2,798 matches
-
cam sub jumătatea înotătoarei dorsale, întinzându-se aproape până la inserția înotătoarei caudale. Înotătoarea caudala adânc bifurcată, cu lobul inferior mai lung ca cel superior. Înotătoarele pectoralele, culcate, se întind până dincolo de baza înotătoarelor ventrale. Spatele este albastru, cu reflexe verzui; flancurile și abdomenul sunt albe-argintii, cu slabe reflexe gălbui sau roșcate. Înotătoarele neperechi sunt cenușii, cu marginile întunecate, iar cele perechi sunt gălbui, întunecate la capete. Se hrănește în principal cu zooplancton, dar și cu insecte acvatice, larve de insecte, crustacee
Cosac () [Corola-website/Science/331309_a_332638]
-
operculului și sunt îndreptați înapoi. Ochii bulbucați sunt așezați dorsal. Pe spate are două înotătoare. Înotătoarele ventralele deplasate mult înainte, iar înotătoarea anala lungă. Solzii sunt mici și lipsesc pe abdomen. Colorație: pe spate cenușie-cafenie cu puncte albe. În lungul flancurilor, pe jumătatea lor superioară, are dungi întunecate, longitudinale, cafenii, alternând cu altele mai deschise. Abdomenul este albicios. Prima înotătoare dorsală neagră, înotătoarele ventrale roz-gălbui, înotătoarea pectorală și caudală brune. Stă, de obicei, pe fund, îngropându-se în nisip; își rotește
Bou de mare () [Corola-website/Science/331064_a_332393]
-
stopată la un moment dat. Wehrmachtul trebuia să facă față unei dileme: Grupul de Armate Centru era încă suficient de puternic pentru a atinge Moscova, dar înaintarea sa ar fi creat o pungă a liniilor germane, care ar fi lăsat flancurile forțelor Axei vulnerabile la atacurile Armatei Roșii. În plus, Hitler considera că Germania avea mare nevoie de alimentele și resursele minerale ale Ucrainei. Din toate aceste motive, Wehrmachtul a primit sarcina să cucerească mai întâi Donbassul și de-abia după
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
total, peste un milion de oameni erau destinați acestei operațiuni. Atacul se baza pe tacticile standard ale blitzkriegului, prin folosirea Grupurilor Panzer, care ar fi trebuit să atace adânc în teritoriul inamic și să execute mișcări duble de învăluire pe flancuri, încercuind și distrugând diviziile sovietice. Planul inițial al Wehrmachtului prevedea două mișcări inițiale. Prima ar fi trebuit să fie o dublă învăluire a Frontului Sovietic Vestic și a Frontului Sovietic de Rezervă, aflate în regiunea Viazma. A doua mișcare trebuia
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
inițial al Wehrmachtului prevedea două mișcări inițiale. Prima ar fi trebuit să fie o dublă învăluire a Frontului Sovietic Vestic și a Frontului Sovietic de Rezervă, aflate în regiunea Viazma. A doua mișcare trebuia să fie o învăluire simplă prin flancul Frontului Briansk, pentru cucerirea orașului Briansk. Din acel punct, planul presupunea o altă mișcare de învăluire dublă spre nordul și sudul Moscovei, pentru încercuirea orașului. În acel moment însă, armatele germane erau foarte obosite și existau unele probleme logistice. Guderian
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
sovietice de model nou T-34 a fost camuflată în pădurile din jurul orașului, blindatele germane depășindu-le pozițiile fără să le descopere. În vreme ce infanteria sovietică a atacat încetinind înaintarea tancurilor germane, blindatele sovietice au atacat la rândul lor de pe ambele flancuri, distrugând formațiile germane formate din tancuri Panzer IV. Pentru Wehrmacht, șocul acestei înfrângeri a fost atât de mare, încât a fost ordonată o investigație specială. Guderian și tanchiștii lui au descoperit cu uimire că blindajul noilor tancuri sovietice T-34
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
până pe 14 octombrie. Încurajați de succesele inițiale, germanii au lansat un atac frontal împotriva liniilor fortificate principale, cucerind Mojaiskul și Maloiaroslavețul pe 18, Naro-Fominsk pe 21 și Volokolamskul pe 27 octombrie, după lupte foarte puternice. Datorită creșterii pericolului atacurilor de pe flancuri, Jukov a fost nevoit să-și retragă trupele la est de râul Nara. În sud, Armata a 2-a Panzer a înaintat spre Tula relativ ușor, deoarece linia defensivă Mojaisk nu avansa spre sud suficient de mult, aici neaflându-se
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
de luptele de până atunci și nu aveau încă echipamentul de iarnă necesar. Ca urmare, înaintarea inițială germană a fost de numai 5 - 10 km pe zi, șansele de succes fiind, după spusele lui Guderian, "nesigure". Atacurile germane au expus flancurile armatelor lor atacurilor Armatelor sovietice a 49-a și 59-a, aflate lângă Tula, ceea ce le-a încetinit și mai mult înaintarea. Tancurile lui Guderian au fost capabile însă să mai continue înaintarea, cucerind Stalinogorskul pe 22 noiembrie și reușind
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
sprijin limitat al blindatelor și a trebuit să lupte cu apărătorii capitalei organizați foarte bine în adâncime. După ce a întâlnit rezistența foarte puternică a Diviziei I Motorizată de Infanterie de Gardă și a trebuit să facă față și contraatacului din flanc ale Armatei a 33-a sovietice, ofensiva germană a fost respinsă patru zile mai târziu, germanii pierzând cam 10.000 de oameni și câteva zeci de tancuri. Până la începutul lunii decembrie, temperatura din zona Moscovei, aflate până atunci în jurul mediei
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
trecut toți militarii. Forța unității lui Spindler a continuat să crească în timp ce noi subunități soseau pe noua linie a frontului, care s-au despărțit până la urmă în două grupuri: „Kampfgruppe” Allworden și „Kampfgruppe” Harder. Linia defensivă asigura acum apărarea întregului flanc vestic al Arnhemului și a reușit să acopere breșa de-a lungul râului pe care o folosise Frost cu o zi mai devreme. În timpul nopții, batalioanele 1 și 3 de parașutiști reușiseră să se strecoare până pe ruta folosită inițial de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
frlancul stâng și Batalionului al 11-lea de parașutiști în ariergardă. De îndată ce au fost identificați în lumina dimineții, Batalionul I de parașutiști a devenit ținta focului principalei linii defensive germane. Fiind prinse în câmp deschis de focul german din trei flancuri, resturile Batalioanelor I și 3 de parașutiști s-au retras Și militarii din South Staffordshire au fost izolați la fel ca parașitiști. Aproximativ 150 de miliari britanici au reușit să se retragă până la mijlocul zilei. Batalionul al 11-lea de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
afirmație și consideră că intrândul cucerit a avut o imensă valoare tactică pentru alungarea germanilor din zona de la sud de Maas și pentru eliminarea oricărei amenințări a unui contraatac împotriva Antwerpului. Kershaw apreciază în mod diferit situația, subliniind faptul că flancul nordic al frontului german nu a fost distrus, iar Armata a 15-a a reușit să se retragă destul de puțin afectată de lupte. Pe De altă parte, istoricul militar american John Warren a considerat că aliații au câștigat un intrând
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
adversarul său, rezerva Armatei Franceze de Nord în frunte cu generalul Louis Duce de Châtelet, a renunțat din nou la o urmărire. În bătălia de la Jemappes, pe 6 noiembrie 1792, Beaulieu a acoperit retragerea ca comandat al diviziei sale pe flancul stâng al armatei feldmareșalului Albert, format din trei batalioane de infanterie, cinci companii al Corpului Voluntar Sârbesc („Freikorps”) și un escadron de husari al Regimentului „Blankenstein” nr. 16, împotriva flancului drept francez sub comanda generalilor Pierre Riel Marquis de Beurnonville
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
Beaulieu a acoperit retragerea ca comandat al diviziei sale pe flancul stâng al armatei feldmareșalului Albert, format din trei batalioane de infanterie, cinci companii al Corpului Voluntar Sârbesc („Freikorps”) și un escadron de husari al Regimentului „Blankenstein” nr. 16, împotriva flancului drept francez sub comanda generalilor Pierre Riel Marquis de Beurnonville și Louis-Auguste Conte d’Harville. Bătălia a fost pierdută de către Prințul de Saxonia-Teschen, și ca urmare a acestei înfrângeri, Austria a pierdut în favoarea Franței regiunea „Țările de Jos” pentru prima
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
1932-1933 și Mircea Luca, jucător ce a trecut prin greutățile bejeniei la Sibiu. Dan Anca, fotbalist ce a îmbrăcat de 318 ori tricoul alb-negru în prima ligă și Remus Câmpeanu unul din câștigătorii cupei din 1965 au fost poziționați pe flancurile apărării. Tot pe flancuri, dar pe posturile de mijlocași, au fost aleși Zoltan Ivansuc, jucător curtat insistent de Real Madrid în anii 60 și Răzvan Cociș, component de bază al actualei echipe naționale. Foștii internaționali Ioan Ovidiu Sabău și Grațian
FC Universitatea Cluj () [Corola-website/Science/299670_a_300999]
-
jucător ce a trecut prin greutățile bejeniei la Sibiu. Dan Anca, fotbalist ce a îmbrăcat de 318 ori tricoul alb-negru în prima ligă și Remus Câmpeanu unul din câștigătorii cupei din 1965 au fost poziționați pe flancurile apărării. Tot pe flancuri, dar pe posturile de mijlocași, au fost aleși Zoltan Ivansuc, jucător curtat insistent de Real Madrid în anii 60 și Răzvan Cociș, component de bază al actualei echipe naționale. Foștii internaționali Ioan Ovidiu Sabău și Grațian Sepi au fost propuși
FC Universitatea Cluj () [Corola-website/Science/299670_a_300999]
-
în perioada interbelică. Avantajele diviziilor motorizate au devenit evidente odată cu succesul Blitzkriegului german. Deși trupele motorizate nu erau mai eficiente în luptă decât cele pedestre, avantajul vitezei a fost decisiv. Infanteria putea să țină pasul cu tancurile germane, să protejeze flancurile diviziilor blindate și să apere mai eficient teritoriul cucerit de acestea.
Infanterie motorizată () [Corola-website/Science/320814_a_322143]
-
care era incomparabil mai apropiat de front decât instalațiile imporvizate de pe plajele Normandiei. În octombrie, americanii au decis că, în cazul orașului Aachen, nu se pot limita doar la un asediu prelungit, deoarece forțele germane de aici ar fi amenințat flancurile Armatei a 9-a americane. De aceea s-a hotărât luarea cu asalt al orașului. Cum Aachen era primul oraș important german care trebuia să facă fața atacului, Hitler a ordonat ca apărătorii să reziste cu orice preț. În bătălia
Frontul de vest (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307805_a_309134]
-
au îndreptat spre nord-est spre Hamburg, au traversat râul Elba și s-au îndreptat spre Danemarca și Marea Baltică. Armata a 9-a americană, care s-a aflat sub comandă britanică de la bătălia de la Bulge, s-a îndreptat spre sud, formând flancul nordic al încercuirii Ruhrului. Parașutiștii britanici și canadieni au intrat în orașul baltic Wismar pe 2 mai, cu puțin înaintea sovieticilor. . Armata I a Grupului de armate al 12-lea america s-a îndreptat spre nord, ca flacul de sud
Frontul de vest (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307805_a_309134]
-
aveau totuși să fie implicați în ofensivă. Germanii deduseseră însă că sovieticii urmau să , și au pus la cale o capcană. Începând cu 12 mai 1942, ofensiva sovietică părea la început reușită, dar în cinci zile germanii pătrunseseră adânc în flancul sovietic, iar soldații Armatei Roșii erau în pericol de a fi încercuiți. Stalin a refuzat să oprească ofensiva, și diviziile Armatei Roșii s-au găsit înconjurate de germani. URSS a pierdut circa 267.000 de soldați, inclusiv peste 200.000
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
a început prin atacul, debarcarea japonezilor în primele luni ale anului 1942, care au ocupat câteva insule din Insulele Solomon și Bougainville din Noua Guinee. Japonezii după ocuparea acestor insule au început să construiască baze navale și aeriene pentru a proteja flancul ofensivei japoneze în Noua Guinee și totodată să întrerupă liniile de aprovizionare dintre Aliați: SUA, Australia și Noua Zeelandă. Aliații, în scopul de a-și apăra liniile de comunicare și de aprovizionare în Pacificul de Sud, au organizat o contraofensivă în
Campania din insulele Solomon () [Corola-website/Science/325296_a_326625]
-
cu patru coloane colțul fiind numărat de două ori). Cladirea are un pronaos (πρόναος), o carcasă principală din camera cultului imaginilor de divinități, și anume o Cella (σηκός), și un opisthodomos. Alinierea antae al pronaosului (πρόναος) cu coloanele a trei flancuri peristiliene este o caracteristica unica de construire a templului de la mijlocul secolului al IV-lea î.Hr.. Nu a fost, de asemenea, o colonadă interioară doric (κιονοστοιχία), cu cinci coloane de pe latura de nord și de sud și trei în întreaga
Templul lui Hefaistos () [Corola-website/Science/318735_a_320064]
-
anexată de România în 1913, în ciuda criticilor unei părți a opoziției politice (de exemplu socialistul Constantin Dobrogeanu-Gherea), care aprecia că aceast act îi va crea României un nou și înverșunat inamic pe mai bine de 600 km de frontieră pe flancul sudic, acolo unde, până atunci, avea o țară prietena a cărei independența fusese obținută simultan cu a sa în același război De atunci, pentru a denumi teritoriul anexat, se folosește denumirea de „”, probabil din comoditate (este mai scurt decât „Dobrogea
Cadrilater () [Corola-website/Science/296623_a_297952]
-
fost debarcate suficiente trupe a caror prezenta să justifice mutarea să pe continent. După acest moment, Montgomery a încetat să fie comandatul tuturor forțelor terestre aliate și a continuat luptele în calitate de comandant al Grupului de Armată XXI (21 AG) de pe flancul stâng al capului de pod din Normandia. Pe flancul drept al forțelor aliate a fost creat Grupul de Armată XII american (12 AG) de sub comanda generalului Omar Bradley. După debarcarea cu succes din Normandia și înaintarea în interiorul teritoriului francez, a
Cartierul General Suprem al Forțelor Expediționare Aliate () [Corola-website/Science/333535_a_334864]
-
mutarea să pe continent. După acest moment, Montgomery a încetat să fie comandatul tuturor forțelor terestre aliate și a continuat luptele în calitate de comandant al Grupului de Armată XXI (21 AG) de pe flancul stâng al capului de pod din Normandia. Pe flancul drept al forțelor aliate a fost creat Grupul de Armată XII american (12 AG) de sub comanda generalului Omar Bradley. După debarcarea cu succes din Normandia și înaintarea în interiorul teritoriului francez, a fot declanșată debarcarea din sudul Franței pe 15 noimebire
Cartierul General Suprem al Forțelor Expediționare Aliate () [Corola-website/Science/333535_a_334864]