2,756 matches
-
Grebbeberg", situația era complicată de lipsa unor adăposturi suficient de încăpătoarea pentru primirea rezervelor, care ar fi trebuit să fie folosite la executarea unui amplu atac frontal. Seara târziu, olandezii au hotărât să execute a doua zi un atac din flanc în regiunea de nord. În nord, Poziția Wons forma un cap de pod la capul estic al Afsluitdijk (Digul de Închidere). Aceasta acoperea o suprafață cu lungimea de aproximativ 9 km, suficient de întinsă să asigure primirea trupelor în retragere
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
unde a fost descoperit un drum neinundat . Atacul urma să se desfășoare în zona apărată de Divizia a 2-a de infanterie olandeză. Două regimente germane urmau să atace simultan în sectoare învecinate. Până în cele din urma, când regimentul de pe flancul drept ("366. Infanterie regiment") ajunsese deja pe pozițiile de plecare la atac, regimentul de pe cel stâng ("412. Infanterie regiment"), a fost întârziat de tirurile avanposturilor olandezi, ale căror poziții nu fuseseră descoperite din vreme de germani. Pentru ca să poată depăși această
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
opt batalioane olandeze. Germanii trebuiau să traverseze în două sectoare. Atacul principal al Diviziei a 9-a Panzer urma să aibă loc în centrul orașului după traversarea podului "Willemsbrug". După atacul blindatelor, "SS Leibstandarte Adolf Hitler" urma să traverseze pe flancul stâng, iar un regiment de infanteriei urma să traverseze cu bărcile râul la est de Rotterdam. Aceste atacuri auxiliare trebuiau să împiedice concentrarea trupelor olandeze în zona dens construită și protejată de canale în care atacau blindatele. Date fiind condițiile
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Schmidt să cucerească orașul Rotterdam cu orice preț, mergând până la distrugerea toatală ("Vernichtung") a orașului. În această prinvință, el avea sprijin de la cel mai înalt nivel de comandă. Chiar Hitler subliniase prin "Führer-Weisung Nr. 11" (Directiva Führerului Nr.11): „Pe flancul nordic, capacitatea armatei olandeze de rezistență s-a dovedit mai puternică decât fusese prognozat. Motivele politice cât și cele militare cer ca această rezistență să fie rapid înfrâtă. (...) În plus, cucerirea rapidă a Fortăreței Olanda trebuie să fie înlesnită prin
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
cinci divizii de asalt au traversat marea în cinci mari grupuri. La rândul lor, cele cinci grupuri erau organizate în două forțe de șoc: cea estică anglo-canadiană și cea vestică americană. Comandamentul apărării de coastă a avut sarcina asigurării securității flancului vestic al rutei forței de invazie și apărării acesteia de eventualele atacuri ale submarinelor germane staționate în porturile franceze. Vasele militare de suprafață asigurau protecția convoaielor de asalt. Debarcarea din Normandia a presupus o uriașă operațiune de deminare, cu sute
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
puncte slabe ale liniei defensive. Forțele elene erau mult mai avansate decât cele britanice, iar guvernul de la Atena a refuzat sfatul englezilor de a se retrage pe o linie de apărare comună. De asemenea, exista o porțiune largă neapărată între flancul stâng al britanicilor și cel drept al grecilor din Albania. Acest fapt a fost exploatat la maximum de germani. După ce au fost nevoiți să se evacueze din Grecia continentală, forțele britanice s-au retras în Creta. Din nou germanii au
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
că i-a alungat pe britanici din Libia, dar a reușit să avanseze mult și în Egipt. Orașul Tobruk a fost recucerit de germani după un asediu de scurtă durată. Liniile defensive britanice de la Mersa Matruh au fost depășite prin flanc, Aliații aflându-se în pragul dezastrului militar. Generalul Ritchie a fost destituit, iar noul comandant al Armatei a VIII-a a devenit Claude Auchinleck, însuși comandantul suprem din Orientul Mijlociu. Britanicii mai aveau doar o linie defensivă între în fața orașului Cairo
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
au folosit la maximum bombardamentele de artilerie. Forțele germano-italiene plantaseră un mare număr de mine antiinfanterie și antitanc pe toate căile probabile de înaintare ale inamicului. În plus, caracteristicile terenului din zonă împiedicau forțele atacatorare să ocolească pozițiile germane prin flancul stâng, iar forțele navale britanice nu erau suficient de puternice pentru a reuși în același timp și tăierea definitivă a aprovizionării inamicului și sprijinirea Operațiunii Torța. Deși liniile germane au trebuit să fie atacate frontal, Montgomery a încercat să folosească
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
soldați au fost luați prizonieri. Rommel au plecat din Africa și nu a mai apucat vreodată să se reîntoarcă. Pe 19 iulie 1943 a fost declanșată invadare Siciliei de către Aliați. Operațiunea a fost condusă din Malta. Britanicii au atacat pe flancul estic al debarcării. Au debarcat corpurile de armată al 30-lea la Capul Passero și al 13-lea la Siracuza ale Armatei a 8-a. Obiectivul britanicilor era să înainteze spre centrul insulei, începând de pe plajele de răsărit ale Siciliei
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
ale Siciliei. La început, forțele britanice ar fi trebuit să aibă rolul principal în atac, dar în timp ce înaintarea lor era încetinită, Armata a 7-a americană din vestul insulei a preluat inițiativa și a făcut o mișcare de învăluire a flancului inamicului. După lupte grele, Armata a 8-a a reușit să depășească defensiva germanilor și să încercuiască Muntele Etna. Numai că între timp, trupele Axei au reușit să se retragă. Până pe 17 august, trupele Axei fuseseră evacuate din insulă, iar
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
toată Italia și în zonele controlate de italieni în timpul Operațiunii Axa ("Operation Achse"). Debarcarea de la Salerno a fost efectuată de Armata a 5-a americană condusă de generalul-locotenent Mark Clark. Armata a 5-a era compusă din Corpul 6 american (flancul drept) și Corpul 10 britanic (flancul stâng). Trupele debarcate au trebuit să învingă o rezistență puternică, dar datorită sprijinului puternic aerian și naval, combinată cu înaintarea Armatei a 8-a din sud, apărătorii germani au trebuit să se retragă în
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
de italieni în timpul Operațiunii Axa ("Operation Achse"). Debarcarea de la Salerno a fost efectuată de Armata a 5-a americană condusă de generalul-locotenent Mark Clark. Armata a 5-a era compusă din Corpul 6 american (flancul drept) și Corpul 10 britanic (flancul stâng). Trupele debarcate au trebuit să învingă o rezistență puternică, dar datorită sprijinului puternic aerian și naval, combinată cu înaintarea Armatei a 8-a din sud, apărătorii germani au trebuit să se retragă în cele din urmă. Pe 25 septembrie
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
în teritoriul controlat de germani în Italia. Punctul principal al „liniei de iarnă” a fost orașul și mănăstirea Monte Cassino. Poziția foarte puternic întărită domina calea principală de acces către Roma și trebuia cucerită cu orice preț. Forțele britanice de pe flancul stâng al Armatei a 5-a au încercat să traverseze râul Garigliano, dar au fost respinse. O încercare similară franco-americană a avut aceeași soartă. Cum încercările de străpungere a „liniei de iarnă” păreau să nu aibă sorți de izbândă, aliații
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
încercat să traverseze râul Garigliano, dar au fost respinse. O încercare similară franco-americană a avut aceeași soartă. Cum încercările de străpungere a „liniei de iarnă” păreau să nu aibă sorți de izbândă, aliații au luat hotărârea să o depășească prin flanc printr-un atac amfibiu efectuat în spatele pozițiilor defensive germane. „Operațiunea Shingle” a fost încercarea de debarcare în spatele liniilor inamice, pe coasta de vest, la Anzio, pe 23 ianuarie 1944. Formațiunile de asalt erau conduse de Corpul de armată al 6
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
de Corpul de armată al 6-lea american, dar, ca și în cazul debarcării de la Salerno, participa și un corp de armată britanic important din punct de vedere numeric (Divizia I și Grigada a 2-a de comando), plasat pe flancul stâng al atacului. Din nou, la fel ca la debarcarea de la Salerno, debarcarea a întâmpinat numeroase probleme. Comandantul operațiunii, generalul John P. Lucas nu a acționat suficient de viguros, în ciuda resurselor importante de care dispunea, și a fost eliberat din
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
rezolvate problemele complicate ale subordonării forțelor britanice comandamentului american. Au avut loc mai multe asalturi împotriva forțelor de la Monte Cassino, atacuri date de forțele indiene, neozeelandeze și poloneze. În cele din urmă, Monte Cassino și-a pierdut importanța, operațiunile de pe flancuri fiind încununate de succes. Dintre aceste operațiuni, una dintre cele mai reușite a fost atacul vânătorilor de munte ai „Corpului expediționar francez”. Forțele britanice au fost prost folosite în timpul Operațiunii Diadem. Oliver Leese, comandantul Armatei a 8-a, a făcut
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
fost americane. Formațiunile formate din militari ai Imperiului Britanic au fost repartizate la capul de est al zonei de debarcare. Divizia a 6-a aeropurtată a fost parașutată sau transportate cu planoarele în interiorul teritoriului controlat de inamic, pentru asigurarea securității flancului estic al forțelor de asalt. Prima unitate aliată transportată cu planoarele care a intrat în luptă a fost Brigada a 5-a parașutiști britanici, care a atacat podul Pegasus. Mai multe unități mici, formate din soldați de elită, au debarcat
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
să cucerească podurile, operațiunea nu a decurs în coformitate cu planurile inițiale. Forțele terestre ale corpului al 30-lea britanic ale generalului locotenent Brian Horrocks se deplasau pe un singur drum aglomerat. Germanii au reacționat rapid, atacând drumul de pe ambele flancuri. Ca urmare, blindatele au pierdut timp prețios în încercarea lor de a ajunge până la Arnhem. Divizia I aeropurtată a reușit să păstreze controlul asupra podului de la Arnhem timp de patru zile și au rezistat în total nouă zile pe malul
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
a stopa înaintarea niponă, reușind cel mult să o încetinească. Forțele militare indiene, britanicde și australiene din Malaezia erau numeroase, dar slab pregătite și prost conduse. Forțele aliate erau plasate necorespunzător în teren, ceea ce a permis niponilor să ocolească prin flanc punctele mai puternic după debarcări amfibii urmate de înaintări rapide prin junglă. În numai câteva săptămâni, forțele terestre aliate au cedat importante regiuni. La începutul anului 1942, Singapore era absolut nepregătit să facă față atacului nipon iminent. Apărarea orașului fusese
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
Becaținele sunt păsări de talie medie (25 - 28 cm) la care caracteristic este ciocul lung. Ochii sunt așezați lateral, asigurându-le o rază vizuală mare. În comparație cu alte păsări de baltă, picioarele sunt mai scurte. Abdomenul păsării este albicios, iar pe flancurile corpului penajul este de culoare pestriță brună. Ca aspect, tineretul se poate distinge cu greu de păsările adulte. În zbor becaținele s-ar putea distinge destul de greu de alte specii, dacă nu ar emite sunete caracteristice. Păsările sunt răspândite în
Becațină comună () [Corola-website/Science/314388_a_315717]
-
vor concepe un alt plan de atac în locul celui deconspirat. Treptat, Gamelin a ajuns la concluzia că germanii vor încerca o străpungere cu ajutorul unei concentrări ample a forțelor lor mecanizate. Era puțin probabil că ei să străpungă Linia Maginot pe flancul drept, sau să înfrângă rezistența aliată de pe flancul stâng. Singura posibilitate de atac cu sorți de izbândă ar fi rămas centrul frontului. Dar cea mai mare parte a centrului frontului era acoperit de râul Meuse. Tancurile nu puteau fi folosite
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
celui deconspirat. Treptat, Gamelin a ajuns la concluzia că germanii vor încerca o străpungere cu ajutorul unei concentrări ample a forțelor lor mecanizate. Era puțin probabil că ei să străpungă Linia Maginot pe flancul drept, sau să înfrângă rezistența aliată de pe flancul stâng. Singura posibilitate de atac cu sorți de izbândă ar fi rămas centrul frontului. Dar cea mai mare parte a centrului frontului era acoperit de râul Meuse. Tancurile nu puteau fi folosite împotriva pozițiilor fortificate apărate și de un mare
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
ale inamicului. Aliații au suferit pierderi foarte mari și nu au reușit să distrugă țintele propuse.. În ciuda eșecurilor înregistrate de aceste contraatacuri plănuite în mare grabă, armata franceză a reușit să restabilească o linie defensivă continuă mai spre sud, pe flancul vestic al capetelor de pod. Cu toate acestea, defensiva franceză se afla în pragul prăbușirii. Comandantul Armatei a 2-a franceză, generalul Huntzinger, a luat măsuri rapide pentru întărirea pozițiilor sale. Divizia a 3-a blindată de rezervă și o
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
sale. Divizia a 3-a blindată de rezervă și o divizie motorizată au reușit să oprească înaintarea germanilor în acest sector. Pe de altă parte, comandantul german al Corpului al 30-a de tancuri, Heinz Guderian, nu era interesat de flancul lui Huntzinger. El a lăsat doar Divizia a 10-a Panzer să protejeze capul de pod de eventualele atacuri ale blindatelor franceze și a mutat Diviziile I și II rapid spre vest pe data de 15 mai, reușind să taie
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
lui Huntzinger. El a lăsat doar Divizia a 10-a Panzer să protejeze capul de pod de eventualele atacuri ale blindatelor franceze și a mutat Diviziile I și II rapid spre vest pe data de 15 mai, reușind să taie flancul Armatei a 9-a franceze. Această manevră a silit Divizia a 102-a franceză, care bloca înaintarea Corpului al 16-a Panzer la Monthermé, să se retragă. În timp ce Armata a 2-a franceză fusese lovită puternic și nu mai era
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]