 1956 a absolvit Liceul „Roman Vodă” din Roman, iar în 1962 Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, secția limba și literatura română. În 1976 își ia doctoratul cu teza Limbajul poetic eminescian. În 1962 intră în învățământul universitar, în 1990 devenind profesor în Catedra de limba română a Facultății de
IRIMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287617_a_288946]
-
și-au dat fiica la Liceul Eparhial din acest oraș. I. a debutat în revista școlară „Licurici” (1932) cu poeziile Aș vrea un basm și Primăvara, publicând apoi proză și versuri într-o altă revistă școlară, „Ghiocei” (1934). Studiile de filologie începute la Universitatea din Iași în toamna lui 1934 le-a abandonat pentru a urma Facultatea de Drept. Colaborează la „Cuget moldovenesc”, „Pagini basarabene”, „Viața Basarabiei”, „Însemnări ieșene” (1936-1940) și „Jurnalul literar” (1939). În martie 1938 se căsătorește cu Eusebiu
ISANOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
lui George Istrate, mici meseriași. După absolvirea Facultății de Litere a Universității din Cluj, secția română-italiană (1971), lucrează în calitate de cercetător științific la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din același oraș. În 1982 obține titlul de doctor în filologie cu teza Barocul în literatura română. Debutează în 1969 cu versuri în „Tribuna” și editorial, cu ciclul de poezii Valea concavă în Caietul debutanților (1978), urmat de ciclul de poeme În neclintita suavitate dintr-un alt volum colectiv cu același
ISTRATE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287633_a_288962]
-
4.II.1944, București), poet, dramaturg și traducător. Este fiul Mariei (n. Tataru) și al lui Gheorghe Ionel, mecanic. Face studii primare la Domnești, în județul Vrancea, pe cele gimnaziale la Adjud, liceale la Iași (Liceul „C. Negruzzi”). Licențiat în filologie al Universității din Iași (1966), este profesor la Șaru Dornei (1967-1968), muzeograf la Casa memorială „V. Alecsandri” din Mircești (1968-1969), profesor la Școala Generală din Perieni, comuna Probota, în județul Iași (1969- 1990). Între 1990 și 1997, a fost redactor
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
zece ani, când îi apare primul volum din Legende sau Basmele românilor. Ghicitori și proverburi (1872 ) și începe colaborarea la „Columna lui Traian”. A mai publicat la „Analele literare”, „Convorbiri literare”, „Dorobanțul”, „Familia”, „Revista literară”, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, „Revista societății «Tinerimea română»”, „România liberă”, „Tribuna” ș.a. După ce a învățat singur limba franceză, încercând chiar o traducere din Ruinele Palmirei de Volney, I. scrie un articol de folclor comparat, semnalând motive comune în basmele române și în cele franceze
ISPIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287627_a_288956]
-
, Mihai (20.III.1940, Ploiești), dramaturg și prozator. Este fiul Margaritei (n. Violani) și al lui Iulius Ispirescu, avocat. Urmează școala primară și Liceul „I.L. Caragiale” în orașul natal și va absolvi Facultatea de Filologie a Universității din București. Funcționează ca redactor-șef al revistei „Moftul român” (din 1990), director artistic al Teatrului Național din București (1993-1996), consilier la Centrul de Integrare Europeană - UNESCO (1992-1999). A debutat, la recomandarea lui Nicolae Velea, cu povestiri scurte
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
, Efim (18.X.1939, Petrești, j. Ungheni - 5.I.1993, Chișinău), folclorist. Este fiul lui Vasile Junghietu, țăran. Face școala primară și liceul la Ungheni (1947-1958). După absolvirea Facultății de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1963), devine cercetător științific în Secția de folclor a Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Moldovei, secretar științific (1980-1986), șef al Secției de muzicologie și coregrafie. A colaborat la „Revista
JUNGHIETU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287678_a_289007]
-
, Jan Urban (25.V.1848, Potstýn, Cehia - 12.I.1923, Praga), românist ceh. După studii de filologie romanică urmate la Viena și Paris (1870-1875), a lucrat ca profesor la Univesitatea „Carol” din Praga (1882-1919), înființând în cadrul Catedrei de romanistică un seminar pentru cercetarea limbii și literaturii române. A fost membru corespondent (1879) și membru de onoare al
JARNÍK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287668_a_288997]
-
j. Timiș - 28.IV.1996, Timișoara), poet. Este fiul Emiliei (n. Sârbu) și al lui Alexandru Jebeleanu. A fost timp de un semestru student al Facultății de Agronomie din Timișoara, dar a renunțat, înscriindu-se, tot aici, la Facultatea de Filologie, unde și-a luat licența în 1959. A funcționat ca redactor-șef la revista „Scrisul bănățean”, devenită „Orizont” (1949-1971), apoi ca șef de redacție la Editura Facla din Timișoara (1971-1986). Debutează cu poezia Cădere nouă în „Universul literar” (1941). Colaborează
JEBELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287670_a_288999]
-
, Gabriel (1.XI.1942, București), poet și prozator. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București (1966-1971). Debutează cu poezie în „Luceafărul” (1966), colaborând apoi și la „Viața studențească”, „Amfiteatru”, „România literară”, „Contemporanul”, „Viața românească” ș.a. Primul volum de versuri al lui I., Înstrăinări (1969), este caracterizat de Laurențiu Ulici ca un
IUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287643_a_288972]
-
IUGA, Ion (6.I.1940, Săliștea de Sus, j. Maramureș - 19.XI.1993, București), poet. Este fiul Anuței și al lui Vasile Iuga, țărani. Face liceul la Cluj (1954-1958) și Năsăud (1959) și Facultatea de Filologie la Universitatea din Cluj, absolvind în 1964. După terminarea facultății este profesor de liceu la Sighetu Marmației. Debutase cu reportaje în 1959, în ziarul „Pentru socialism” din Baia Mare, iar poezie publică din 1963, când îi apar primele versuri în „Luceafărul
IUGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
Gica (17.IX.1925, Bârlad), prozatoare și poetă. Este fiica Mariei (n. Iosipescu) și a lui Vasile Iuteș, tehnician subofițer, și la naștere a primit numele Elena Georgeta. După terminarea liceului la Bârlad (1945), urmează la București cursurile Facultății de Filologie, absolvind în 1949. Lucrează, începând din 1948, în domeniul presei, ca redactor la „Studentul român”, apoi la „Scânteia tineretului”, „Tânărul muncitor”, „Pionierul”, „Tânărul scriitor” și „Luceafărul”. Debutează cu poezie în 1949, la „Studentul român”, cel dintâi volum fiind Să vă
IUTES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287646_a_288975]
-
Iași), prozator. A urmat liceul din Dorohoi, apoi s-a înscris la Facultatea de Medicină și la Facultatea de Drept din Iași, absolvind-o pe cea din urmă. După ce s-a dedicat carierei literare, a obținut și diploma Facultății de Filologie. Debutează în anul 1947, la revista „Flacăra”, cu povestirea Vin brașovenii. Publică la cotidiane din Iași, București, Suceava, Botoșani și semnează numeroase recenzii și articole pe teme culturale în „Steaua”, „Scânteia”, „Iașul nou”, „Contemporanul”, „Cronica”. Dar activitatea de publicist este
ISTRATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287637_a_288966]
-
, Grațian (19.IX.1929, Câmpulung Moldovenesc), folclorist și istoric literar. Învață la Liceul „Dragoș Vodă” din localitatea natală (1941-1949) și face studii universitare de filologie la Cluj (1949-1953). Funcționează ca profesor de limba și literatura română la Vama, în județul Suceava (1953-1954), și la Câmpulung Moldovenesc (din 1954 până la pensionare). Debutează în cotidianul „Zori noi” din Suceava (1957), ulterior colaborând la „Cronica”, „Iașul literar”, „Limbă
JUCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287677_a_289006]
-
Universitar din același oraș (1925-1931), va fi și cadru didactic la Facultatea de Litere a Universității clujene, pe care o servește cu mare devotament, dând generații întregi de profesori de limba franceză. Între 1959 și 1968 este șeful Catedrei de filologie romanica a Universității „Babeș-Bolyai”. Debutează în revistă „Însemnări matematice” (Cluj, 1925), aducând câteva contribuții importante la calculul tensorial. Interesul pentru științele exacte premerge formației literare a lui J., explicând preferință literatului pentru Paul Valéry și poezia pură. În timpul refugiului Universității
JACQUIER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287662_a_288991]
-
, Smaranda (15.XII.1942, Murfatlar, j. Constanța), poetă, prozatoare și eseistă. Este fiica Floricăi (n. Lupescu), învățătoare, și a lui Iordan Jelescu, funcționar. Face școala primară și liceul la Constanța și urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din București (1958-1962). Lucrează apoi ca redactor la Editura Meridiane (1964-1966), redactor, publicist, comentator la „Scânteia tineretului” (1967-1974), în fine, ocupă diverse funcții în Televiziunea Română și la MondoFilm. Debutează în „Contemporanul” (1964), colaborând ulterior la „România literară”, „Luceafărul
JELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287671_a_289000]
-
G. Ibrăileanu, Octav Botez, G. Călinescu și Iorgu Iordan. După obținerea licenței în 1938, este profesor la câteva prestigioase școli ieșene (Liceul Național, Seminarul „Veniamin Costache”, Liceul Militar și Liceul „Mihail Kogălniceanu”), ocupând concomitent postul de bibliotecar la Institutul de Filologie Română „A. Philippide”. În 1945 devine asistent la Catedra de limba română a Universității din Iași și tot atunci începe pregătirea doctoratului, sub conducerea lui Iorgu Iordan, teza, intitulată Limba poeziei lui Coșbuc, fiind susținută în 1949. Numit conferențiar în
ISTRATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287634_a_288963]
-
limba română a Universității din Iași și tot atunci începe pregătirea doctoratului, sub conducerea lui Iorgu Iordan, teza, intitulată Limba poeziei lui Coșbuc, fiind susținută în 1949. Numit conferențiar în toamna aceluiași an, era ales, totodată, decan al Facultății de Filologie, responsabilitate pe care o va avea timp de aproape două decenii. Profesor universitar din 1957, I. a condus, de asemenea departamentul de lingvistică al Filialei Iași a Academiei Române și a fost secretar al Societății de Științe Filologice. Articolele cu care
ISTRATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287634_a_288963]