3,537 matches
-
sting, treptat, cu tine-n gând. Citește mai mult În grabă, despletită, vine toamnaCu-alaiul ruginiu, înflăcărat,Privește-nspre păduri și înspre mine,Că sufletu-i pustiu, îndurerat.Azi asfințitul mă sfâșie-ntrunaCa o hienă nesătulă, rea;Se zbate-n mine-un dor flămând, istericși o povară mă apasă, grea.O, toamnă, mă subjugi cu-a ta aramă,Cu lacrimile sfintelor păduri, M-adăpostesc în ploaia aurieși în izvorul munților tăi suri.Mă strângi în chinga ta nesățioasăși haină-mi faci din frunze sângerând
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
BLESTEMUL NĂPÂRCII Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1520 din 28 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Pe-o margine de lume, când aripa-mi întind, găsesc dureri trecute, poporu-mi pustiind, năpârci atât de multe, la miere jinduind, feroce și flămânde, azi, zestrea-i siluind... Si-n zboru-mi făr'de margini sub Soare bântuind, privesc astăzi năpârca otrava-și înghițind; și-a adunat averea pe semeni jefuind, dar, azi, brațele legii se-ntind și o cuprind. Se apără și-și varsă
BLESTEMUL NĂPÂRCII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374695_a_376024]
-
din republicile moldovenești ale poeziei. Unii o găsesc, o cultivă și se bucură de parfumul ei. Alții nu. Teo Cabel a găsit-o și se înfruptă din ea. Poemele lui, unele cu tentă aforistică, stau mărturie. El este un „suflet flămând” după certitudini. Certitudinile întârzie. Trebuie săpat adânc ca să dai de vreuna. Sudoare și lacrimi. Uneori sânge. Deseori, depărtarea se face ocean și poetul, aflat în „tăcerea gândurilor” - unde „spumegau talazuri”, constată: „Nu mai știam cine sunt / Nici nu știam dincotro
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
labirint prizoniere pe vecie doar mintea aprig o frământ se-nșeală când în poezie vor libertatea prin cuvânt în versuri caligrafiat un gând e numai simplu ciot ruina unui inițiat schimbat în simplu idiot noi exprimăm vremelnicii născute-n sufletul flămând stihul nu poate zugrăvi complexitatea unui gând *** Ciclul " Era să fiu poet" Referință Bibliografică: neputință / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1417, Anul IV, 17 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile
NEPUTINŢĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371664_a_372993]
-
pentru noi au fost ca niște sfinți. Așa i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângăiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe Părintele Ioanichie Bălan - cel care a ajuns, în urmă
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IOANICHIE BĂLAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371663_a_372992]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > DOAMNE-DOAMNE OARE NU-I FLĂMÂND... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 2285 din 03 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului 3 Aprilie 2017 -Gânduri la doi ani- La cină Anna frământa un gând, Când se-nfrupta senină din bucate: „Doamne-Doamne oare nu-i flămând
DOAMNE-DOAMNE OARE NU-I FLĂMÂND... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371726_a_373055]
-
FLĂMÂND... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 2285 din 03 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului 3 Aprilie 2017 -Gânduri la doi ani- La cină Anna frământa un gând, Când se-nfrupta senină din bucate: „Doamne-Doamne oare nu-i flămând La pieptul Maicii Lui îndurerate?” Și cu mânuța tremurând s-a dus Înspre icoana izvorând lumină, De unde îi privea uimit Iisus Făptura ei cu Dragoste deplină. Și aerul ofta ca mielul blând Când i-a atins pe buzele divine Bucata
DOAMNE-DOAMNE OARE NU-I FLĂMÂND... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371726_a_373055]
-
îi privea uimit Iisus Făptura ei cu Dragoste deplină. Și aerul ofta ca mielul blând Când i-a atins pe buzele divine Bucata ei de pâine murmurând: „Primește-o, Doamne-Doamne de la mine...” Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Doamne-Doamne oare nu-i flămând... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2285, Anul VII, 03 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
DOAMNE-DOAMNE OARE NU-I FLĂMÂND... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371726_a_373055]
-
făr-angoase, altercații Să ne fim noi condamnații la iubire ancestrală! Fiincă-n lumea înfierată cu pecetea îndoielii Noi ne suntem prizonierii la iubire dezolată... Să ne amețim pe rând, cu o promisiune vagă, Să hrănim o viață-ntreagă, îngerul din piept, flămând... Ne visăm doi zei nebuni, dintr-un somn al împăcarii Sus, în templul disperării, pe altarul cu minuni Și atunci am să te las să privești în lumea mea, Timpul de se-o-ndupleca și ne-o mai ierta un
CONDAMNAȚII LA IUBIRE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375689_a_377018]
-
ianuarie 2013. Dintre lemne-n fața sobei, un șoricel s-a ițit, l-a privit blând moș Mitică și pe loc l-a îndrăgit. Din bucata lui de brânză el a rupt un colțișor și i-a dat și lui - flămândul ce venise-n casa lor. Șoricelul alb ca neua, cu ochi roșii ca de jar, mirosea mișcând mustața, prețiosul dar. A-ndrăznit și a gustat, i-a plăcut și a mâncat... Citește mai mult Dintre lemne-n fața sobei,un șoricel
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
din 16 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Ai vrea... Răsare astrul nopții cu ochi rece, sticlos. Topite sunt distanțe sub pasul curios.. Străbați în mare grabă poteci întortocheate, Iar pasul tău ajunge pe culmi în negură-ngropate. Ai vrea s-așterni, flămând, petale, pe culoarea Care te ispitește și-ți tulbură mirarea... Însă te-oprești nedumerit, pe-o margine de clipă, Și faci din chin, fărâme și faci din dor, risipă. Ai vrea să furi surâsul răvășit pe umărul tău cald, Sculptat
AI VREA... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375747_a_377076]
-
comision mai gras, Facem mătănii în avans. Judecătorul: De la fața mea să pieriți, În iazul de foc să vă ofiliți. Cei din partea stângă: Nu! Judecătorul: Voi cei de la dreapta mea, Uite, masa-i pregătită, Și odihna dobândită, De-am fost flămând, m-ați săturat, Însetat, m-ați adăpat, De-am fost gol, m-ați îmbrăcat, Bolnav, m-ați cercetat, Plata acum vă veți lua, C-ați trudit toată viața. Cei din partea dreaptă: Doamne Ție-Ți mulțumim Că ne-ai ajutat candelele
DE PAȘTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375711_a_377040]
-
te mănânc din priviri, te ascult cu urechea viselor, hrănesc cu lumină timpanul culorilor. Și daaa! Îmi place! Îmi place să ne sicronizăm în dansul inimii, să ne interferăm așteptările, să mă atingi în mătasea apropierilor de gând, în căutări flămânde, în împărtășirea de preaplinul clipelor. Și îți răspund iar: da! Da!Mă conectez la armonia universului! Da!Aud cum se dezlănțuie simfonia undelor pe malul orei! Da!Aud cum te apropii, tu, care ești, oricum, cel mai aproape de mine! Da
TU,CARE EȘTI CEL MAI APROAPE DE MINE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379184_a_380513]
-
ani, gându' să-l prețuiesc, căci nu știi, ce-ți aduce ziua de mâine, m-am străduit, ca foamea să-i ostoiesc, iar uneori este un munte sau o genune. Oricâte tăceri pot fi, gându' n-așteaptă, ca un leu flămând, în cușcă, se-nvârte, prin cuvânt caută să găsească o poartă și-apoi pe hârtie ca-scrib, face rapoarte. 11 August 2016 - MIT Referință Bibliografică: GÂNDUL SCRIB / Maria Ileana Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2054, Anul VI, 15 august
GÂNDUL SCRIB de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379218_a_380547]
-
imaginar, cu aroganță și infatuare. Personal, înclin să cred în cea de a doua alternativă, căci într-o poezie, dar și în multe altele, Timpul, „zeu al tăcerilor”, e asemuit cu o fiară care „o fulgeră cu privirea”, îi „adulmecă flămând trupul”, căutând s-o ajungă din urmă. Conștientă de atotputernicia acestui „zeu tăcut”, poeta adoptă o atitudine normală, căci, indiferent de particularitățile noastre individuale, suntem plămădiți la fel, fiecare dintre noi trecând prin etapele vieții, strâns îngemănate cu anotimpurile. Am
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
cu mari disponibilitați creatoare, surprinzând prin paleta semantică , prin modalitațile de exprimare, abandonându-se fiecărui cuvânt, smulgându-i acestuia vălul ascunselor taine și profunzimi. „Iubire sezonieră” este un poem sugesiv, cu o structură lirică sensibilă, armonioasă , iubirea fiind o „vâlvătaie flămândă” în toate anotimpurile și mai ales, atunci când „zilele creșteau între noi iubirea ca o perlă” . Cuprinși de vraja acestui sentiment, dansând fără teamă în flăcările clipelor exaltate... „inimile păstrau ritmul trohaic / în palme adormeam silabe șoptite/ aveai surâsul primăverii pe
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
de rai. Deschide-o cu tot trupul nefiresc, Amirosind a nechezat de cai. Vreau să încerc senzații nefirești. Și experiențe noi, ucigătoare. Strivește-mi perla-n unghii tu, ce ești, Un lup de mare pe-o năucitoare maree străvezie și flămândă de trupuri crude, frăgezite-n lapte. Să te îneci în seva-mi ca-ntr-o undă, Ce-ți susură-n timpan, Te vreau la noapte! Referință Bibliografică: SIMPLE FANTEZII / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2059, Anul VI
SIMPLE FANTEZII de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379283_a_380612]
-
râuri și pâraie Și fără de odihnă picurii de ploaie. Închide-o clipă ochii și liniște să fie Și-o să le-auzi îndemnul de luptă-n bătălie, Când țara e-n pericol,când la hotare arde, Când vin în haite lupii flămânzi ca să o prade. Vei mai vedea și mame și soațe cum se roagă Și vei vdea cum arde averea lor întreagă. Vei mai vedea cu groază, cum năvălesc spahiii, Cum le ucid pe mame și le răpesc copiii. Dar neclintiți
IUBIREA DE PĂMÂNT de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379276_a_380605]
-
NISTOROIU +Joia Mare-13 Aprilie 2017 Brusturi-Neamț URARE PRIETENILOR MEI DRAGI S-AVEȚI PE CHIP FRUMOSUL-STRĂLUCIRE ȘI-ASEMĂNAREA SACRĂ NUMAI CU IUBIRE! S-AVEȚI ÎN MINTE HAR, LUMINĂ, DĂRUIRE ȘI GRIJA CERULUI ALBASTRU CA ÎMPLINIRE! S-AVEȚI ÎN INIMĂ SETE ȘI FLĂMÂNDUL DOR, SĂ VEGHEAȚI DE-APURURI DÂRZUL TRICOLOR! S-AVEȚI ÎN MÂNĂ CONDEIUL MĂIESTRIT ȘI-N OPERĂ DOAR GENIU ȘI VISUL ÎMPLINIT! S-AVEȚI PE UMĂR DESTINUL VOST’ DE NEAM LĂSTARI ȘI MUGURI DRAGI ÎN FIECARE RAM! S-AVEȚI NĂDEJDE, RUGĂ
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
Toate Articolele Autorului 14 August 2014 Frunză verde cât se poate Într-o zi le lași pe toate Câte-ai adunat în viață, Omul prea puțin învață, Nimenea nu-i veșnic viu! Mai devreme, mai târziu Cel sătul și cel flămând Toți de duc de-aici pe rând Precum umbra unui nor Și vin alții-n locul lor! Frunză verde de demult Cântecul meu nu-i ocult, Omule, în tot ce faci Cu tine să te împaci Și cu cel apropiat
CÂNTEC DEMODAT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369162_a_370491]
-
stahanovist era la mare preț, romanul pune accent și pe umorul celui exersat de Ioan Groșan ; iată o dovadă, culeasă de la pagina 115 : ”Pătrunde-mă cu delicatețe și sărută-mi sânii care tresaltă la fiecare apăsare a bastonului tău în flămânda mea pisicuță, hrănește-o cu cel mai măreț șobolan ce l-a primit până acum ( ... )”, îi spune Săndica tânărului profesor de franceză Mircea, pe care îl și alege până la urmă ca partener de aventuri erotice. Instabilitatea sentimentală își face efectul
DESPRE ROMANUL CAT DE MULT TE IUBESC... de STAN VIRGIL în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369256_a_370585]
-
îi preschimbă-n boabe de rouă aurite. Colind printr-o iarnă păstrată-ntr-o ramă și-n muzeul din suflet are chiar, dioramă, visu-i congelat, iar nămeții l-au acoperit, parcă-i Hibernatus și se vrea descoperit. Într-o iarnă flămândă ți-am fost visul alb, făr' să știi, cât o să doară visarea-n dalb, herghelii din cuvinte au tras sania-gând și timpul scrib le-a așezat rând sub rând. Sunt visul alb troienit la tâmplele cărunte, cu dorul trimis, într-
VISUL ALB de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374219_a_375548]
-
intelectualilor (a unora dintre ei!) semnalată, cândva, și de Mircea Eliade, și de Petre Țuțea, și de părintele Iustin Pârvu, despre un alt „Diogene - câinele ... subteran”, despre această „Românie, țară bleagă,/ Îți fură toți din desagă // Când te vei trezi flămândă/ Dezbrăcată, înjugată,/ Vei da cu cuțâtu-n piatră,/ Piatra va scoate scântei/ Și-apoi Dumnezău cu ei!”. Dar și despre ura de sine - blestemul tracic al acestui neam românesc, întâiul creștinat - blestemul dezunirii, despre care vorbea și Vasile Pârvan, înfățișat în
O CARTE DESPRE NOBEL – „ISPITA IZBĂVIRII” DE MIHAI SIN de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374205_a_375534]
-
picură din cer Stele-ndoliate se sting pe pământ Lângă o fereastră e-un bătrân ce plânge Singur e sărmanul și de frig se frânge. Privește cu sfială la trecători grăbiți Rușinea nu-i dă voie, s-arate că-i flămând. Nimeni n-are timp, bătrânul, să observe Dacă e flămând sau de-i frig, să-ntrebe. Il văd plin de lacrimi, de frig și de foame Niciunul nu-ntreabă, trecând mai departe Durerea-i crește-n suflet, lacrima-l îneacă
MĂ-NCLIN CU RESPECT ȘI DRAGOSTE DE OM! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374268_a_375597]
-
o fereastră e-un bătrân ce plânge Singur e sărmanul și de frig se frânge. Privește cu sfială la trecători grăbiți Rușinea nu-i dă voie, s-arate că-i flămând. Nimeni n-are timp, bătrânul, să observe Dacă e flămând sau de-i frig, să-ntrebe. Il văd plin de lacrimi, de frig și de foame Niciunul nu-ntreabă, trecând mai departe Durerea-i crește-n suflet, lacrima-l îneacă In fața unui câine, bătrânul se apleacă Cu mâna înghețată
MĂ-NCLIN CU RESPECT ȘI DRAGOSTE DE OM! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374268_a_375597]