9,041 matches
-
sensurile; dar el este construit ca "interpretare" a structurii formale a conceptului kantian al finalității. Determinismul prin finalitate are o justificare formală prin conceptele de timp și destin, concepte ce alcătuiesc spațiul logic, ordinea operațiilor logice prin care determinismul prin finalitate este posibil. Timpul și destinul desfășoară formele istorice ale personalității (personalitatea mistică, "tipul", personalitatea energetică). Fiecare formă se propune ca unitate sufletească și ca element al ordinii de finalitate. Lucrarea de față descrie și interpretează formele personalității prin aceste condiționări
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ce alcătuiesc spațiul logic, ordinea operațiilor logice prin care determinismul prin finalitate este posibil. Timpul și destinul desfășoară formele istorice ale personalității (personalitatea mistică, "tipul", personalitatea energetică). Fiecare formă se propune ca unitate sufletească și ca element al ordinii de finalitate. Lucrarea de față descrie și interpretează formele personalității prin aceste condiționări. Desfășurarea determinismului prin finalitate nu este însă o curgere nedezmințită care năruie orice stabilitate. Dimpotrivă, formele istorice ale personalității au o structură aptitudinală care, în cazul unui acord cu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și destinul desfășoară formele istorice ale personalității (personalitatea mistică, "tipul", personalitatea energetică). Fiecare formă se propune ca unitate sufletească și ca element al ordinii de finalitate. Lucrarea de față descrie și interpretează formele personalității prin aceste condiționări. Desfășurarea determinismului prin finalitate nu este însă o curgere nedezmințită care năruie orice stabilitate. Dimpotrivă, formele istorice ale personalității au o structură aptitudinală care, în cazul unui acord cu determinările mediului "fizic" și cu cele culturale, devine vocațională. Vocația este condiția împlinită a omului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Dimpotrivă, formele istorice ale personalității au o structură aptitudinală care, în cazul unui acord cu determinările mediului "fizic" și cu cele culturale, devine vocațională. Vocația este condiția împlinită a omului și chipul concentrat al întregii existențe; ea confirmă determinismul prin finalitate, căci în alcătuirea sa personalizată timpul devine destin cultural, tradiția se înnoiește prin creație personalitatea folosindu-și din plin potențialul său energetic -, iar omul, ca personalitate, își confirmă statutul de corelațiune energetică finală aflată într-o identitate structurală cu unitatea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
rol de postulat în fiecare dintre ele: realitatea originară (pentru personalismul energetic, aceasta este energia, iar pentru celelalte variantele personaliste amintite, aceasta reprezintă o formă absolută de personalitate, Dumnezeu); evoluția (ce indică faptul că realitatea originară reprezintă un principiu dinamic); finalitatea (care stabilește sensul evoluției); personalitatea (reprezentând corelația existențială "finală"). Capitolul I Modelul de reconstrucție a umanului în filosofia kantiană și în personalismul energetic I.1. Modele de reconstrucție a umanului 30 Tematizarea într-o reconstrucție filosofică a ceea ce numim îndeobște
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
constituie, cel puțin pentru unele reconstrucții, "argumentul" condiției propriu-zis filosofice a acestora. Cred că aceasta este situația reconstrucției filosofice critice kantiene. De aceea, abia după dezvăluirea proiectului antropologic din filosofia critică vom putea determina structura formală a conceptului kantian al finalității, în legătură cu care va fi interpretat personalismul energetic. Trebuie făcută încă o observație înainte de a trece la prezentarea problemelor antropologice ale filosofiei critice. Discuția despre modelele de reconstrucție a umanului a avut ca scop nu doar detașarea (dezvăluirea) proiectului antropologic, acesta
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
încă o observație înainte de a trece la prezentarea problemelor antropologice ale filosofiei critice. Discuția despre modelele de reconstrucție a umanului a avut ca scop nu doar detașarea (dezvăluirea) proiectului antropologic, acesta fiind propriu reconstrucției kantiene ce cuprinde structura formală a finalității în legătură cu care va fi regândit personalismul energetic, ci și recunoașterea, în acesta din urmă, a tipului de reconstrucție a umanului pe care o propune. Observăm însă o "evoluție" a în concepția despre om a lui C. Rădulescu-Motru. De la un prim
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
antropologia din punct de vedere fiziologic" (ce are ca obiect omul ca natură) și "antropologia din punct de vedere practic", ce apare ca "o descriere 'pozitivă' a omului, pornind de la ceea ce el a făcut din sine, totuși, pe baza unei "finalități" a naturii în legătură cu el, adică de la cultură (nu de la "omul natural"). În alt context, Kant susține că antropologia ar trebui să răspundă la întrebarea: Ce este omul?49 Textul care formulează întrebarea este vorba de "Introducere" la Logica nu este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a treia sa Critică, filosoful german va construi un răspuns și la întrebarea privind statutul "existențial" al omului. Acest răspuns are relevanță pentru interpretarea personalismului energetic propusă în lucrarea de față, căci în orizontul lui de semnificații vom găsi conceptul finalității, iar din perspectiva structurii formale a acestuia va fi croită interpretarea "antropologică" a filosofii lui C. Rădulescu-Motru. În cap. "Metodologia facultății de judecare teleologice" din Critica facultății de judecare, Kant formulează un enunț potrivit căruia omul este "scop final al
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
își este propriul și ultimul său scop"55. Pentru filosoful german, scopul final este acela care nu pretinde, ca posibilitate a sa, alt scop; este scopul necondiționat pentru a cărui producere nu este suficientă intervenția naturii. Pe de o parte, finalitatea concepută ca o relație cauzală în care efectul este scopul ce determină cauza, devenind astfel el însuși cauză, iar cauza inițială devenind un fel de efect este necesară, însă doar "subiectiv", pentru că omul, în ordinea scopurilor, nu depinde de nici o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
aceasta este necondiționată, nedepinzând de vreo cauză externă, omul, ca posesor al libertății, este el însuși necondiționat, deci este scop al existenței lumii (scop absolut, care, deci, nu depinde de nici un alt scop; în felul acesta, însă revina ideea de finalitate). Libertatea "este singurul concept al suprasensibilului care își dovedește realitatea obiectivă (prin intermediul cauzalității, care este concepută în el) în natură, prin efectul pe care îl poate produce în cadrul ei, făcând posibilă, prin chiar aceasta, reunirea celorlalte idei cu natura"56
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
existență a omului pe temeiul a două atribute: cunoaștere și libertate, amândouă posibile datorită faptului originar al umanului, anume rațiunea. Dar gândită numai în acest mod, strict formal, unitatea rațională a omului încă nu reprezintă ceva; este necesar tocmai conceptul finalității, care să pună alături cunoașterea și libertatea (în fond, moralitatea). Așa încât, finalitatea constituie temeiul unității umane; ea este expresia "materială" a unității raționale de existență a omului. Enunțurile: Omul este ființă cunoscătoare și Omul este ființă liberă, deși exprimă atribute
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
posibile datorită faptului originar al umanului, anume rațiunea. Dar gândită numai în acest mod, strict formal, unitatea rațională a omului încă nu reprezintă ceva; este necesar tocmai conceptul finalității, care să pună alături cunoașterea și libertatea (în fond, moralitatea). Așa încât, finalitatea constituie temeiul unității umane; ea este expresia "materială" a unității raționale de existență a omului. Enunțurile: Omul este ființă cunoscătoare și Omul este ființă liberă, deși exprimă atribute discernabile ale ființei umane, au așadar, în modul în care pot fi
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de existență a omului. Enunțurile: Omul este ființă cunoscătoare și Omul este ființă liberă, deși exprimă atribute discernabile ale ființei umane, au așadar, în modul în care pot fi gândite ca premise ale unei reconstrucții a umanului, un reper comun: finalitatea, care este, potrivit celei de-a treia Critici 57, principiu al facultății de judecare reflexive. Finalitatea mediază între conceptele naturii și cel al libertății (și, mai departe, cel al sufletului nemuritor și al lui Dumnezeu) și exprimă subordonarea cunoașterii și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
atribute discernabile ale ființei umane, au așadar, în modul în care pot fi gândite ca premise ale unei reconstrucții a umanului, un reper comun: finalitatea, care este, potrivit celei de-a treia Critici 57, principiu al facultății de judecare reflexive. Finalitatea mediază între conceptele naturii și cel al libertății (și, mai departe, cel al sufletului nemuritor și al lui Dumnezeu) și exprimă subordonarea cunoașterii și a naturii față de moralitate și libertate, a rațiunii speculative față de rațiunea practică. Așa cum spuneam mai sus
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
existență a omului va constitui tema secțiunii de față; ideea după care omul este scop final al existenței lumii va fi tematizată în secțiunea următoare a acestui capitol. Scopul acestor tematizări îl constituie dezvăluirea structurii formale a conceptului kantian al finalității în intenția așezării sale alături de determinismul prin finalitate personalist energetic, pentru a încerca astfel o regândire a filosofiei lui C. Rădulescu-Motru. Această revenire asupra înțelesului kantian al formulei "eu sunt" dă seama tocmai de ideea de unitate a subiectului cunoașterii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
față; ideea după care omul este scop final al existenței lumii va fi tematizată în secțiunea următoare a acestui capitol. Scopul acestor tematizări îl constituie dezvăluirea structurii formale a conceptului kantian al finalității în intenția așezării sale alături de determinismul prin finalitate personalist energetic, pentru a încerca astfel o regândire a filosofiei lui C. Rădulescu-Motru. Această revenire asupra înțelesului kantian al formulei "eu sunt" dă seama tocmai de ideea de unitate a subiectului cunoașterii 60, în ultimă instanță, de unitatea de existență
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Critica rațiunii pure) sau în forma ideii preeminenței personalității față de persoană (Critica rațiunii practice), sau este justificată discursiv, totuși pe temeiul unei idei despre om ca "scop final" al existenței (Critica facultății de judecare). În acest din urmă loc, conceptul finalității (ca principiu al facultății de judecare reflexive) pune în sinteză cunoașterea și libertatea, ființa sensibilă și cea inteligibilă. Conceptul în cauză este posibil datorită intervenției unei facultăți diferită de intelect și rațiune, anume facultatea de judecare. În privința preeminenței personalității față de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
însuși proiectul antropologic kantian și-ar pierde îndreptățirea; în plus, s-ar nărui și orice putință de legitimare a filosofiei kantiene ca o încercare filosofică de proiectare a metafizicii-știință, pentru că, rând pe rând, și-ar pierde sensul mai multe concepte: finalitatea, libertatea, cunoașterea etc. Unitatea de existență a omului nu se află însă în pericol, în orizontul demersului kantian, pentru că ideea corespunzătoare are, acolo, o bună întemeiere: nu însă ca o "teoremă" oarecare, urmând unei demonstrații din anumite propoziții originare, ci
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
eticii și teleologiei kantiene. Astfel, scopul ultim și necondiționat al acțiunii subiectului inteligibil (al personalității), anume Binele Suveran, condiționează scopul subiectului empiric (al persoanei), anume fericirea. Noțiunea de "scop" este fundamentală, dar nu prin ea însăși, ci prin cea de finalitate. De altfel, problema specificului "ontologic" și funcțional al celor doi "subiecți" sensibil și inteligibil este tematizată de Kant prin chiar reconstrucția sa teleologică din a treia Critică. Spuneam mai devreme, că scopul condiționat al subiectului empiric (persoana) este fericirea. La
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ci și sensibil) îl țintesc, și tocmai prin faptul că "realizarea" sa este imposibilă în această viață, este deschisă perspectiva infinită a nemuririi. Este urmărit, dar rămâne nerealizat; desigur, este realizabil, iar pentru acceptarea ultimei idei avem nevoie de conceptul finalității practice. Nu este vorba încă de finalitate ca un concept al facultății de judecare reflexive (acesta va constitui obiectul reflecțiilor din următorul subcapitol). Finalitatea practică, implicată aici, legată de ideea perfecțiunii morale, așadar și de cele trei postulate ale rațiunii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
prin faptul că "realizarea" sa este imposibilă în această viață, este deschisă perspectiva infinită a nemuririi. Este urmărit, dar rămâne nerealizat; desigur, este realizabil, iar pentru acceptarea ultimei idei avem nevoie de conceptul finalității practice. Nu este vorba încă de finalitate ca un concept al facultății de judecare reflexive (acesta va constitui obiectul reflecțiilor din următorul subcapitol). Finalitatea practică, implicată aici, legată de ideea perfecțiunii morale, așadar și de cele trei postulate ale rațiunii practice, este un "principiu constitutiv" (nu doar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
urmărit, dar rămâne nerealizat; desigur, este realizabil, iar pentru acceptarea ultimei idei avem nevoie de conceptul finalității practice. Nu este vorba încă de finalitate ca un concept al facultății de judecare reflexive (acesta va constitui obiectul reflecțiilor din următorul subcapitol). Finalitatea practică, implicată aici, legată de ideea perfecțiunii morale, așadar și de cele trei postulate ale rațiunii practice, este un "principiu constitutiv" (nu doar regulativ), pentru că ea dă sens (prin urmare, "donează" ființă) oricărei acțiuni umane; orice acțiune are un scop
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Dumnezeu trebuie conceput ca personalitate absolută și numai întrucât există un sens de evoluție a existenței umane către desăvârșirea personalității. Personalitatea energetică modelul ei ca ideal uman este posibilă prin acordul între energiile fizice și procesul personalizării, adică datorită unei finalități "de ordin psihofizic". Iar "această finalitate postulează ideea de Dumnezeu"77. Toate aceste concepte kantiene: lege morală, libertate, suflet nemuritor, virtute și fericire, Bine Suveran, Dumnezeu dau seama de unitatea de existență a omului, în sensul că nici unul nu are
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și numai întrucât există un sens de evoluție a existenței umane către desăvârșirea personalității. Personalitatea energetică modelul ei ca ideal uman este posibilă prin acordul între energiile fizice și procesul personalizării, adică datorită unei finalități "de ordin psihofizic". Iar "această finalitate postulează ideea de Dumnezeu"77. Toate aceste concepte kantiene: lege morală, libertate, suflet nemuritor, virtute și fericire, Bine Suveran, Dumnezeu dau seama de unitatea de existență a omului, în sensul că nici unul nu are vreo noimă dacă nu apare pentru
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]