3,915 matches
-
burtă. 700 g burtă fiartă 3 linguri unt 3 l supă de vită 1 ceapă tocată 1 linguriță sare 1 ardei gras roșu, tăiat fâșii 1/2 linguriță măghiran uscat 1 frunză de dafin 2 linguri făină 2 linguri pătrunjel fin tocat 200 g pastă de roșii 1 cățel de usturoi pisat 300 g cașcaval ras PATSAS Grecia Se spală și se curăță bine burta; împreună cu ciolanele de miel, se opărește în apă clocotită, apoi se lasă la răcit. Se taie
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
clasicismului. El elaborează legi, desigur, în Arta poetică, al cărei cânt III este în întregime consacrat teatrului. Acolo dă principala regulă a dramaturgiei clasice: Qu'en un lieu, qu'en un jour, un seul fait accompli Tienne jusqu'à la fin le théâtre rempli 9 Dar el nu teoretizează decât mai târziu. Când apare Arta poetică, în 1674, teatrul clasic și-a produs deja operele principale. Molière murise, Racine va renunța la teatrul profan trei ani mai târziu. Faptul că i
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
là que Molière, illustrant ses écrits, Peut-être de son art eût remporté le prix, Si, moins ami du peuple en ses doctes peintures, Il n'eût point fait souvent grimacer ses figures, Quitté pour le bouffon l'agréable et le fin, Et sans honte à Térence allié Tabarin. Dans ce sac ridicule où Scapin s'enveloppe, Je ne reconnais plus l'auteur du Misanthrope"48. (Arta poetică) 6.2. Forme noi Corneille pare mai întâi că se conformează definiției tradiționale a
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
n-ar fi fost atâta poporului amic, Și-n docta sa pictură de n-ar fi pus nimic Din gluma cea urâtă și josnice figuri, Și fără de rușine atâtea strâmbături; De n-ar fi adus pe scenă bufonu-n loc de fin, Și-n față cu-n Terențiu pe prostul Tabarin. În sacul ist ridicol în care Scapin zace Nu recunosc poetul ce Mizantropul face." (Tr. rom. de A. Naum) 49 Să notăm că este rar, în teatrul francez, ca personaje regești
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
intenția de parodiere a high-life-ului burghez reieșind din subtext. Însă în acest joc cu absurdul situațional și tipologic, demascarea are un vizibil efect de bumerang. În romanele realiste ale lui Mircea Eliade, raportul intertextual este sesizabil și în legătură cu tipul "intelectualului". Fin ironist, recunoscut pentru urbanitatea satirei, Caragiale a fixat inimitabil notele specifice ale etopeii acestei categorii în schița Intelectualii. "Capuținiștii"59 preocupați în permanență de "chestiuni arzătoare de estetică, filozofie"60, "inspiratorii, diriguitorii opiniei publice, mai ales când e vorba de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
4-5, 1992, pp. 963-987. Kolarz, Walter, Mituri și realități în Europa de Est, trad. Oana Suditu, Polirom, Iași, 2003. Lazar, Marc, "Damné de la terre et homme de marbre. L'ouvrier dans l'imaginaire du PCF au milieu des années trente à la fin des années cinquante", în Annales: Économies, Sociétés, Civilisations, anul 45, nr. 5, 1990, pp. 1071-1096. Marinescu, Adriana Ivonne, Tipul eroului în cultura română. De la stereotip la comportament politic, Lumen, Iași, 2009. Martin, Matei, "De ce nu avem benzi desenate", în Dilemateca
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ro 1 În Georges Charpak, Henri Broch, Lecții de vrăjitorie. Știința și paranormalul, p. 105. 2 Cf. Marc Lazar, Damné de la terre et homme de marbre. L'ouvrier dans l'imaginaire du PCF du milieu des années trente à la fin des années cinquante, pp. 1071-1072. 3 Paloșul neînfrânt (scenariu Mihai Stoian, desene Albin Stănescu, 1987), p. 3. 4 Ibidem, p. 9. 5 Taina galionului II (scenariu Radu Theodoru, desene Nicolae Florin, 1984), p. 3. 6 Victoria (scenariu Mihai Stoian, desene
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Balaci, Haia Lifșiț, Teresa Ocsko, Suzana Pîrvulescu) și intelectuala simpatizantă (Ecaterina Arbore, Ella Negruzzi, Sofia Nădejde). 876 Marc Lazar, Damné de la terre et homme de marbre. L'ouvrier dans l'imaginaire du PCF du milieu des années trente à la fin des années cinquante, p. 1073. 877 Angelo Mitchievici, Eroul muncii, în Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, În căutarea comunismului pierdut, pp. 125-128. 878 Ibidem, p. 129. 879 Ibid., p. 133. 880 Ibid., p. 138. 881 Ibid., p.
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
vin bun, aduse de pe la Huși și Odobești. Dar, după ce mușteriii se amețeau, îl mai subția cu apă, pe nebăgate de seamă, sub tejghea. - Măi, iudî... tu ai botizat vinu ista, măi!.. spuse cu ură un țăran, plescăind din limbă a fin cunoscător. Ni sî pari, nie, că nu-i ca la‟nceput! .. - Așa s-am parti di ochi‟ din cap șî di Rifca me‟ dac‟am fucut eu așa civa! se jura ovreiul, cu fața roșie de spaimă, atât de convins
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
așteaptă doar respectuos plata, cred că trebuie să scrie pe undeva, își dă cu părerea un tânăr pletos de la masa mea, cu o figură de arhanghel, mi-ar plăcea să-l desenez, Sebastien! Îl strigă unul dintre prieteni, t’as fini, toi?! vorbesc franceza și eu tresar puternic la o îndepărtată aducere aminte când Ana în această limbă cu totul necunoscută mie spunea unui străin ceva despre mine însumi și eu n-o înțelegeam, fără răspuns rămâne întrebarea mea cu fluviul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
17 martie, e prea târziu deja, de ieri după-masă de când am scris cuvintele de mai sus și pe când contemplam tuburile de vopsea uscate de pe polița de lemn, jaune de Naple, jaune briliant, bleu de cobalt, carmin brûlé, bleu de Prusse fin, blanc de zinc, laque de Rome 1, rose écarlate 1, rose écarlate 2, jaune capucine, brun rouge, brun foncé, bleu ceruleum, outremer veritable, era deja prea târziu să mai dau înapoi, n-am găsit nici o pânză terminată și nici un desen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sprijine în mâini pentru a se abține să nu îl atingă, să nu îi rupă ultimii nasturi ai cămășii lui pentru a-i dezgoli pieptul, care avea exact gradul potrivit de păroșenie, să nu își plimbe mâinile peste spatele lui fin... —Te superi dacă deschid ușa din spate? spuse el, întrerupând filmul care i se derula ei în minte. Păi, nu, te rog. L-a privit cum traversează camera și cum atinge clanța care nu mai fusese deranjată de ultima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe țigancă. Câinele este sprijinit sub pântec cu o mână, iar cu cealaltă pe sub poponeț, În aceeași stare de abandon matern. Botul lui se află sub sânul femeii (al doamnei), aproape În aceeași poziție ca și aceea a copilului; adulmecă fin (se vede după furnicăturile nărilor) laptele de care-l desparte doar țesătura parfumată a bluzei și a sutienului. Am vrut să alerg după ea și s-o Întreb dacă În mod intenționat Își compusese aceeași figură cu a țigăncii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tu, că la 53 de ani ești bătrân. Anul 2000 este departe, departe este și acel om rătăcit, departe sunt și pustiurile unde probabil s-a efectuat o nouă experiență nucleară. Care a ridicat În văzduhuri praful acela galben, rozaliu fin ca mătasea. Degeaba bat unii câmpii despre vulcanul Kracatoa și alți vulcani. Îți Închipui sosirea anului 2000. E ca și cum ai străpunge o emisferă subțire ca un balon de săpun. Dincolo de emisferă este anul 2000. Trecutul rămâne undeva În urmă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În cap, spunând: „Ce-s tâmpeniile astea pe care le citești, bă, țărănoiule?”, și-a aruncat-o zeflemitor În cada de la baie. Pentru asta Îl pedepsești În gând să mănânce piper, cafea, arahide și măsline. Să simtă și stomacul lui fin ce au simțit stomacurile voastre când, mergând cu peste o sută de kilometri pe oră, a frânat brusc, lipind roata mașinii de buza prăpastiei, zicând: „Băieți, asta este țara Bârsei”, rotindu-și cremvurștii degetelor ca un ghid rafinat. Da, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
iubești, fetițo? — Dar dacă iubesc pe altcineva... — Pe altcineva? Pe trântorul ăla de Mauricio, pe care-l doare-n cot de toate? Asta numești tu iubire? Ăstuia-i zici tu altcineva? Augusto și numai Augusto e salvarea ta. Atât de fin, atât de bogat, atât de bun...! — Tocmai de-aia nu-l iubesc, pentru că e atât de bun cum zici dumneata... Nu-mi plac bărbații buni. Nici mie, fata mea, nici mie, dar... — Dar ce? Dar trebuie să ne mărităm cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lucru cu care venea În contact - vase, mobilă, cărți, oameni -, de parcă se lupta tot timpul cu niște Îndoieli ascunse față de soliditatea tuturor lucrurilor. Dacă n-ar fi fost pasiunea lui pentru Ierusalim, Hitler și obsesia pentru responsabilitatea evreiască, eruditul acesta fin s-ar fi stabilit la Cambridge sau la Oxford și ar fi trăit acolo liniștit o sută de ani, Împărțindu-și timpul Între golf și cruciade, Între tenis și Tennyson. Fima spuse: —E foarte bine că l-ați transportat. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de pe urma exploziilor, urcam pe limbi împădurite, speram să găsim terenuri accidentate de drumurile ce tăiaseră în fâșii oblice pământul, alergam pe ogoare, priveam cu atenție pietrișul pârjolit de flăcări, citeam în uneltele de piatră de mărimea unei unghii, atât de fin prelucrate, tipice pentru epoca mezolitică. Descoperirile le marcam cu creion roșu pe hartă, clasam obiectele, pe cele mai importante le desenam pe hârtia milimetrică și trimiteam schițele, cu un scurt raport asupra locului și a datării, la arheologul cantonului. Numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de el, Fullerton pentru că părea atras la fel de mult de frumusețea feminină ca și de cea masculină și Harland (care era căsătorit) datorită interesului său față de ceea ce, odată, se numea estetism și acum Începea să se cheme, pe măsură ce se apropia le fin de siècle, spirit decadent. În fapt, toți trei erau prieteni ai lui Oscar Wilde, mentorul acestei mișcări artistice În Anglia. Chiar dacă se ținea la distanță de Wilde și de aura de scandal sexual pe care acesta o purta cu sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
numele bunicului. Henry refuză politicos oferta unui pat la St Hilda’s Crescent, unde parcă mereu călcai pe nisip și scoici, unde lumea alerga permanent În sus și În jos pe scări, trântind uși și strigând după câte cineva, iar finul său, Guy, făcea toate acestea În rând cu ceilați. În schimb, Închirie vechiul apartament al lui Lowell, Într-o căsuță de pe malul portului, În apropiere de podul mobil care se Întindea peste intrarea Îngustă În pâlnia estuarului. Îi trezea amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
poruncii, doamnă, și m-am Întors imediat pe vas. Dar vasul a revenit săptămâna trecută.“ Ce repede se schimba dispoziția publicului... ce ușor se puteau risipi interesul și atenția atât de greu câștigate. Elizabeth Robins, al cărei sistem nervos era fin acordat pentru a recunoaște semnele, simți cum Îi scade rapid entuziasmul, ca barometrul Înaintea furtunii, În doar câteva minute de la ridicarea cortinei. Începutul actului doi era distrugător de prost gândit, cu două personaje necunoscute publicului, la care se făcuseră doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
eficient falselor argumente din The Times, pe care nu o stricau decât laudele cam umflate la adresa jocului lui Alexander; una În Pall Mall Gazette, a unui autor al cărui nume, H.G. Wells, nu-i spunea nimic, care prezenta piesa drept „fin concepută și minunat scrisă“, și o alta semnată de o femeie Într-o revistă care se numea Woman, care găsea „purtarea rândurilor din fundul sălii și a galeriei inexplicabilă“ și conchidea: „Decorul ultimului act, «salonul alb» de la Porches, casa dnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
plin și prin hol, se văzu acostat de numeroși prieteni, cu care trebui să schimbe câteva cuvinte de salut și condoleanțe. Trebuia să Își ia la revedere de la cele trei surori Du Maurier, Trixy, Sylvia și May, reînnoind cunoștința cu finul său Guy Millar, acum În vârstă de șapte ani, căruia Îi strecură pe furiș o monedă de o jumătate de liră, impunându-i tăcere printr-un deget ridicat În dreptul buzelor. Ultima cu care vorbi fu Emma, căreia Îi mărturisi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
piept sau de ceafă fiartă deja, în zeama care încă mai fiebea la foc mic: ceapă verde tocată mărunt, castraveciori acri tăiați felii, boabe de muștar, capere, coajă de lămâie rasă, boabe de piper negru zdrobite grosolan. Și, după ce feliase fin ardei verzi și roșii - „dar nu din cei iuți“ - și de îndată ce totul, carnea tăiată în cuburi și toate celelalte ingrediente, mai erau date într-un clocot, la urmă, el a adăugat în oala plină ochi, cu un gest festiv, ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
promiscuitate l-a dus la ruină; chiar În acel an a trebuit să-și vândă localul altui chef, un neica nimeni, care a dezonorat templul savorilor, vânzând curcani umpluți pentru agapa de Crăciun. Praetorius a comentat filosofic: C’est la fin du monde*. Pentru ambii precursori, fraza s-a dovedit profetică, măcar la figurat. Senil, Querido se specializase În vânzarea de pastile de gumă de mestecat și a dat ortu’popii În plină vară a anului 1904. Cu inima zdrobită, Praetorius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]